Romania din Spania

Bucătari experimentaţi din Venezuela şi Brazilia să încerce să partener în România sau în alte ţări se face trimitere la partenerul nostru de a deschide financiare din sectorul alimentar aici în Salamanca España.basicamente care este interesat în a fi parte Finaciera Sper că puteţi apela Spania dacă aveţi dorinţa de a fi parte a unei afaceri în cazul în care reţete sunt specifice pentru fiecare ţară de al nostru. suna-ma prin telefon:638.132.481 juan carlos experimentados cocineros de venezuela y brazil buscan socio en rumania o en otros paises para que se haga nuestro socio financiero para abrir negocio de comida aqui en Salamanca España.basicamente que esté interesado en ser la parte finaciera espero me podais llamar a España si tienes el deseo de formar parte de un negocio donde las recetas son propias de cada pais nuestro .llameme al telefono:638.132.481 juan carlos

Persoanele fizice se vor putea proteja de creditori prin declararea insolventei * Specialistii sustin ca o lege a insolventei persoanelor fizice este necesara pentru a depasi criza * In lipsa unei legi, particularii cad prada bancilor care le executa bunurile la pret

de nimic Cu toate ca nu se doreste punerea pe agenda discutiilor a insolventei persoanelor fizice, specialistii sustin ca aceasta ar putea rezolva multe probleme, mai ales ca numarul restantierilor continua sa creasca. La noi, o asemenea propunere nu este agreata. Exista teama ca tot mai multi romani s-ar putea da "loviti de faliment", iar stergerea unui volum impersionant de creante le-ar putea aduce insolvabilitatea creditorilor. Pana sa ne decidem, Romania va ramane, alaturi de Bulgaria, singura tara din Uniunea Europeana care nu are o asemenea lege si nici nu se pregateste sa elaboreze vreuna. Ultimele date publicate de Banca Nationala a Romaniei (BNR) indica o crestere specta­culoasa a restantelor. Specialistii in insolventa sustin ca se merge spre o situatie fara rezolvare. "In conditiile actuale de criza economica, supra-indatorarea persoanelor fizice este o problema reala si fara solutii viabile in legislatia romana aplicabila in acest moment", explica Anca Rusu, practician in insolventa la TZA Insolventa S.P.R.L., societate constituita de firma de avocatura Tuca Zbarcea & Asociatii. Ministerul Muncii a elaborat un proiect de Ordin pentru aprobarea procedurii privind declararea starii de "insolvabilitate" a debitorilor persoane fizice sau juridice. Problema este ca proiectul se refera strict la datoriile catre stat. De asemenea, fondatorul societatii "Piperea & Asociatii", Gheorghe Piperea, sustine ca ar trebui sa se faca unele distinctii. "Toti cei executati silit sunt, in prealabil si in mod automat, trecuti in baza de date a Biroului de Credit, indiferent daca sunt sau nu rau-platnici. Insolventa inseamna ca nu poti sa platesti o datorie, ca nu mai ai cash, si nu ca nu vrei sa o platesti", explica Gheorghe Piperea. Pe trendul crescator al economiei romanesti din ultimii opt ani, populatia s-a indatorat tot mai mult. Supraindatorare Astfel, s-a ajuns ca foarte multi oameni sa fie supraindatorati. "Acest fenomen de supraindatorare este definit ca situatia in care o persoana fizica nu mai poate sa isi acopere datoriile din veniturile de care dispune. Este o situatie aproape identica cu insolventa, dar care nu este reglementata de catre legislatia romana", afirma Piperea. "In contextul actual, costurile cu care se confrunta bancile comerciale pentru gestionarea creditelor restante sunt mult mai ridicate, daca luam in calcul cresterea accelerata a restantelor ce reprezinta cel putin 2% din volumul total de credite acordate persoanelor fizice. Imposibilitatea suportarii acestor costuri, pe fondul unei scaderi semnificative a activitatii de creditare, precum si limitarea accesului la finantare a potentialilor clienti ai bancilor, pot crea probleme semnificative sistemului bancar roman", sustine Anca Rusu. De asemenea, ea arata ca ipoteza clasica a executarii silite nu mai reprezinta o solutie pentru creditele ipotecare neperformante, in conditiile in care valoarea

initiala a imobilelor, evaluata la momentul contractarii creditului, a scazut cu pana la 50% in unele cazuri. Restantele s-au triplat Datele BNR arata ca numarul restantierilor este in crestere. Soldul restantelor la creditele

acordate populatiei si firmelor a crescut in primul trimestru 2009 cu 56%, la 4,46 miliarde de lei, in contextul unui avans al restantelor la imprumuturile in valuta de 93,94% si la cele in lei de 35,7%. La finele lunii decembrie a anului trecut restantele totalizau 2,86 miliarde lei. Comparativ cu finele lunii martie 2008, soldul restantelor a crescut de 3,24 ori, de la 1,38 miliarde lei la 4,46 miliarde de lei. Legea insolventei Insolventa persoanelor fizice ar putea fi similara cu cea aplicabila in cazul firmelor, iar procedura nu va fi deloc simpla. Anca Rusu sustine ca se poate ajunge la un termen mediu rezonabil de aproximativ 2 ani pentru finalizarea unei proceduri. "Este necesara si reglementarea unei perioade "post-insolventa", care implica anumite restrictii in sarcina debitorului, cum ar fi accesul restrictionat la finantare sau la desfasurarea unor activitati economice, inregistrarea pre­cedentului sau in insolventa in cazierul fiscal, similar cu inregistrarea precedentului infrac­tional in cazierul judiciar etc", spune Anca Rusu. Procedura insolventei persoanelor fizice este reglementata in majoritatea legislatiilor comerciale

europene, cu exceptia Bulgariei, Ungariei si Romaniei. Ungaria a elaborat insa un act normativ si acesta ar putea intra in vigoare in perioada urmatoare.

sursa: ziarul ZIUA,  Miercuri, 29 aprilie 2009

Am avut saptamana trecuta o discutie cu un fost nomenclaturist comunist, persoana neimportanta acum, smecher altadata. Si m-a intrebat: „Dar ce voiai, dom’le, sa facem cu acele elemente care se opuneau regimului nostru?“. Am tacut, fara sa-i atrag atentia ca ma asteptam de la el sa mi se adreseze cu „to’ar’se“, nu cu „dom’le“. Si s-a simtit obligat sa-mi raspunda tot el. „Le-am bagat la puscarie, ca sa ne lase sa infaptuim ceea ce ne propusesem: so-ci-a-lis-mul, dom’le, so-ci-a-lis-mul.“ A silabisit cu emfaza, ca sa-mi arate ca maretia telului impunea solutii extreme.

                                                                                                                                                                        M-am dus acasa socat de ideea astuia, exprimata atat de senin, ca o crima nationala a fost facuta in virtutea unei minunate intentii. Si-mi vine, acum, sa-l intreb si eu: dom’le, dar la niste solutii decente de combatut elementele opuse regimului de ce nu v-ati gandit? In loc sa fi avut atatea puscarii, mai bine erau trimisi reactionarii intr-o mini-vacanta in URSS. Sa viziteze comunismul la el acasa, sa cunoasca tineri fericiti ca pot studia in exclusivitate marxismul, sa vada binefacerile aduse de colhozuri, sa munceasca de placere cot la cot cu stahanovistii rusi, sa calatoreasca prin Siberia, sa se intoarca mai grasi, mai zambitori si mai rosii in obraji. Poate si cu un tatuaj mic in forma de secera si ciocan, facut pe piele intr-un moment de maxima exaltare, la o sedinta de partid cu cadre tinere. Daca tot era asa de bun comunismul, de ce nu erau lasati oamenii sa-l aleaga de bunavoie? Macar pentru motivul ca la nivel de cheltuieli de stat era mai ieftin sa trimiti 2.000.000 de insi la schimb de experienta, in vacanta intr-o tara vecina, decat sa te patimesti sa-i tii inchisi in tara ani intregi, in diverse lagare amenajate special si sa platesti din banii statului alti 2.000.000 de insi, calificati in servicii de spionat, torturat si asasinat. De fapt, in conditiile in care securistii au ajuns elita economica a tarii (nu dau nume, ii stiti), asta si cred ca va ramane in manualele de istorie, ca unic repros la adresa comunistilor: au gresit doar la calculul financiar! Nu prea le aveau cu bugetele, ca acum.

Lucian MÎNDRUŢĂ

Dumnezeu se joacă cu casa închisă

Dacă oamenii ar reuşi să inventeze nemurirea, am mai avea oare nevoie de religie? E o întrebare pe care şi-au pus-o îngroziţi şi producătorii de lumînări, a doua zi după inventarea becului electric. Fireşte, lumînări – decorative sau nu – găseşti la Sara Blu, mai multe oricum decît becuri. Nici maşina de 1500 de euro nu va scoate din pîine producătorii de limuzine de 50.000. La vremea lui, radioul s-a văzut victimă sigură a proaspetei inventate televiziuni, numai ca să-i dea cu tifla azi, la vreme de criză, pe motiv de costuri mai mici.

Nu spaima de moarte ne îndeamnă spre religie (aici sînt în dezacord cu Freud, în rest, e bine, Sigmund, ţine-o tot aşa!). Nici spaima de pedeapsa imediată pentru păcate. Ne îndeamnă spre religie elementul de entertainment. Am realizat asta cu surprindere în cel mai sumbru moment cu putinţă: la o înmormîntare. O înmormîntare a unei rude dragi, la care am asistat la prima slujbă de bună calitate din viaţa mea.

Mă refer la calitate audiovizuală. Ca primă schimbare, am putut înţelege cuvintele. Apoi, melodia: nu ştiu dacă sînteţi la curent, însă Biserica ortodoxă pare să fi dat OK la muzică mai nouă de 1200 de ani. Practic, unele dintre inflexiunile a două-trei melodii (OK, ştiu că termenul tehnic e altul, dar mă grăbesc) păreau chiar moderne, cu influenţe folk şi easy listening. Una dintre ele a folosit chiar armonii pe două voci: un alto în faţă şi doi baritoni în background, cu uşoare accente de gospel. Ce mai: am plecat mulţumit, cu senzaţia că BOR a evoluat de la Dacia 1300 la Logan. O maşină pe care ţi-o cumperi cu dragă inimă, nu pentru că e cea mai la îndemînă şi are multe unităţi de service…!

După aceea am stat de vorbă cu părintele. Care ştia chestii. Care şi ele erau interesante. Mi-a povestit de un concurs de picturi de icoane, la care cel mai talentat elev a venit cu nişte îngeri musculoşi şi bărboşi, pentru că, bietul de el, luase ca model o broşură iehovistă, sau cam aşa ceva. Ştire, story, ritm: surprinzător! Ultimul popă cu care am stat de vorbă înainte de el părea mai degrabă copia icoanelor cu barba albă: radia pace şi linişte, însă nici un fel de informaţie relevantă pentru un descendent din maimuţe, cum mă socotesc eu. Acest popă era însă viu şi întrucîtva mi-a adus aminte în primul rînd de ce s-a răspîndit aşa de iute creştinismul: pentru că primii creştini erau chiar simpatici, exact ca Che Guevara, şi la fel ca el, capabili să se jertfească sau măcar să se deranjeze să-ţi explice. Asta s-a întîmplat şi la biserică: părintele a povestit, fără să cînte, cum l-a cunoscut pe decedat şi care e speranţa noastră apropo de evenimentul morţii: că ea e trecătoare. Cam cu aceleaşi cuvinte.

Pare să fie noua strategie de marketing a Bisericii. Folosirea corectă şi normală a cuvintelor, o descoperire majoră pentru o instituţie care şi-a făcut un stindard din cult şi ritual, obsedată de formă, convinsă că pînă la urmă conţinutul e implicit. Nu e. În 30 ani de viaţă, după cîteva zeci de slujbe la care am asistat, pot spune că am înţeles din religia creştină tot atît cît înţelegi logica dintr-un text scris de Urmuz. Şi mi-a folosit cam tot atît cît îţi foloseşte ca şofer un semn de circulaţie pictat de Dalí.

Nu e doar problema noastră: peste tot în Europa creştină, bisericile au mai puţini clienţi decît cluburile sau benzinăriile. Sufletul mai poate aştepta duminica, cînd e vremea picioarelor să se dezmorţească la ski. Mîntuirea mai stă o dată la rînd, acum am puţină treabă pe net. Calea cea dreaptă nu mai are nevoie de altceva decît de ultimul Beigbeder sau cum îl cheamă pe autorul acela amoral şi poate tocmai de aceea foarte la modă. Iar iluminarea se rezolvă imediat, cu două reflectoare puse pe starletele momentului: iată Omul!

Acum cîteva săptămîni vă povesteam că nu vreau să-mi trimit copiii la şcoală pentru ora de religie: mă pot ocupa şi singur de asta, mai ales că religia (ca orice teorie nedemonstrată) are nevoie să fie servită cu o doză sănătoasă de scepticism. Nu mi-am schimbat părerea în urma înmormîntării, însă acum cred că, dincolo de religie, există în instituţia care se ocupă cu asta şi nişte oameni de bună calitate.

Pe ei îi salut, ca pe un produs reuşit al evoluţiei naturale. Trăiască Darwin, şi Dumnezeu să-l ierte!