Romania din Spania

Si iaca asa, tot rupind petalele margaretei, intilnii o revistuta, adica format de buzunar (pocket, o poché, de unde vine si poseta compatrioatelor noastre de zi cu zi !!!) numita: "Origini România",editia din noiembrie, si anunatata si o adresa electronica(www.clubraiz.com), asa ca o ridicai de unde era aruncata si incepui s-o rasfoiesc cu atentie !! Intre altele, dosarelul referitor la România din adresa semnalata este, si de ce ma mira: GOL !!! Explicatii, ioc !!! Nici constructie, nici reconstructie, nic !!

Editorialul era semnat de catre Cornel Drinovan: "Foc si sechestru II", si reamintea - sau incerca s-o faca- cazul unui român disperat ce-si dadu foc undeva prin Castellon, terminind cu indemul si apelul la bunele sentimente demonstrate de catre români de-a lungul mileniilor (ce fie spus, nu sint putine in Europa, dar pe cine intereseaza azi ?!), la spiritul nostru crestin...si nu intru in detalii, sau incerc sa intru in alte amanunte si detalii ideologice. Faptul e ca luind un caz dintre multe altele se incerca extrapolar catre orizonturi incerte, cind poate ar trebui sa privim situatia mai altfel: Cum de s-a ajuns in situatia de sa-si caute românii piinea in afara granitelor naturale, cum s-a ajuns la aceasta sîngerare demografica, la un dezechilibru individual ce nu era caracteristic acestor spirite placide si pastorale, ce fuse atit de tragic de ne "arunca-n lume" ?

Multi vor spune diverse cuvinte ce sa incerce sa caracterizeze spiritul vremurilor: aventura, avaritia, dezgustul...varii opinii, dupa citi chibiti sint; o stim din fotbal, dar problema-i prea serioasa ca sa ne jucam cu concepte si supozitii fara rost !

Si daca nu stim cum incepura toate, sau de ce , si mai ales cum se facu Tranzitia catre ceva Nou, fara sa fim consultati ci poate doar dirijati, in van vom gasi calea de impacare individuala sau colectiva, mai ales ca spiritul nostru ca si natie/colectiv pare sa fi disparut in galagia imensa ce caracterizeaza spiritul Tranzitiei românesti, si nu-i cazul sa ne mai saturam unii de altii, sa ne mai sictirim sau sa intoarcem privirea in alta parte, poate doar sa reflexionam putin la faptul ca debilitatea Întregului e data de catre cea a Individualului si de conexiunile ce-i unesc, dar daca spiritul nostru pacifist si echilibrat s-a indepartat de natura noastra ca si stapini ai unor meleaguri generoase, ce stiuram sa le administram de-a lungul mileniilor, greu de zis cine va mai aduna apele revarsate parca cu furie al caracterului national dupa schimbarile din '89 !

Ce-a fost, ce va mai fi...cine poate raspunde, pt ca nu asta visara parintii nostri, si nici multi dintre noi, insa sint sigur ca fiecare are vreo opinie de spus, ca la fiecere-i este dor de "mirosul clantei" sale, cum bine spunea Gigi Capsunaru...si cu tristete astept sa vad ca mai exista colaboratori, nu de idei, ci pur si simplu oameni ce vor sa participe la o discutie dezinteresata, sau poate aparent fara rost...si nici nu dorim la copii nostri (cine-i are, ca am pierdut memoria continuitatii ca neam..poate ca temporar doar)

Si oricite "idei", "initiative"...fara oameni, adica fara noi românii, si fara un spirit de grup/comunitate accentuat, nu ca nu vom supravietui...departe de mine aceasta ideie, nu...ne vom dizolva in masa populatiilor cu care convietuim, si nici asta nu-i bai, dar cind ne privim in "oglinda": NE  MAI  SIMTIM ROMÂNI ???