Romania din Spania

A innebunit Ursul de la Rasarit: Ministerul rus al Apararii acuza Polonia de declansarea celui de-al Doilea Razboi Mondial

Joi, 04 iunie 2009 Sursa: Ziua Autor: S.G.

Ministerul rus al Apararii a raspuns rapid la apelul presedintelui Dmitri Medvedev de a combate falsificarea istoriei in dauna intereselor Rusiei, acuzand Polonia de declansarea celui de-Al Doilea Razboi Mondial, intr-un articol intitulat "Fictiunile si falsificarile istoriei in aprecierea rolului URSS in ajunul si la inceputul celui de-Al Doilea Razboi Mondial", postat zilele trecute pe site-ul sau oficial, la rubrica "Istoria impotriva minciunii si falsificarii", comenteaza in editia sa de joi cotidianul Vremea Novostei, informeaza Agerpres.

Autorul materialului este specialistul in stiinte istorice Serghei Kovaliov, colonel, seful Sectiei de cercetare a istoriei militare din regiunea de nord-vest a Rusiei, din cadrul Institutului pentru istorie militara de pe langa Ministerul rus al Apararii. "Toti cei care au studiat fara partinire istoria celui de-al doilea razboi mondial stiu ca acesta a inceput din cauza refuzului Poloniei de a satisface pretentiile Germaniei. Insa ceea ce se stie mai putin este tocmai ceea ce dorea sa obtina concret Adolf Hitler din partea Varsoviei. Ar fi de mentionat ca revendicarile germane erau moderate: includerea Freie Stadt Danzig (in prezent Gdansk) in componenta celui de-al treilea Reich, permisiunea pentru constructia unei sosele si a unei cai ferate extrateritoriale care sa lege Prusia Orientala de Germania. Cu greu poti califica aceste doua revendicari drept neintemeiate", scrie colonelul rus in articolul care risca sa inflameze relatiile si asa tensionate dintre Moscova si Varsovia.

Polonia "aspira la statutul de mare Putere"

In continuare, istoricul militar incearca sa-si argumenteze teoria referitoare la inceputul celui de-al Doilea Razboi Mondial. "Majoritatea locuitorilor Danzigului, care fusese rupt de la Germania conform Tratatului de pace la Versailles (1919), era de nationalitate germana si isi dorea sincer reunificarea cu patria istorica. Absolut fireasca era in acest context solicitarea Germaniei (naziste) privind constructia soselei si caii ferate, mai ales ca nu atenta la asa-numitul 'coridor polonez', ce diviza teritoriul german", sustine colonelul rus, evocand pe aceeasi linie a argumentatiei si faptul ca Germania nu a recunoscut niciodata de buna voie efectele produse de Tratatul de la Versailles la granita sa estica. "De aceea, atunci cand la 24 octombrie 1939 Germania i-a propus Poloniei reglementarea problemei legate de statutul Danzigului si a 'coridorului polonez', nimic nu parea sa prevesteasca razboiul ce avea sa vina. Aspirand la statutul de mare Putere, Polonia nu voia sub nici o forma sa devina partenerul mai mic al Germaniei si a raspuns la aceasta solicitare cu refuz, ca de altfel, si la restul cererilor germane", scrie candidatul in stiinte istorice.

Stalin, "fortat" sa recurga la pactul Ribbentrop-Molotov

El expune in continuare versiunea deja traditionala ca lui Stalin nu ii mai ramasese nimic de facut decat sa incheie cu Hitler un pact de neagresiune (Ribbentrop-Molotov), pentru a amana fie si pentru o perioada scurta de timp razboiul cu Germania si de "a ocupa din timp noi pozitii de aparare la vest de vechea granita sovietica". In opinia Vremea Novostei, articolul mentionat ar trebui sa trezeasca interesul Departamentul german pentru apararea constitutiei, pentru ca tocmai aceasta institutie se preocupa de tentativele de a interpreta in acest mod istoria celei de-a doua conflagratii mondiale. Din punctul de vedere al actualelor autoritati ale Germaniei Federale, teza expusa de colonelul Koroliov aduce foarte mult cu justificarea regimului nazist aflat la acea vreme la conducerea Germaniei si care a fost condamnat ca un regim criminal, noteaza cotidianul rus, care se asteapta ca noua comisie infiintata de presedintele Dmitri Medvedev pentru combaterea falsificarii istoriei sa ia atitudine si ea fata de articolul postat pe site-ul Ministerului rus al Apararii.

De la dictator sangeros, la "manager eficient"

Lansand la o parte faptul ca, oricum, in spiritul sovietic, victima este intotdeuna vinovata pentru ca s-a intamplat sa se gasesca prin propria neglijenta si chiar ostilitate in preajma unui criminal "binevoitor" si de fapt "nevinovat", pactul incheiat intre cei doi criminali (Stalin si Hilter) a fost mai mult decat o ocupare din timp de noi pozitii de aparare la vest de vechea granita sovietica. A fost o impartire a Europei de Est clara ca lumina zilei. Asta ca sa nu mai vorbim ca "ocuparea din timp de noi pozitii la vest de vechea granita sovietica" a insemnat de fapt ocuparea prin forta a unei parti semnificative a Poloniei. Stat atacat de Germania nazista si injunghiat pe la spate de "binevoitorul" Stalin. Desigur, pana la moartea sa, Stalin nu a mai inapoiat nimic din ceea ce capturase dupa semnarea pactului Ribbentrop-Molotov, adica "numai" cateva popoare si niste bucati semnificative din mai multe tari est-europene. In articolul sau, colonelul istoric se refera nu doar la Polonia, ci si la Holodomorul din Ucraina, marea foamete din 1932-1933, a carei recunoastere ca genocid, asa cum incearca sa obtina la nivelul international actualele autoritati de la Kiev, irita Moscova. "A suferit nu doar Ucraina, de foame a murit atunci jumatate din populatia Povoljiei, de aceea initiativa de a institui o zi nationala de comemorare nu reprezinta decat un act desantat de rusofobie", citeaza din articolul acestuia Vremea Novostei, care considera ca aceste idei converg cu actuala conceptie de predare a istoriei in scolile din Federatia Rusa, conform careia Iosif Stalin a fost nu un dictator sangeros, ci un "manager eficient". Judecand dupa textul de pe site-ul Ministerului rus al Apararii, nu este departe ziua cand si Hitler va fi catalogat si el drept un "manager eficient", isi exprima temerea ziarul moscovit, calificand ca nociva teoria lui Kovaliov, potrivit caruia statele mici din Europa de Rasarit sunt vinovate de esecul eforturilor destinate crearii unei contraponderi colective impotriva agresiunii fasciste. De fapt, Rusia incearca sa construiasca propriul "soft power" pe baza urii fata de Occident si pe mistificare, iar lupta impotriva falsificarii istoriei in dauna intereselor Rusiei este chiar in dauna Rusiei, concluzioneaza publicatia mentionata.

Miercuri, 03 iunie 2009 Sursa: Ziua Autor: Madalin NECSUTU

Comunistii au esuat din nou in numirea presedintelui Republicii Moldova. Urmeaza anticipatele

Parlamentul Republicii Moldova nu a reusit ieri sa aleaga un nou presedinte, opozitia liberala renuntand sa participe la vot. Astfel, urmeaza sa fie organizate alegeri anticipate cel mai probabil in cursul lunii august. Partidul Liberal, Partidul Liberal Democrat si Alianta Moldova Noastra de la Chisinau au acuzat ca alegerile din 5 aprilie au fost fraudate, iar violentele din 7 aprilie au fost regizate de serviciile secrete subordonate lui Voronin pentru a putea justifica represiunea impotriva protestatarilor. Statele Unite au cerut investigarea abuzurilor de dupa 7 aprilie, iar Parlamentul Euro­pean a adoptat o rezolutie care cere pedepsirea vinovatilor. Organizatia Studentilor Basara­beni din Bucuresti a organizat ieri, in Piata Universitatii, o manifestatie impotriva regimului comunist de la Chisinau, chiar in momentele in care se desfasura votul din stanga Prutului. Santajul lui Voronin Potrivit presei de la Chisinau, niciun deputat al opozitiei nu s-a apropiat ieri de urne, ultimul care a votat fiind fostul presedinte al Parlamentului, Marian Lupu. Inainte de trecerea la procedura de vot, presedintele in exercitiu al Moldovei, Vladimir Voronin, a incercat un ultim artificiu politic de aducerea la masa negocierilor a celor trei lideri ai opozitiei: Vlad Filat (PLDM), Mihai Ghimpu (PL) si Serafim Urechean (AMN). Liderii opozitiei au refuzat sa negocieze votarea unui candidat comunist. "Nici un candidat nu a acumulat numarul necesar de voturi. In aceste conditii, exista circumstante care justifica dizolvarea Parlamentului Republicii Moldova", a declarat Voronin, adaugand ca aceste prevederi sunt stipulate expres in Constitutia tarii. Totodata, Vladimir Voronin, al carui mandat in fruntea tarii expira duminica, 7 iunie, si nu poate fi reinnoit, a spus ca nu va semna decretul de convocare a alegerilor anticipate decat intr-o anumita situatie. Conditia pusa insa de presedintele in exercitiu, intr-o ultima zvacnire politica, este ca actualul Parlament, al carui sef este, sa voteze premierul si noul guvern pe care il vor propune comunistii. Deputatul comunist Vladimir Turcan a declarat ca el ar fi negociat cu protestatarii din 7 aprilie arborarea drapelului UE pe sediul presedintiei R.Moldova", relateaza Unimedia. Liderii opozitiei au reactionat afirmand ca declaratia lui Turcan de­monstreaza faptul ca violentele din 7 aprilie au fost instrumentate de comunisti. "Daca le-au permis (protestatarilor) sa arboreze drapelul, atunci de unde considera ei si totodata ne invinuiesc pe noi de lovitura de stat?", a declarat Mihai Ghimpu, presedintele Partidului Liberal. Chirtoaca e optimist Primarul Chisinaului si vicepresedintele Partidului Liberal, Dorin Chirtoaca, a declarat pentru ZIUA ca rezultatul sedintei de ieri a fost o reconfirmare a pozitiei formatiunilor de opozitie din Republica Moldova. "Ce s-a intamplat azi nu a fost decat o reconfirmare a pozitiei partidelor de opozitie din Republica Moldova. Acest vot a fost anuntat inca de pe 5 aprilie din seara alegerilor parlamentare, atunci cand au fost prezentate rezultatele preliminare si s-au confirmat fraudele comise de comunisti", ne-a spus primarul Chisinaului. Eurodeputatul PPE Marian Jean Marinescu - unul dintre promoto­rii rezolutiei din Parlamentul European de condamnare a represiunii de la Chisinau - a afirmat ca votul de ieri este "un succes al opozitiei care a reusit sa ramana unita". Alexandru Nazare, eurodeputat PPE, a spus ca "faptul ca vor fi alegeri anticipate demonstreaza ca rezolutia Parlamentului European a avut efect. Probabil ca aceasta rezolutie ar fi putut condamna regimul represiv de la Chisinau daca am fi avut si sprijinul europarlamen­tarilor socialisti". Zinaida reinstaurata Dupa vot, Voronin a convocat o intalnire de urgenta pentru consultari in vederea numirii unui nou premier, acest post fiind vacant de la demisia Zinai­dei Greceanii. Opozitia a refuzat sa propuna un candidat propriu, iar Vladimir Voronin a semnat decretul de desemnare a Zinaidei Greceanii din nou in functia de prim-ministru al Republicii Moldova. Potrivit acestui decret, Greceanii va fi autorizata sa intocmesca programul de activitate al noului Executiv, precum si lista membrilor Guvernului care urmeaza a fi decisa dupa sedinta parlamentara din 10 iunie. "Anunt oficial si o rog pe Zinaida Greceanii si pe echipa care lucreaza cu ea, ca la 10 iunie, va avea loc sedinta Parlamentului, in cadrul careia se va discuta programul de activitate al Guvernului si componenta nominala a noului Cabinet de Ministri", a declarat Voronin. Rusii se tem de o revolutie portocalie In randul deputatilor din Duma de Stat, camera inferioara a parlamentului federal rus, exista temeri in legatura cu o posibila repetare la Chisinau a scenariului portocaliu din Ucraina, in contextul viitoarelor alegeri parlamentare anticipate din Republica Moldova, transmite ITAR-TASS. Vicepresedintele Comitetului pe probleme internationale din cadrul Dumei, Leonid Slutki, a apreciat ieri ca noul esec de miercuri al parlamentului moldovean in alegerea unui nou presedinte si convocarea de alegeri anticipate pot duce la o criza politica si la o "revolutie portocalie" in Moldova. "Convocarea de noi alegeri parlamentare reprezinta cea mai proasta varianta pentru Republica Moldova pe fondul agravarii situatiei economice, iar esuarea pentru a doua oara a alegerii presedintelui inseamna ca sunt anumite forte care incearca destabilizarea" Republicii Moldova, a declarat Leonid Slutki. Mai multi experti rusi care au participat marti la o dezbatere dedicata situatiei postelectorale din Republica Moldova, ce a fost organizata la Universitatea de Stat Lomonosov din Moscova (MGU), nu au exclus la randul lor repetarea la Chisinau a "scenariului portocaliu din toamna anului 2004 din Ucraina", in cazul unor alegeri anticipate in Republica Moldova.

Adrian CIOROIANU Revoluție de un portocaliu palid – la Chișinău

Rezultatele alegerilor legislative din 5 aprilie 2009 au fost de aşa natură încît, simultan, puteau mulţumi şi nemulţumi pe toată lumea. Cine ar fi bănuit în seara acelei zile, cînd s-au prezentat primele exit poll-uri, că Republica Moldova va ajunge pe breaking news la marile agenţii de presă (unde nu a mai fost de la începutul anilor ’90)? Nu-i un paradox: tocmai această ubicuitate a binelui şi răului e caracteristică pentru ce se întîmplă, (geo)politic şi social, în (şi cu) Republica Moldova. Partidul Comuniştilor a obţinut victoria, cu 49,48% din voturi şi cu un loc mai puţin decît era necesar în Parlament, pentru a impune viitorul preşedinte (60 de mandate, în loc de 61). Aceasta era vestea rea pentru tabăra pro-europeană (şi parţial pro-românească). Vestea bună era, totuşi, că trei partide de opoziţie (Partidul Liberal: 13,14% voturi – 15 mandate; Partidul Liberal Democrat: 12,43% –15; Alianţa Moldova Noastră: 9,77% – 11) au intrat în Parlament – unde, teoretic, au 41 de locuri, dacă aparenta concordie dintre liderii lor nu se va sparge (cum s-a mai întîmplat în istoria opoziţiei locale), după inaugurarea sesiunii parlamentare.

Facebook & Twitter versus poliţia

Noaptea de 5-6 aprilie 2009 a fost una agitată la Chişinău: asociaţii şi ONG-uri au lansat în blogosferă ideea unor manifestaţii de protest faţă de cea de-a treia victorie consecutivă a comuniştilor. Reţineţi rolul major jucat de Internet şi telefonia mobilă în realizarea acestei fibrilaţii protestatare – Owen Matthews, corespondentul Newsweek la Moscova, are dreptate subliniind impactul reţelelor gen Facebook sau Twitter în acea noapte şi următoarea (O. M., „Fading to Black“, în Newsweek, 20 aprilie 2009).

Acest entuziasm explică acumularea de participanţi (şi, în parte, radicalizarea cererilor) la mitingul (de doliu naţional – după formula opoziţiei) care a început în Piaţa Marii Adunări Naţionale spre sfîrşitul dimineţii de 6 aprilie. Aici, Vlad Filat, Dorin Chirtoacă şi Serafim Urechean (liderii opoziţiei) au pus sub semnul dubiului rezultatele alegerilor – firesc, date fiind disfuncţionalităţile în organizare şi seria de incorectitudini semnalate în secţii. Totodată, ei şi alţi lideri i-au chemat pe participanţi la o continuare a protestului, a doua zi, pe 7 aprilie. Dar este, din păcate, probabil ca în cursul acelei nopţi de 6 spre 7 aprilie sistemul Voronin să-şi fi pus la punct propriul plan de contraatac – nu în sensul pacificării manifestaţiei, ci în sensul redirecţionării ei, astfel încît tulburările să conducă la o victimizare a puterii.

A doua zi (marţi, 7 aprilie), cel puţin două curente de acţiune se intersectau în acest protest: (i) unul legat de legenda Pieţei Universităţii ’90 din Bucureşti; faptul că, în 2002 sau în 2009, studenţii din Chişinău au cîntat fără ezitare „Imnul golanilor“, în lupta lor cu sistemul voroninian, nu-i o întîmplare. Al doilea curent, complementar, (ii) miza pe legenda est-europeană a revoluţiilor colorate, de rezonanţă în opoziţiile din statele post-sovietice. Ulterior, vicepreşedintele Dumei ruse, Serghei Markov, avea să spună: „şla Chişinăuţ e o încercare de înfăptuire a unei lovituri de stat portocalii“. „Revoluţie“ sau „lovitură de stat“ – nuanţa depinde de tabăra dinspre care vine aprecierea. Dar în privinţa culorii toată lumea e de acord.

Pe acest fond, manifestaţia din 7 aprilie a început paşnic şi treptat a adunat în Piaţa MAN cca 30.000 de participanţi. Rapid, situaţia a scăpat de sub control, cu atît mai mult cu cît nici un partid anume nu organizase protestele. Primele obiecte aruncate în clădirile oficiale din piaţă au fost ouăle; curînd au apărut pietrele. Pe fondul unei pasivităţi inexplicabile a poliţiei (premeditată?), unii protestatari – cîteva zeci – au trecut la devastarea Parlamentului şi a sediului Preşedinţiei (în care au intrat uşor, după ora 14). Ciocnirile cu jandarmii (puţini şi total nepregătiţi) au degenerat, iar după-amiază Parlamentul a fost incendiat – şi pompierii vor interveni agale. Repetat, liderii opoziţiei au cerut calmarea spiritelor – şi tot ei au acreditat, în 7 aprilie, ideea existenţei unor provocatori în piaţă. În tot acest timp, televiziunile şi posturile de radio apropiate puterii şi-au urmat programul obişnuit şi au prezentat numai varianta guvernamentală asupra evenimentelor.

Provocatorul de serviciu: România

Faptul că manifestanţii au arborat steagul UE şi cel românesc pe clădirea Parlamentului avea să canalizeze reacţia oficialităţilor: din 7 aprilie, Vl. Voronin şi preşedintele Parlamentului, Marian Lupu, au glosat consistent pe tema amestecului României (ca agent provocator) în aceste „atentate la simbolurile de stat“ şi „încercare de lovitură de stat“. Ambasadorilor acreditaţi la Chişinău, Voronin le va spune că „din România au venit patru autobuze cu tineri“ contestatari. Mesajele de implicare a României au fost preluate, ca ecou, de parlamentari din Duma Rusiei, care (pe 7, 8 şi 9 aprilie) se vor exprima identic. În cursul serii de 7 aprilie, preşedintele Voronin a fost sunat de preşedintele rus Medvedev – care şi-a exprimat preocuparea (!) şi a făcut apel „la reglementarea paşnică şi rapidă a situaţiei“ (depeşă AFP, seara de 7 aprilie a.c.). Rezultatele s-au văzut. În 7 şi 8 aprilie, sute de persoane (majoritatea, studenţi aflaţi la studii în România) au fost întoarse de la graniţă. În seara de 7 aprilie, grănicerii moldoveni au informat (verbal!) autorităţile române că vămile din judeţele Iaşi, Vaslui şi Galaţi sînt închise. În paralel, poliţia şi jandarmeria au intervenit în forţă: 193 de tineri (majoritatea studenţi), dintre care 8 minori, au fost reţinuţi în acea noapte (şi alţii pînă la cca 300 în următoarea zi). Tinerii au fost ridicaţi din stradă de persoane îmbrăcate civil (!), iar anchetele au fost extrem de dure. Media independentă vorbeşte despre doi morţi identificaţi (sau trei, după alte surse). Violenţele n-au ocolit jurnaliştii locali (v. cazul Nataliei Morar), iar jurnaliştii din România au fost expulzaţi. Una dintre enigmele acestei crize rămîne prezenţa în perimetru a mai multor maşini cu număr de înmatriculare dublu (de Chişinău şi de Tiraspol) – ceea ce ar conduce la ideea implicării unor structuri din Transnistria în aceste tulburări.

În cursul dimineţii de 8 aprilie, agenţia Ria Novosti anunţa, citîndu-l pe Vl. Voronin, că ambasadorului României la Chişinău, Filip Teodorescu, i s-a cerut să părăsească în 24 de ore teritoriul R. Moldova. Ministerul de Externe local detalia ulterior că statutul de persona non grata se extindea şi asupra consilierului diplomatic Ion Gaborean. Într-o declaraţie de presă, Vl. Voronin argumenta: „România e implicată în toate aceste procese, însă răbdarea are limitele ei. (...) Revoltele au fost planificate şi plătite de sponsori. Unul dintre ei, omul de afaceri Gabriel Stati a fugit, temîndu-se de urmări“. Dar tot Voronin preciza, suspect de optimist, că „relaţiile cu România nu vor fi afectate. Republica Moldova este deschisă în continuare pentru dezvoltarea relaţiilor bilaterale“ (!).

Ca paşi (?) în direcţia acestei „dezvoltări“, regimul Voronin a trecut pe 8 aprilie la (re)introducerea regimului de vize pentru cetăţenii români (la preţul de 35 de euro/viză). Comisia Europeană s-a autosesizat: R. Moldova încălca flagrant acordul (în vigoare) privind facilitarea liberei circulaţii pentru cetăţenii UE (y compris români). Pe 9 aprilie, oficialii UE au cerut R. Moldova să ia măsuri concrete pentru normalizarea relaţiilor cu Bucureştiul. Ecoul acestor sugestii este cvasi-nul. Chişinăul nu e impresionat de mesajele bruxelles-eze. În lipsa unei dorinţe reale a regimului Voronin de a se apropia de UE, Bruxelles-ul sau Bucureştiul au puţine pîrghii prin care să influenţeze normalizarea comportamentului politic al R. Moldova.

Un risc pentru România, un test pentru Occident

În cursul dimineţii de 10 aprilie a.c., într-o discuţie cu ministrul român de Externe, l-am întrebat dacă există riscul ca parteneri ai noştri din UE sau NATO să creadă fie şi fragmente din retorica lui Voronin referitoare la amestecul ilicit al României în evenimentele de la Chişinău. Cum mă temeam, dl Diaconescu a confirmat.

În opinia mea, aceasta este principala provocare apărută în faţa României, după criza de la Chişinău. Bucureştiul nu trebuie să fie preocupat de soarta sistemului Voronin. Pe termen mediu, acesta va pierde oricum – istoria recentă a tuturor regimurilor post-comuniste europene arată că, odată pierdut sprijinul tineretului, urmează scadenţa politică. Deci, ceasul ticăie pentru sistemul Voronin.

În schimb, România trebuie să fie preocupată de ecoul pe care criza de la Chişinău l-a avut la Moscova. Deputaţii ruşi au preluat din mers teza voroniniană a amestecului românesc (şi occidental) în cele petrecute în Piaţa MAN. Pe fondul relaţiilor mai curînd reci româno-ruse, inculparea României nu trebuie să surprindă. Dar este de datoria noastră (ca şi a lui Voronin!) să ne întrebăm de ce (aproape) aceiaşi membri ai Dumei ruse care luau apărarea Transnistriei în raport cu R. Moldova, acum au sărit în apărarea R. Moldova în raport cu România!

Şi, mai ales, România trebuie să fie atentă ca aceste mesaje să nu-şi găsească creduli în rîndul ţărilor membre UE & NATO. Aceste acuze, reluate periodic – cu o amploare sporită prin poziţionarea Rusiei în spatele regimului de la Chişinău – ne pot aduce reale daune de credibilitate în viitorul apropiat.

Acest demers românesc de insistare pe propria versiune este cu atît mai legitim cu cît reacţia UE, în cazul acestei crize, a fost modestă (s-ar putea găsi şi alţi termeni: The Economist o numeşte ca fiind „fără coloană vertebrală“ – „Protests in Moldova and Georgia. Street scenes“, în The Economist, 18 aprilie 2009). Această „modestie“ era previzibilă: pe 7 mai a.c., la Praga urmează să fie lansată politica estică a Uniunii Europene, drept care un conflict cu autorităţile R. Moldova era neindicat pentru Bruxelles. Nu-i exclus ca şi sistemul Voronin să fi mizat pe acest lucru.

Oricum, va fi în avantajul României dacă, pentru prima dată în scurta sa istorie de membru al UE, ea nu ar mai prelua mimetic mesaje de la Bruxelles, ci ar persevera în a-i sugera Bruxelles-ului care-i interpretarea apropiată de realitate a celor ce se petrec în Republica Moldova.

Mingea este în terenul nostru.

(fragmente din volumul Geopolitica Matrioşkăi. Rusia post-sovietică în no ua ordine mondială, ce va apărea în iunie la Editura Curtea Veche)

SURSA: http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=273&cmd=articol&id=10605

Nimeni nu se astepta, la inceputul acestei saptamani, ca va reizbucni "razboiul undelor"! Intalnirea lunara a RADIO CLUBULUI 80 avea ca tema tocmai acest subiect (partea a doua), la Centrul de Presa al Societatii Romane de Radio, pentru a continua discutia despre posturi care au emis si emit in limba romana din strainatate, atat cele ce bat pana la noi

, cat si puii locali/regionali, pentru comunitatile romanesti din diferite tari reprezentative pentru diaspora. Pe de alta parte, se aveau In vedere programele radioului public pentru romanii de pretutindeni, menite sa-i informeze despre realitatile noastre si ale mapamondului. Cum in "iepoca de aur" de sorginte soviet-comunista, se bateau cap in cap aceste informatii cu cele transmise de marile posturi "Europa Libera", "Vocea Americii" si "BBC", se declansase un adevarat razboi

peste granite, conflictul ideatic neputand fi oprit de niciun zid. Dupa prabusirea socialismului multilateral dezvoltat din tarile est europene, undele au intrat in regim de armistitiu, care pana la urma s-a transformat intr-o pace relativa. Dar nu peste tot. Ne-au demonstrat-o, inca o data, comunistii de la Chisinau, cu prilejul marilor manifestari populare din Basarabia, dupa anuntarea victoriei in alegerile parlamentare de duminica, 5 aprilie 2009. Toti ziaristii straini ai posturilor de radio si televiziune prezenti in Republica Moldova transmiteau stiri, comentarii si imagini din capitala statului-frate cu Romania, unde se scanda "Jos comunismul!". Tinerii cantau "Desteapta-te, romane!" si defilau cu tricolorul nostru, si cu harta Romaniei Mari, cerandu-se deschis anularea odiosului Pact Hitler-Stalin, in timp ce la Radio Moldova si TVM se puteau urmari programe folclorice si meciuri de fotbal. A vorbit apoi prezidentul Voronin, in moldoveneste si ruseste, despre bandele de nationalisti raufacatori, un fel de legionari angajati

de partidele opozante, sustinute din afara, respectiv Romania. Au urmat relatari de la fata locului, dar numai cu distrugerile cladirilor Presedintiei si Parlamentului, fara a aminti de manifestarea pasnica din Piata

centrala si apelurile primarului Dorin Chirtoaca la calmarea spiritelor si dezicerea de actiunile provocatoare ale unor infiltrati, chiar de catre comunisti. Nici o vorba despre oprirea la granita a studentilor basarabeni din tara noastra, care voiau sa se alature adevaratilor manifestanti si sa-si vada familiile si prietenii, in aceste ceasuri/zile de cumpana. Revin la intalnirea "seniorilor radio", de la inceputul acestei saptamani, cand am aflat de existenta, pe teritoriul romanesc, a unor posturi de radio clandestine (sarbesc, grecesc si spaniol), la cumpana anilor 40-50. Unul era antititoist, celelalte menite sa ajute la lupta impotriva regimului generalilor eleni si al lui Franco. Cu timpul, asa-zisii partizani au devenit angajati ai emisiunilor Redactiei Radio pentru Strainatate, corifei ai ideologiei comuniste in tarile de bastina. Concomitent, se infiintase, si a durat multe decenii, redactia "Glasul Patriei" menita sa men­tina o anume legatura cu conationalii nostri, mai clar din Europa. Era un alt mod de a contracara emisiunile marilor posturi romanesti anticomuniste. Dincolo de informatii incredibile despre bunastarea natiunii, se difuzau cantece populare, relatari de la Sfintele Sarbatori de Craciun si Paste, despre monumentele si frumusetile tarii, cu singurul scop de a-i atrage pe ascultatori sa-si aminteasca de obarsie si sa revina, macar ca turisti. Rezultatul a fost aproape nul. Cu o singura exceptie: evreii. Dar nu din cauza propagandei noastre, ci a postului "Kol Israel", care se adresa celor aproape o jumatate de million de israelieni originari din Romania, tara pe care o parasisera inca de la inceputul anilor 50. Ei veneau sa-si revada meleagul natal, prietenii, multi dintre ei, mai ales intelectualii, dovedindu-se "evrei - mai mult romani", cum i-a catalogat scriitoarea Tania Lovinescu, fost redactor la Radio Bucuresti. P.S. Pe langa intreruperea fluxului de "unde", autoritatile comuniste moldovenesti au expulzat ambasadorul roman, au retinut ziaristi si au introdus vize pentru conationalii nostri. Asta-i democratia tipic moldo-ruseasca!

Delegaţia Uniunii Europene şi a Parlamentului European este şocată de cele văzute în R. Moldova în urma evenimentelor din aprilie. După trei zile de documentare, ieri, cei patru eurodeputaţi au făcut declaraţii pentru presă. Ei au afirmat că numai preşedintele R. Moldova, Vladimir Voronin, nu a avut timp să primească delegaţia europeană.

Astăzi, membrii delegaţiei vor prezenta raportul lor conducerii Parlamentului European (PE), iar legislativul UE urmează să adopte săptămâna viitoare o rezoluţie pentru R. Moldova. Potrivit

lor, rezoluţia pe care o va adopta PE va influenţa în modul cel mai direct evoluţia relaţiilor viitoare cu instituţiile europene.

„Am urmărit evoluţiile RM în ultimii cinci ani şi mi s-a creat impresia că autorităţile moldoveneşti uneori cred că Europa este naivă, păi Europa nu este naivă”, a spus Marianne Mikko, copreşedinta Comitetului pentru colaborare parlamentară UE-RM. Atât Mikko, cât şi ceilalţi deputaţi europeni consideră că UE trebuie, de acum încolo, să condiţioneze relaţiile ulterioare cu RM cu respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. „RM întotdeauna a lăsat impresia că preia cu paşi mici dar siguri standardele şi valorile UE, cum ar fi respectarea drepturilor omului, standardele democratice, statul de drept. Or, evenimentele care s-au produs după alegeri lasă impresia că RM nu mai acordă o atenţie atât de mare

acestor valori şi standarde”, a declarat Mikko. „Considerăm că ar trebui să devenim mai exigenţi atunci când este vorba despre drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, cu atât mai mult că acest lucru deranjează cetăţenii RM, care au ieşit în stradă să manifeste paşnic”, a afirmat Marie Anne Isler Beguin, reprezentând Partidul Verzilor din Franţa. Pe de altă parte, unii deputaţi europeni au temerea ca duritatea UE să nu-i afecteze pe cetăţenii obişnuiţi ai RM, „oamenii care cred cu adevărat în valorile şi standardele democratice”. „Anume pentru cetăţeanul RM care şi-a exprimat dorinţa de a merge spre Europa noi vom susţine în continuare un nou acord cu RM, precum şi participarea RM în Parteneriatul Estic. Dar, în acelaşi timp, cred că UE trebuie să aibă o atitudine foarte fermă vizavi de toate evenimentele din ultimele săptămâni”, a menţionat eurodeputatul român Marian-Jean Marinescu.

Într-o ţară europeană ministrul de Interne şi-ar fi dat demisia

Vizita de documentare a inclus întâlniri cu reprezentanţii guvernului, ai organizaţiilor non-guvernamentale, mass-media, CEC, ai comisariatelor de poliţie, cu conducerea celor trei partide de opoziţie, cu procurorul general, dar şi cu peste 80 de victime care au fost maltratate şi deţinute în comisariatele de poliţie. „Toţi deţinuţii au menţionat acelaşi lucru: au fost bătuţi cu bestialitate, până la pierderea conştiinţei; şi ei, şi avocaţii lor au cerut probe în baza cărora au fost reţinuţi, dar aşa şi nu le-au văzut; au fost forţaţi să semneze declaraţii cu fapte pe care ei nu le-au făcut. Pentru noi această informaţie a fost una şocantă. Sunt surprinsă că au trecut atâtea zile şi nu există o reacţie oficială din partea autorităţilor”, a menţionat eurodeputata Karin Resetarits, reprezentând grupul liberalilor din Austria. Resetarits a declarat uimită că, dacă evenimente

similare s-ar fi întâmplat în ţara ei, cel puţin ministrul de Interne şi şeful comisariatului de poliţie şi-ar fi dat demisia. Reprezentanţii Parlamentului European au spus că aşteaptă ca executanţii, dar şi cei care au dat ordine în cazul torturilor să fie pedepsiţi, nepedepsirea ar duce la o scădere a credibilităţii acestor instituţii dar şi a credibilităţii RM în exterior. De asemenea, ei au insistat să fie creată o comisie internaţională, independentă şi imparţială, care să ancheteze toate evenimentele postelectorale. „Vrem să menţionăm că actele

oribile de violenţă care s-au produs în comisariatele de poliţie, precum şi refuzul de a acorda ajutor medical şi juridic victimelor nu se pot produce într-o ţară europeană”, a spus Marianne Mikko.

„Lupta pentru libertate şi independenţa mass-media a fost pierdută”

Totodată, trimişii europeni s-au arătat indignaţi de faptul că nu se spune adevărul despre victimele torturii la posturile de televiziune moldoveneşti. Mikko, care a pledat mai mulţi ani pentru reformarea Companiei „Teleradio-Moldova” şi a mass-media moldoveneşti, a fost de această dată foarte critică cu autorităţile. „Lupta pentru libertatea şi independenţa mass-media a fost pierdută”, a declarat ea. „În cinci ani am făcut cam 30 de vizite în RM şi nu am obţinut un succes şi este păcat. Reformarea „Teleradio-Moldova” este o urgenţă, care trebuie să înceapă chiar acum, fiindcă cetăţenii obişnuiţi vor să se informeze şi să înţeleagă ce se întâmplă în această ţară. Schimbarea denumirii Companiei în una publică a fost numai o schimbare cosmetică”, a mai adăugat copreşedinta Comitetului pentru colaborare parlamentară UE-RM.

Sursa: Timpul - Joi, 30 aprilie 2009