Romania din Spania

nu stiu cit si-n ce masura îti raspunsei, însa a schimba pt a schimba, chiar ca nu-si are rostul, îi vedem consecintele si le traim pe propria noastra piele..sa nu înteleaga cineva gresit ca as fi nu-s ce nostalgic al vreunui "regim de trista faima", dar oricît de tentanta e stabilitatea monarhica, prefer o Republica de cetateni liberi si independenti, egali in drepturi, dar si-n obligatii, si chiar daca va mai costa ceva generatii si oarece timp, asta-i drumul Adevarului catre care au tins toate tarile adevarate si cu constiinta de sine...

restul e autoînselare, sau jocuri de culise, si care au prostul obicei de a produce schimbarile brusc si fara avize, ca orice constructie fara fundament, sau prost croit din nastere...

si sa nu uitam: daca fuse cindva benefica, asta nu inseamna ca la o "boala" diferita trebuie sa aplicam acelasi "tratament" !

La Multi Ani tuturor Românilor, si poate ca ar fi cazul sa privim mai aproape de zilele noastre, de interesele noastre, si poate cîndva se va ajunge la a se întelege conceptul de Comunitate, de Diaspora, asa cum facura si alte natii cind trecura prin acest proces de disociere social de care nu-i nimeni ferit pe acest glob terestru...în schimb, am putea privi pozitiv acest fenomen, si nu doar sa ne vaicarim si jelim timpuri si obiceiuri apuse, si care nu ne ancoreaza în Realitate, ci ne mentin prizonierii propriilor noastre obsesii si fobii, de care ne crezuram, vai, scapati in Decembrie 1989...Dumnezeu sa-i ierte pe cei ce se jertfira pt ca noi sa-i putem pomenim astazi, si nu pt ca Tara sa fie scoasa la mezat de aceeasi panglicari si nereprzentativi ce se cocotara în a ne conduce destinele, si carora noi le dam apa la moara...tacînd ! sau abandonîndu-ne peticul de pamînt ce ni-l lasara stramosii, si care stiura în epoci mult mai haine sa-l apere si sa-l lucreze, cu unica speranta de mai bine, mai frumos, mai adevarat...

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine, nu pentru patule, nu pentru pogoane, ci pentru văzduhul tău liber de mâine, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri, pentru cântecul tău ţintuit în piroane, pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mania scrâşnită-n măsele, ci ca să aduni chiuind pe tapsane o claie de zări şi-o căciula de stele, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane şi zărzării ei peste tine să-i scuturi, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Şi ca să pui tot sărutul fierbinte pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane, pe toate ce slobode-ţi ies inainte, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii! Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane! Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Si iarasi nu vreau sa fiu gresit interpretat, sa se creada ca sint adeptul miscarilor extremiste, ce între noi fie spus, astazi nu poate reprezenta pe nimeni...noi fiind produsul altor generatii si cu alta viziune despre lume, nu cea a unui pstiu mioritic idealizat si edulcorat, caracterizat de pasunism si transhumanta, ci de spirit revolutionar si pragmatic, de a se simti în competitie cu natii din lumea intreaga, si care, vai, sint nevoiti sa-si vinda mintile, trupurile, sufletele, pe alte meleaguri decit cele de bastina...si-si pun poate întrebari simple, de genul: De ce aici e posibil, si la mine Acasa nu ?