Anca MANOLESCU
Un alt spaţiu pentru religie

Din anul 2000 ţările scandinave au hotărît să nu îi mai înscrie din oficiu pe nou-născuÅ£i în Biserica luterană. Starea mentalităţilor a condus la disocierea cetăţeniei de o apartenenţă religioasă „oficială“, pînă de curînd tradiÅ£ional acceptată; înÅ£elesul ei devenise, pentru mulÅ£i, la fel de incert ÅŸi de livid, poate, ca imaginile lunare ale filmelor lui Bergman. Regina Marii Britanii ÅŸi-a declarat intenÅ£ia de a renunÅ£a la titlul de ÅŸef al Bisericii Angliei, iar prinÅ£ul Charles schimbă rolul, întrucîtva ambiguu, al strămoÅŸului său – de „apărător al credinÅ£ei“ – pentru cel de „apărător al credinÅ£elor“, al tuturor comunităţilor ÅŸi identităţilor religioase din Commonwealth. În mai toate ţările europene, Bisericile trec printr-un proces de „desestablishment“; sînt disociate de aparatul de stat, semnele vechii lor alianÅ£e fiind ÅŸterse unul cîte unul. Neutru faţă de credinÅ£ele cetăţenilor săi, statul nu îÅŸi mai asumă profesarea unui adevăr religios ori a unei morale de inspiraÅ£ie explicit religioasă. Misiunea lui e să administreze viaÅ£a societăţii, nu să îi dicteze conÅ£inutul. În România, noua lege a cultelor, din 2006, recunoaÅŸte 18 culte, de la Biserica Ortodoxă Română pînă la OrganizaÅ£ia religioasă Martorii lui Iehova.

Dar ceea ce Bisericile pierd ca „monopol spiritual“, exercitat prin mecanisme de stat, cîÅŸtigă în schimb ca independenţă faţă de putere, ca libertate. Disociate de protectorul lor temporal, ele pot asuma mai viu o funcÅ£ie critică faţă de temporalitate, îi pot privi idealurile, tendinÅ£ele, crizele, din perspectiva trans-temporalului. De cînd, prin Conciliul Vatican II, Biserica Catolică a acceptat modernitatea ca pe un dat fertil, ea ÅŸi-a exercitat această funcÅ£ie. Cînd critică consumismul, legalizarea avortului ori eutanasia, autorităţile creÅŸtine încearcă din ce în ce mai puÅ£in să îÅŸi impună poziÅ£ia prin aparatul puterii, ci se adresează conÅŸtiinÅ£elor, indivizilor, liberi să reflecteze, să judece, să primească sau nu acest mesaj.

Centrul de greutate pentru manifestarea publică a religiei trece din zona statului în zona societăţii civile. S-a afirmat că marea mutaÅ£ie a societăţilor europene, petrecută în ultimele decenii, constă în pretenÅ£ia de manifestare, în spaÅ£iul public, a specificităţilor individuale sau de grup. Indivizii vor să acÅ£ioneze ÅŸi să fie recunoscuÅ£i în spaÅ£iul public cu toată diferenÅ£a, cu toată încărcătura lor privată. Societatea civilă pluralistă, cu policromia exigenÅ£elor ei individuale, are o din ce în ce mai mare influenţă asupra politicului; ea este cea care oferă legitimitate unui stat ce a renunÅ£at la „transcendenţă“ în economia vieÅ£ii colective. Tocmai datorită acestei mutaÅ£ii, locul religiei în societăţile europene actuale este rechestionat. Se înmulÅ£esc gînditorii care recunosc că „ipoteza declinului religiei“, a „ieÅŸirii din religie“ e de nuanÅ£at drastic. A lua în considerare căutarea ori construirea sensului pe baza reperelor religiose redevine o chestiune de studiat pentru numeroase grupuri ÅŸi indivizi din lumea actuală. Departe de a fi o materie epuizată, referinÅ£a religioasă la transcendenţă îÅŸi înmulÅ£eÅŸte variantele: fie prin sosirea în Europa a unor noi religii, precum islamul sau buddhismul, fie printr-o inventivitate individuală care scapă de sub autoritatea Bisericilor tradiÅ£ionale. Pe „piaÅ£a de sens“ sau de „bunuri simbolice“, religiile oferă material (eventual de bricolaj) pentru construirea identităţilor individuale, dar mai cu seamă pentru construirea sensului, pentru o înÅ£elegere globală a lumii ÅŸi a destinului omenesc.

Datorită funcÅ£iei lor de sens, ca ÅŸi funcÅ£iei lor (micro)identitare, religiile sînt readuse în spaÅ£iul public, capătă o voce publică – plurală – de care politicul are a Å£ine seamă. Religiosul nu mai este parcat în spaÅ£iul, bine delimitat, al credinÅ£elor private. În faza de separaÅ£ie republicană – amintea Marcel Gauchet (La religion dans la démocratie, 1998; IeÅŸirea din religie, Editura Humanitas, 2006) – laicitatea franceză administra problema religiei sub deviza: „divinul nu se amestecă în treburile politice ale oamenilor. Dumnezeu este separatul“. Astăzi, referinÅ£a la divin este difuz, indirect, plural, polimorf, conflictual cîteodată prezentă în spaÅ£iul public; nu autoritară ÅŸi înglobantă, dar incontestabil prezentă. Se vorbeÅŸte, în legătură cu statutul actual al religiosului în societăţile europene, despre „desecularizare“ (Peter Berger) sau despre „deprivatizarea religiilor“ (José Casanova), noÅ£iune pe care M. Gauchet o nuanÅ£ează, în sensul amintit mai sus, vorbind despre „publicizarea unui privat“, căci „credinÅ£a înÅ£elege să îÅŸi păstreze libertatea ÅŸi singularitatea privată, jucînd în acelaÅŸi timp un rol public“ (op. cit., p. 115).

În ţările ex-comuniste, se poate vorbi mai cu îndreptăţire despre o „deprivatizare“, în sens strict, a religiei, după privatizarea ei brutală în timpul regimului comunist. În România, ortodoxia este prezentă ÅŸi percepută în spaÅ£iul public ca o dimensiune a identităţii ÅŸi a culturii naÅ£ionale, mai mult decît ca o opÅ£iune individuală. În Polonia, Biserica a dat spaÅ£iu public ÅŸi simbolism tare pentru refuzul totalitarismului. Astăzi, ea înÅ£elege să folosească acest capital de eroism ÅŸi de prestigiu pentru a se reinstala, întrucîtva, la putere, în conjuncÅ£ie cu statul democratic. Legea interzicerii avortului, de pildă, i se datorează. Dar tocmai pentru că utilizează un model autoritarist – „datat“, ca procedură, ÅŸi neatent, în substanţă, la evoluÅ£ia mentalităţilor – ea ÅŸi-a mai pierdut din popularitate.

E curios – ori poate semnificativ – că, în recenta dezbatere asupra prezenÅ£ei icoanelor în ÅŸcoli, cei care făceau apel la puterea statului ÅŸi la măsuri autoritariste erau „iconoclaÅŸtii“, apărătorii unei libertăţi de conÅŸtiinţă care, pentru a nu fi stingherită, cere ca expresia altor conÅŸtiinÅ£e ÅŸi identităţi spirituale să rămînă acasă. AdepÅ£i ai unei laicităţi Å£epene ÅŸi cam demodate, ei erau cei care doreau un comportament public pliat pe o ideologie uniformizantă. Statul, căruia îi solicitau ajutorul, era cam încurcat, nu prea dispus să decreteze măsuri aflate în contradicÅ£ie cu starea de fapt a societăţii – unde religia e un bun de civilizaÅ£ie ÅŸi de identitate larg acceptat –, măsuri care ar fi amintit pe deasupra de directive comuniste. În schimb, printre cei care combăteau legiferarea interdicÅ£iei de imagine religioasă, H.-R. Patapievici, mai cu seamă, situa chestiunea într-un cadru de tip pluralist ÅŸi liberal. Pe de o parte, decizia trebuia să aparÅ£ină, din principiu, nu statului, ci comunităţilor ori grupurilor locale în drept să îÅŸi manifeste identitatea religioasă. Pe de altă parte, era invocată încărcătura culturală a imaginii religioase, pe care o educaÅ£ie cît de cît articulată nu o poate trece cu vederea. S-a vorbit nu numai despre imaginea creÅŸtină – care a modelat orizontul vizual, artistic, intelectual al Europei, un orizont pe care tinerii de azi riscă să nu-l mai înÅ£eleagă. S-a vorbit ÅŸi despre arta sacră a altor religii, ca loc dens de întîlnire cu alte culturi, ca bagaj necesar pentru o cultură de tip universal. Mai mult, pe lîngă acest pluralism cultural, unele voci au invocat dreptul diferitelor comunităţi religioase de a-ÅŸi aÅŸeza, convivial, simbolurile specifice în locurile publice unde sînt prezente.

Locurile actorilor încep aÅŸadar să se schimbe: în România, ca ÅŸi mai pretutindeni în Europa. Cei care găsesc firească ÅŸi susÅ£in prezenÅ£a religiei în spaÅ£iul public îÅŸi pledează cauza în numele unui model pluralist, avîndu-ÅŸi centrul de greutate în societatea civilă. Cei care se opun acestei prezenÅ£e solicită autoritatea statului ÅŸi îÅŸi doresc un spaÅ£iu public organizat, monopolist, de o laicitate intransigentă. Dar chiar în FranÅ£a, spaÅ£iul-sursă al unei atare laicităţi, lucrurile s-au relaxat ÅŸi s-au nuanÅ£at. Printre alte entităţi ale societăţii civile, statul recunoaÅŸte, drept parteneri, comunităţile religioase – în chestiuni de educaÅ£ie, de asistenţă socială, de reflecÅ£ie asupra unor probleme de morală. Învăţămîntul public încearcă să recupereze – cu dificultăţi, dată fiind absenÅ£a unor cadre didactice adecvat pregătite – predarea religiei creÅŸtine ca fapt de cunoaÅŸtere, ca un vocabular esenÅ£ial al culturii europene, ca dimensiune a istoriei continentului. Laicitatea intransigentă nu mai găseÅŸte un suport prea mare în opinia publică – nota istoricul René Rémond (Religion et société en Europe, 1998; Religie ÅŸi societate în Europa, Editura Polirom, 2003). De aceea, intervenÅ£ia prim-ministrului socialist francez – care a impus menÅ£iunea vagă a unor „valori religioase“ în locul recunoaÅŸterii rădăcinilor creÅŸtine, în preambulul ConstituÅ£iei europene – i se părea lui René Rémond inadecvată. O dată pentru că nu Å£inea seama de evoluÅ£ia mentalităţii publice. Apoi fiindcă reprezenta intervenÅ£ia autoritară, a politicului ÅŸi a ideologiei laiciste, într-un proiect de societate liberală. În sfîrÅŸit, fiindcă distorsiona realitatea.

Maurizio BACH
Dinamica socială a graniÅ£elor variabile în spaÅ£iul social european

Cum acÅ£ionează deschiderea ÅŸi expansiunea graniÅ£elor, odată cu lărgirea Uniunii Europene, asupra constelaÅ£iei istorice de spaÅ£ii sociale din statele naÅ£ionale? Cum se structurează noul spaÅ£iu european în condiÅ£iile date? În contextul integrării ÅŸi lărgirii continue se formează ÅŸi o societate europeană supranaÅ£ională? Pe scurt: ce înseamnă expansiunea graniÅ£elor pentru formarea societăţii europene, pentru integrarea socială a Europei, în general? Cercetarea sociologică a Europei, din acest punct de vedere, e încă la început. Se poate însă contura deja o problematică proprie a integrării europene, cînd se pune problema modului în care acÅ£ionează social.

În cazul integrării europene avem de-a face cu un paradox: progresele integrării economice ÅŸi politic-instituÅ£ionale sînt simultane cu dezintegrarea socială. Dialectica abolirii graniÅ£elor interne ÅŸi a întăririi celor exterioare conduce la o adîncire a diferenÅ£elor sociale din acest spaÅ£iu, pe care Uniunea Europeană, ca instituÅ£ie dominantă a teritoriului, ÅŸi-l construieÅŸte. Nu se formează o burghezie europeană, nici o nouă identitate europeană, nici măcar o nouă civilitate europeană.

Chestiunea poporului european ÅŸi cea a societăţii europene trebuie rediscutate în relaÅ£ie cu problema graniÅ£elor. Căci ele accentuează nu doar conflicte de interese economice, ci ÅŸi reprezentări identitare colective. „Este chiar atît de sigur că ceea ce construim este chiar Europa?“ – se întreabă filozoful francez Remi Brague. „Oare această construcÅ£ie nu e doar o zonă de comerÅ£ liber sau un centru de putere, care nu se defineÅŸte decît prin poziÅ£ia sa geografică ÅŸi prin denumire, primită «cu totul întîmplător, de acest podiÅŸ al continentului asiatic?»“ (Valéry)

E clar că integrarea europeană este la fel de importantă ca abolirea graniÅ£elor. Åži că cel mai mare succes l-a avut PiaÅ£a comună europeană. În spaÅ£iul economic european, bunurile circulă liber ÅŸi tranzacÅ£iile frontaliere au costuri reduse. Åži contactele transfrontaliere dintre politicieni, funcÅ£ionari ÅŸi experÅ£i europeni sînt mai frecvente ÅŸi mai intense. O nouă elită „europeană“ – cu o legitimitate democratică scăzută – conduce destinul Uniunii, bucurîndu-se de competenÅ£e de legiferare ÅŸi de decizie, din ce în ce mai mari. O mare parte a continentului este condusă tehnocratic. AÅŸa că deocamdată asta construim: o Europă birocratică, un centru de putere economică ÅŸi politică.

Însă desfiinÅ£area graniÅ£elor nu se face simÅ£ită în toate domeniile. Sistemele economice locale, sistemele de securitate rămîn în continuare prizoniere ale unui semantici tradiÅ£ionale privind solidaritatea colectivă. Reperele culturale, identificările colective ÅŸi identităţile naÅ£ionale sînt ÅŸi ele influenÅ£ate de această dialectică a abolirii ÅŸi întăririi graniÅ£elor. Este remarcabilă forÅ£a cu care ele încă persistă. Legătura de suflet cu propriul stat, cu propria societate, conexiunile locale sînt neîntrerupte ÅŸi foarte vii. Sub diferitele straturi ale identităţilor colective, nivelul statului naÅ£ional are în continuare o consistenţă aparte. Åži cei cincizeci de ani de unitate europeană nu au putut schimba mare lucru.

De aici rezultă că nu trebuie, în nici un caz, să ne imaginăm deschiderea pieÅ£ei unice ca pe un fenomen unidimensional, asemănător cu orice fel de proces de anulare a graniÅ£elor. Abolirea graniÅ£elor se produce sectorial ÅŸi în mod asincron. De aceea, este util să vedem ce înseamnă conceptual Europa. Åži aici trebuie avute în vedere diferitele spaÅ£ii sociale ÅŸi socializările teritoriale. Geograful francez J.-F. Drevet (1997) vede „la nouvelle identité européenne“ într-o pluralitate de spaÅ£ii sociale (territoires), în care coexistă comunităţi etnice ÅŸi minorităţi culturale: „Europa regiunilor“, piaÅ£a comună, apoi zona de emigraÅ£ie europeană sau spaÅ£iul european al drepturilor cetăţeneÅŸti ÅŸ.a.m.d. Important e faptul că graniÅ£ele acestor structuri nu se prăbuÅŸesc. Dimpotrivă, ele indică o constelaÅ£ie complexă de frontiere asimetrice ÅŸi excentrice.

Ce trebuie să reÅ£inem: dialectica asincronă a abolirii ÅŸi întăririi graniÅ£elor, care determină procesul de integrare ÅŸi extindere europeană, a produs o nouă constelaÅ£ie, mult mai fluidă, de graniÅ£e ÅŸi spaÅ£ii statale, dominată de relaÅ£iile centru-periferie, interior-exterior. Nu se ÅŸtie încă ce urmări va avea reorganizarea social-teritorială a Europei, în privinÅ£a structurilor sociale.

Beatrice von HIRSCHHAUSEN
Cum să privim diferenÅ£ele teritoriale în Europa

Problema frontierelor Europei, în general, ÅŸi a celor din Europa, în special, este strîns legată de diferenÅ£ele geografice. A identifica o frontieră înseamnă a identifica o linie de discontinuitate între arii geografice vecine, însă definite ca diferite. Acesta e un lucru uÅŸor cînd e vorba de o frontieră politică deja stabilită. Este mult mai dificil însă, cînd e vorba de trasarea unei linii între două grupe de state. Dar e la fel de dificil atunci cînd trebuie definite frontiere interne între arii culturale, etnice sau economice, pe scurt, între arii geografice diferite.

Încerc să arăt aici, în primul rînd, că sîntem nepregătiÅ£i să conceptualizăm aceste diferenÅ£e ÅŸi, în al doilea rînd, că ar fi bine ÅŸi indicat să imaginăm „instrumente“ mai bune.

ÅžtiinÅ£ele umane ÅŸi sociale au rămas multă vreme prost echipate pentru a gîndi diferenÅ£ele geografice

ÅžtiinÅ£ele umane ÅŸi sociale au gîndit diferenÅ£ele teritoriale în conformitate cu două scheme principale: prima este o schemă de tip excepÅ£ionalist, axată în mod obiÅŸnuit pe diferenÅ£ele naÅ£ionale, ÅŸi conform căreia fiecare Stat-naÅ£iune este înrădăcinat în singularitatea sa, ignorînd, în cel mai bun caz, singularităţile vecinilor săi ÅŸi, în cel mai rău caz, opunîndu-i-se în termeni contrastivi.

AceeaÅŸi schemă poate să devină viabilă ÅŸi în interiorul statului, în scopul sesizării diferenÅ£elor infra-naÅ£ionale ÅŸi al identificării regiunilor, „ţărilor“, „Kulturlandschaften“ etc. Conform acestei scheme excepÅ£ionaliste, problema diferenÅ£ei dintre două entităţi este pusă a priori ÅŸi serveÅŸte drept fir roÅŸu analizei efectuate. Se ajunge astfel la a descrie singularităţi. La polul opus, ÅŸtiinÅ£ele umane ÅŸi sociale au creat o a doua schemă, pe care am numi-o tipologică, fundamentată de această dată pe reductibilitatea diferenÅ£elor. În acest caz, cercetătorii nu mai sînt interesaÅ£i de excepÅ£ionalitatea entităţilor observate, ci de variabilitatea acestora. Se procedează la o reducÅ£ie a realului ÅŸi a complexităţii sale. DiferenÅ£ele sînt gîndite în termeni de variaÅ£ie/varietate, ÅŸi astfel devine posibilă trecerea de la un tip la altul. Această a doua schemă stă la baza paradigmei funcÅ£ionaliste. Nu trebuie căutat prea adînc pentru a sesiza fragilitatea celor două scheme: ele sînt puÅ£in adecvate reflecÅ£iilor asupra diferenÅ£elor teritoriale. De altfel, criticile ce le-au fost adresate au fost numeroase.

Critica schemei excepÅ£ionaliste s-a cristalizat deja foarte bine. Două sînt direcÅ£iile din care au venit aceste critici: prima este aceea a analizei prejudecăţilor/presupoziÅ£iilor din spatele demersurilor ÅŸi a analizei instrumentalizării acestor prejudecăţi. De la „comunităţile imaginare“ ale lui Benedict Anderson pînă la Lucia Boia, o întreagă serie de studii au arătat foarte clar ceea ce a fost construit ÅŸi instrumentalizat prin ideologiile naÅ£ionale. A doua direcÅ£ie a apărut din zona studiile comparative, care au arătat importanÅ£a permeabilităţii frontierelor. S-a demonstrat imposibilitatea de a îngheÅ£a diferenÅ£a în singularitatea sa ireductibilă ÅŸi importanÅ£a proceselor de hibridare, de împrumut, de interacÅ£iune.

Critica schemei tipologice este mai recentă ÅŸi fără îndoială mai dificilă. Ea pune la îndoială „marile discursuri“ care au ghidat, în ultimele secole, lectura lumii moderne. TendinÅ£a contemporană de renunÅ£are la un fir istoric unic a reînnoit interesul pentru excepÅ£ii, pentru abaterile de la normă, pentru marginalitate etc. DiferenÅ£a este dintr-odată învestită cu capacitate de invenÅ£ie, de creare a ineditului. Guy Jucquois vorbeÅŸte de „o nouă sfidare“, pe fondul diminuării eficacităţii sistemului clasic, în care „distanÅ£a mentală ÅŸi morală ÅŸse măsurauÅ£ cu acelaÅŸi etalon atît în domeniul cronologiei, cît ÅŸi în cel al geografiei (...)“.

A gîndi diferenÅ£ele plecînd de la istoricitatea faptelor sociale

Raportul ÅŸtiinÅ£elor sociale faţă de problematica diferenÅ£elor geografice s-a modificat ÅŸi s-a reînnoit profund în ultima vreme. Reînnoirea a avut două cauze: prima derivă dintr-un motiv pragmatic, ÅŸi anume acela că asistăm la o luare la cunoÅŸtinţă a diferenÅ£elor. PrăbuÅŸirea comunismului ÅŸi lărgirea Uniunii Europene iau o importanţă din ce în ce mai mare în cadrul acestui proces. Pe măsură ce Uniunea se lărgeÅŸte ÅŸi, în consecinţă, este din ce în ce mai întinsă, ea devine ÅŸi din ce în ce mai eterogenă ÅŸi se loveÅŸte, din ce în ce mai des, de forÅ£a diferenÅ£elor geografice. A doua cauză este de ordin epistemologic, cu rădăcini în îndoiala faţă de convergenÅ£a evoluÅ£iilor, faţă de credinÅ£a într-un fir istoric unic ÅŸi, mai general, faţă de neîncrederea în paradigma evoluÅ£ionistă a modernităţii.

Acest context intelectual oferă poate posibilitatea de a gîndi diferenÅ£ele geografice din perspectiva celor două componente – spaÅ£ială ÅŸi culturală – ÅŸi a dublului lor context: local ÅŸi global.

Să luăm drept exemplu dezbaterea dintre istorici referitoare la microstoria sau „reîntoarcerea povestirii“, deoarece este foarte semnificativă pentru această dinamică. Citîndu-l pe Jacques Revel, microstoria a pus foarte serios în discuÅ£ie presupoziÅ£iile „continuităţii socialului“, care ar funcÅ£iona de la local pînă la global, presupoziÅ£ii care permiteau aplicarea aceloraÅŸi categorii de analize la toate nivelele. Microstoria a pus deci în discuÅ£ie presupoziÅ£ia continuităţii socialului ÅŸi a inversat analiza proceselor complexe „de jos în sus“.

Această schimbare de paradigmă relansează anchetele calitative efectuate la o scară micro. DiferenÅ£ele între cazurile studiate apar ca rezultat al diversităţii unor parcursuri istorice unice. Schimbarea de paradigmă provoacă de asemenea o modificare a statutului comparaÅ£iei. În schema tipologică funcÅ£ionalistă, comparaÅ£ia se impunea în mod natural, ca un proces intelectual de reducere la un numitor comun de comparat. Punînd în prezent accentul pe excepÅ£ie, pe abaterea de la normă, pe specific, noile demersuri trebuie să dezvolte o nouă metodă, pentru a cîÅŸtiga în generalitate, ÅŸi trebuie să regăsească mijloacele de a lega traiectoriile specifice generalului. În ce mă priveÅŸte, cred că există o pistă care rămîne insuficient explorată. Această pistă trece printr-o reflecÅ£ie asupra articulării între scările/nivelele geografice, cu focalizarea atenÅ£iei asupra scărilor intermediare, situate între nivelul local al configuraÅ£iilor sociale (în sensul dat de Elias) ÅŸi nivelul global de construcÅ£ie a specificităţilor, a „diferenÅ£elor“ naÅ£ionale. Acest lucru presupune reluarea ÅŸi aprofundarea aportului cercetărilor geografice.

Philippe WALTER
Graniţa Lotharingiană: realităţile istorice şi imaginarul geopolitic

Henri Pirenne a arătat că islamul, prin poziÅ£ia sa hegemonică în spaÅ£iul mediteranean, a făcut posibilă ideea europeană. Cîntecul lui Roland a făcut legătura dintre naÅŸterea Regatului European al lui Charles ÅŸi victoria împotriva sarazinilor, a islamului (astăzi ÅŸtim că adevărul istoric al bătăliei de la Roncevaux este diferit), dar mentalitatea a fost marcată de versiunea acreditată a Cîntecului lui Roland, nu de descrierea militară precisă a bătăliei de la Roncevaux, dusă împotriva unor mercenari basci. Literatura este o oglindă a utopiilor, a viselor ÅŸi a temerilor din conÅŸtiinÅ£a popoarelor, de-a lungul mai multor epoci istorice. Primul rege mitic care a luptat împotriva islamului a fost Charlemagne. Regatul său real a fost cel al francilor (din FranÅ£a ÅŸi Germania). Centrul regatului a fost spaÅ£iul Renan ÅŸi Rhodonian, de la insulele Ferize pînă în Lombardia ÅŸi Toscana. Regatul s-a întins din Britania pînă în Austria ÅŸi de la Pirinei la Marea Baltică. Regatul nu coincide cu graniÅ£ele regiunilor, primele semnatare ale Tratatului European (Tratatul de la Roma, 1957): FranÅ£a ÅŸi Germania Occidentală, Italia ÅŸi Benelux. Primul spaÅ£iu geopolitic european este, de fapt, vechiul teritoriu al comunităţii francilor. Rinul reprezintă axa lui strategică, iar graniÅ£a Lotharingiană – resortul esenÅ£ial.

În mileniul următor, această Europă a dobîndit echilibrul istoric în propriile frontiere. Nici Imperiul lui Napoleon, nici cel al lui Hitler (o încercare de reînviere a vechiului Imperiu Carolingian) nu au reuÅŸit să se extindă dincolo de graniÅ£ele lui Charlemagne. De fiecare dată cînd vechea Europă carolingiană vroia să se extindă, întîmpina rezistenÅ£a altor spaÅ£ii geopolitice, cu propriile lor construcÅ£ii istorice ÅŸi culturale. Se pot astăzi distinge patru spaÅ£ii europene, rivale, ale Imperiului Carolingian: spaÅ£iul Danubian, spaÅ£iul Baltic, spaÅ£iul Atlantic ÅŸi cel Euro-Mediteranean. Propulsat de aspiraÅ£iile imperialiste ale habsburgilor, spaÅ£iul Danubian s-a confruntat cu integrarea Serbiei ÅŸi a Cehoslovaciei ÅŸi s-a prăbuÅŸit în 1918, după primul război mondial. În Europa de astăzi, fostele ţări satelit ale Uniunii Sovietice ar dori să se integreze în spaÅ£iul Carolingian, dar nici Rusia, nici Statele Unite nu acceptă o integrare potrivnică intereselor lor. De fapt, chiar ÅŸi paranteza sovietică a fost consecinÅ£a unui vis: marele vis rusesc al unui imperiu Eurasiatic, expresie a panslavismului. Åži zona Baltică ar fi putut să devină un imperiu puternic, continuînd tradiÅ£iile vikingilor, dar nici o mare putere nu a reuÅŸit vreodată să federalizeze cele două ţărmuri ale Mării Baltice. Åži spaÅ£iul Atlantic, alcătuit din Portugalia ÅŸi Marea Britanie, cu cele două extensii pe continentul american, Brazilia ÅŸi Statele Unite, ar vrea să deschidă imperiul European către Vest, spre Universal. Acestea sînt ţările din vestul Europei, stîlpi ai „Atlantismului“; ele sînt sub influenÅ£a americană ÅŸi sînt mai puÅ£in interesate de Europa Carolingiană. SpaÅ£iul Euro-Mediteranean (peninsula Iberică, Italia ÅŸi Grecia) este singurul rămas, cu alte cuvinte Grecia ÅŸi cele două colonii principale: Roma ÅŸi BizanÅ£ul. Această străveche Europă Mediteraneană, atrasă de mult timp de Orient, crede că ÅŸi-ar putea realiza proiectul în planurile israelo-americane, referitoare la Marele Orient Mijlociu (de la Maroc pînă la Marea Caspică), un proiect care doreÅŸte să slăbească Palestina ÅŸi unitatea arabă, pentru a controla mai bine resursele de petrol ale lumii. În toate aceste spaÅ£ii există o abundenţă de diverse frontiere geopolitice care pot da naÅŸtere diverselor scenarii ale istoriei politice din secolul XXI.

Frontierele Europei reprezintă rezultatul tensiunilor apărute între cele cinci spaÅ£ii geopolitice ÅŸi ele dau conturul continentului. Orice frontieră este imaginară. Fenomenul aparÅ£ine, în egală măsură, imaginarului ÅŸi, provizoriu, contextului istoric.

Istoric vorbind, graniÅ£a Lotharingiană era o linie geografică reală ÅŸi, în acelaÅŸi timp, una imaginară, jucînd un rol în construirea identităţii unei naÅ£iuni ÅŸi a statelor delimitate de ea. Ea începe de la graniÅ£a întemeiată istoric în miezul „ConstrucÅ£iei Europene“. GraniÅ£a Lotharingiană a fost capabilă să joace acel rol, tocmai pentru că era legată de o memorie mitică ÅŸi istorică, parte a identităţii oamenilor care au recunoscut-o.

GraniÅ£a Lotharingiană a fost mult timp sanctuarul unei Europe Carolingiene, ajunsă la limita ei geopolitică. Astăzi, altă Europă discută federalizarea, într-un proiect cultural comun cu atît mai dificil de imaginat, cu cît nu există un precedent istoric. Europa Carolingiană nu mai este suficientă: numele Charlemagne nu spune nimic unui slav din sud ori unui scandinav. Europa Baltică sau cea Danubiană sînt departe de a trezi interes sau de a constitui un vis pentru un francez sau un spaniol. În spaÅ£iul delimitat de fiecare frontieră există modele culturale ÅŸi identităţi, ÅŸi se ÅŸtie că acestea sînt întotdeauna dobîndite, niciodată înnăscute. Orice identitate este în egală măsură o construcÅ£ie, cît ÅŸi o moÅŸtenire culturală. Astăzi identitatea europeană se află mai mult ca oricînd într-un stand-by, solicitînd o reflecÅ£ie profundă asupra modelelor culturale pe care se bazează.

TÎLC-SHOW
Constanţa VINTILĂ-GHIŢULESCU | ceaslov story
În căutarea binelui

DILEMA VECHE   Anul IV, nr.162 - 16 martie 2007

„Străinătatea“ ca loc al bunăstării ÅŸi al „chiverniselii“ facile a constituit întotdeauna un miracol. Nu este vorba aici numai de o altă Å£ară, cel puÅ£in pentru oamenii secolului al XVIII-lea, ci ÅŸi despre orice alt „spaÅ£iu“ depărtat ÅŸi mai puÅ£in cunoscut care capătă, în minÅ£ile lor, reprezentările unui „bine“ sperat. Pleacă în căutarea acestui „bine“, ţăranii fără pămînt, fetele fără zestre, văduvele fără familie, femeile părăsite, meÅŸteÅŸugarii săraci ÅŸi negustorii ambulanÅ£i. Drumurile lor sînt totuÅŸi atît de diferite, iar „binele“ visat se află pentru fiecare în altă parte. Ţăranii, fetele, văduvele, femeile se îndreaptă către oraÅŸul sau tîrgul cel mai apropiat, în căutarea unei slujbe, a unui loc la stăpîn, calfă într-o prăvălie, doică într-o casă boierească, slujnică la vreun negustor bogat, fecior bun la toate pe lîngă un mare boier. OraÅŸul reprezintă bunăstarea, speranÅ£a, dorinÅ£a de a-ÅŸi schimba destinul potrivnic, de a înlocui foamea c-un codru de pîine zilnic ÅŸi zdrenÅ£ele cu papuci, cămaşă ÅŸi tivilichie. Elena părăseÅŸte satul natal, Hurezi, forÅ£ată de sarcina ce începe să se întrevadă. Pentru a evita ruÅŸinea ÅŸi dezonoarea, se refugiază ÅŸi se pierde în anonimatul BucureÅŸtiului unde intră doică „la o cocoană“; Neaga din VlăiculeÅŸti, judeÅ£ul IalomiÅ£a, „s-au băgat doică la o casă cinstită“, tot din BucureÅŸti, după doi ani de căsătorie, în care soÅ£ul, Anastasie Dăscălescu, i-a risipit zestre ÅŸi-apoi s-a „însoÅ£it el cu volintiri ÅŸi oameni de ai răzmeriÅ£ei“, lăsînd-o „fără de cheltuială“; BălaÅŸa fata speră că slujba în casa grămăticului Riga, pe lîngă mama acestuia, îi va aduce o zestre; Nicolae Datco din Cîmpina o convinge pe Dumitrana că de-l va lăsa să vină la BucureÅŸti, cu siguranţă, va găsi ceva de „chiverniseală“; după nouă luni se află însă tot scăpătat ÅŸi se „învoieÅŸte“ cu soÅ£ia să plece, de astă dată, la IaÅŸi, sub pretextul că acolo „îl ÅŸtiu multe obraze“ ÅŸi îl vor ajuta „să se chivernisească“ etc.

MeÅŸteÅŸugarii ÅŸi negustorii depăşesc cu mult acest orizont. BucureÅŸtiul reprezintă pentru ei mizeria din care n-au reuÅŸit să iasă ÅŸi, atunci, îÅŸi imaginează că trecerea frontierei devine singura soluÅ£ie pentru a depăşi criza economică pe care o parcurg ÅŸi de pe urma căreia suferă mai ales familiile. Se pleacă cît mai departe, în locuri despre care au auzit că pot aduce profit, oraÅŸe unde ar găsi de lucru, unde se poate cîÅŸtiga „mai cu folos“. PaÅŸii îi poartă către Constantinopol, Adrianopol, BraÅŸov Sibiu, IaÅŸi, Viena (Beci), ChiÅŸinău, Moscova. Petco, croitorul din mahalaua Gorganului, mărturiseÅŸte că „pentru bir ÅŸi neajungerea chiverniselii au fugit la Moldova un an ÅŸi opt luni ca să-mi agonisesc chiverniseala“. Tot pentru chiverniseală pleacă ÅŸi Apostol topcibaÅŸa, el alege Odrii (Adrianopol) unde rămîne zece luni, lăsîndu-ÅŸi soÅ£ia ÅŸi copila în mahalaua Stejarului; Pîrvul cafegiu din mahalaua Mihai vodă se hotărăşte să plece în căutarea norocului la Å¢arigrad (Constantinopol) ÅŸi, pentru că nu are bani de drum, îÅŸi vinde singurul lucru de valoare deÅ£inut, o suia de argint. Un călător mereu pe drumuri se dovedeÅŸte a fi Bunea din satul DobroÅŸeÅŸti, judeÅ£ul Ilfov. Mai întîi vine în BucureÅŸti, se aÅŸază în mahalaua cu Svinele ÅŸi „posluÅŸeÅŸte“ pe la unii ÅŸi pe la alÅ£ii. Din posluÅŸanie în posluÅŸanie se alege cu-o nevastă ÅŸi cu slujba de diacon. Destul de bine pentru un ţăran sărac, dar puÅ£in pentru Bunea ce pleacă în căutarea unui „bine“ numai de el ÅŸtiut în Å£ara Moldovei. Åži rătăceÅŸte timp de 17 ani prin IaÅŸi, RădeÅŸti, FloreÅŸti ÅŸi alte sate, înainte de a reveni în mahalaua cu Svinele ÅŸi la Åžtefana ce încă îl aÅŸtepta.

SperanÅ£a îi conduce pe oamenii secolului al XVIII-lea spre tărîmuri nebănuite. Disperarea ÅŸi dorinÅ£a de a scăpa de sărăcie ÅŸi scăpătăciune le conduc paÅŸii ÅŸi le dau curajul de a-ÅŸi părăsi căminul, familiile, copiii, stabilitatea. PreÅ£ul plătit pentru această „îndrăzneală“ se dovedeÅŸte uneori destul de amar. Dar despre avantajele ÅŸi dezavantajele unei „călătorii“ în căutarea „binelui“, în numărul viitor.

Iulian COMÄ‚NESCU
Unde duce jurnalismul colectiv

Jurnalismul colectiv/cetăţenesc, care se manifestă mai ales pe Internet, în construcÅ£ii de tip Web 2.0, este considerat de unii ca asasinul (colectiv) al mijloacelor de informare clasice, în timp ce alÅ£ii îl iau cu greu în seamă sau, dacă ÅŸtiu ceva despre el, îl persiflează. Cît ÅŸi cum vor schimba noile modalităţi de comunicare faÅ£a lumii, pînă la urmă? DeÅŸi e prea devreme pentru un răspuns definitiv, cîteva caracteristici ale fenomenului sînt în acelaÅŸi timp premisele unui răspuns la întrebare.

Despre ce e vorba, pînă la urmă? În ultimii ani, pe Internet, oameni fără experienţă de comunicare au început să-ÅŸi dea cu părerea sau să furnizeze informaÅ£ie în cele mai variate domenii. Ceea ce în presa clasică exista doar marginal, sub forma scrisorilor pe adresa redacÅ£iei sau a interviului colectiv pe stradă (aÅŸa-numitul vox pop), a devenit un fenomen cvasigeneral. Toată lumea nu numai că are ceva de spus, dar o ÅŸi spune prin intermediul unor platforme uÅŸor de mînuit ÅŸi, în plus, gratuite.

Blog, Wiki, Youtube. Platformele de exprimare în acest stil (adică paginile de Internet ÅŸi facilităţile oferite de acestea) sînt nenumărate, însă cele mai de succes pot fi încadrate în trei categorii. Se ÅŸtie despre blog că a însemnat, pînă nu de mult, jurnal personal, adică o succesiune de însemnări aÅŸezate pe pagina de Internet, de la coadă la cap, dar în ultima vreme programele ÅŸi site-urile de blog sînt folosite pentru cele mai diferite conÅ£inuturi, de la cărÅ£i începute pe Internet ÅŸi destinate tiparului, pînă la site-uri aproape clasice de ÅŸtiri.

Softurile de tip Wiki permit organizarea ÅŸi prezentarea informaÅ£iei în stilul celebrei Wikipedia, adică în pagini care corespund articolelor. Noutatea principală se referă la faptul că articolele pot fi, în general, create ÅŸi editate de către oricine. Curios, acest sistem a funcÅ£ionat foarte bine pentru domeniile cele mai diverse (pornind de la generalităţile de pe Wikipedia.org), fiindcă e mult mai greu să distrugi o pagină, decît să revii la forma anterioară, bună sau cel puÅ£in acceptabilă, a textului.

În fine, YouTube, Google Video ÅŸi celelalte platforme din aceeaÅŸi categorie sînt stomace de struÅ£ în care se stochează cele mai diferite tipuri de filme ÅŸi filmuleÅ£e. În general, e vorba de clipuri de cîteva minute, multe din ele originale, altele decupate din seriale, lungmetraje, emisiuni TV produse de profesioniÅŸti. Tot acest ansamblu de practici este destul de vag desemnat cu numele de Web 2.0, care se referă, în acelaÅŸi timp, la conÅ£inut, la platformă ÅŸi la modalitatea de utilizare.

Democratizarea comunicării. Dacă „democratizarea artei“ s-a referit mai curînd la accesul la creaÅ£ie al întregii societăţi, odată cu fenomenul Web 2.0 se poate vorbi de o „democratizare a comunicării“ care priveÅŸte mai curînd producÅ£ia de conÅ£inut. Numărul total al blogurilor existente în întreaga lume se ridică, după unele surse, la peste 100 de milioane. Cu alte cuvinte, cam 1 din 50 de locuitori ai Terrei ÅŸi-a făcut un cont pe un site gratuit ca Blogger.com sau Wordpress.com. Nu întotdeauna însă a ÅŸi scris folosind acel cont ÅŸi, dacă a scris, nu în toate cazurile a fost citit. La fel, numărul enciclopediilor Wiki e considerabil, ca ÅŸi al articolelor din enciclopedii, iar filmele personale puse pe YouTube sînt nenumărate.

Jurnalismul colectiv este aÅŸadar un succes din punctul de vedere al producÅ£iei de conÅ£inut. Din punctul de vedere al receptării, „prea puÅ£ine flori poartă rod“, deÅŸi în cazurile de succes se poate vorbi de cifre notabile. YouTube a depăşit 100 de milioane de vizionări de clipuri pe zi, iar un blog românesc popular, despre fotbal, precum al lui Cătălin Tolontan, are cam 6.500 de vizitatori pe zi, în timp ce cotidianul Sport Total vinde, cu cheltuieli infinit mai mari, 3800 de exemplare zilnic.

NiÅŸa. Un blog deschis la unul din marii provideri gratuiÅ£i nu costă nimic (dacă nu punem în calcul conexiunea la Internet), iar un altul, cu domeniu propriu ÅŸi găzduire specială pe un server, costă cam 150 de euro în primul an. La astfel de cheltuieli, conceptul e sustenabil pentru domenii înguste, de la creÅŸterea porumbeilor la aparate foto cu film. Nimeni nu te poate împiedica să începi ÅŸi o minienciclopedie pe aceeaÅŸi temă, cu aceleaÅŸi costuri, iar a pune filme pe YouTube se reduce la preÅ£ul camerei digitale, de 2-300 de euro. Este motivul pentru care Web 2.0 are efectiv succes în zone de acest tip ÅŸi îmbogăţeÅŸte informaÅ£ia existentă în mediile de informare clasice.

Legăturile. Web 2.0 nu înseamnă însă doar o „coadă lungă“ de astfel de miniresurse de informaÅ£ie, ci ÅŸi motoarele de căutare tip Google, care te duc la ele, ÅŸi hăţiÅŸul greu de descris de legături dintre ele. E vorba de listele de pe pagina de intrare (blogroll), dar ÅŸi de subsolul blogului, unde se poartă discuÅ£iile, de agregatoare de bloguri (care grupează conÅ£inutul cîtorva sute de jurnale) ÅŸ.a.m.d. Pe o astfel de reÅ£ea poate avea loc aÅŸa-numita promovare virală, în care o poză sau un clip amuzant, dar cu un mesaj publicitar nedominant, este lansată ÅŸi trimisă mai departe în comunitatea de mini-site-uri.

Cultura fragmentului. Într-o astfel de înlănÅ£uire hipertextuală, disciplinele teoretice, în accepÅ£iunea lor de edificiu, îÅŸi pierd identitatea ÅŸi structura, devin o amorfă colecÅ£ie de „curiozităţi“. Acest tip de prezentare induce, desigur, o cultură mozaicată la cei care beneficiază de ea, adică în curînd întreaga omenire. Ceea ce e rău, fiindcă profunzimea e rareori atinsă în astfel de condiÅ£ii. Dar este în egală măsură bine, fiindcă un astfel de minienciclopedism sau wikipedism corespunde curiozităţii naturale a omului ÅŸi îl vindecă de boala supraspecializării.

Adevărul statistic. Ioan Mărgărit, editorul HotNews.ro, se referea la „verificarea statistică“ a informaÅ£iei, pe motoarele de căutare. Cea mai simplă formă a ei se referă la ortografia unui nume străin. Google, de pildă, dă ceva mai puÅ£in de 700 de rezultate pentru „Jean Baudrilard“, cu un „l“, dar peste 2,6 milioane pentru „Jean Baudrillard“, aÅŸa că putem presupune că forma corectă e cea de-a doua. Pe acest gen de criteriu de adevăr se poate construi, desigur, o logică probabilistică, mai difuză, dar mai utilă azi decît Organonul lui Aristotel.

Pseudonimitatea. E un cuvînt de dată recentă, care se referă la cvasianonimatul de care poÅ£i beneficia pe Internet. De la apariÅ£ia acestuia, oamenii îÅŸi iau pe Web nume de împrumut, în scopuri ne-oneste (atacuri la adresa altuia, pe forumuri) sau din amuzament. Gradul de anonimat pe care îl asigură în realitate Internetul e foarte redus, fiindcă orice comunicare lasă urme. Însă pseudonimele folosite corespund, în ultimă instanţă, unui anume comportament ÅŸi caracter virtual, care le completează pe cele din viaÅ£a concretă. Personalităţile noastre se accentuează, pe Internet, sub pseudonim, ca în timpul unei beÅ£ii. Ceea ce iarăşi dă naÅŸtere unui caracter apăsat retoric.

Entertainment-ul. Lumea vrea mai puÅ£in să se informeze, pînă în pînzele albe, pe Web 2.0, dar ÅŸi la televiziunile comerciale sau în tabloide. TrebuinÅ£ele de pe nivelele de bază ale Piramidei lui Maslow sînt satisfăcute, aÅŸa că noua comunicare – ÅŸi nu numai Internetul – se ocupă mai mult cu distracÅ£ia, decît cu „terapia cognitivă“ pe care o asigură tradiÅ£ional presa. E drept însă că în interiorul entertainment-ului apar noile probleme politice, referitoare la gen, etnie, ecologie, trai sănătos ÅŸi aÅŸa mai departe.

Concluzie. Facilităţile copioase oferite de Internet duc la „balonare informaÅ£ională“. MulÅ£i scriu, puÅ£ini citesc, iar de la un nivel minim al discursului încolo, succesul depinde de întîmplare ÅŸi promovare, mai curînd decît de calitatea deosebită/noutatea/relevanÅ£a mesajului. E prea devreme ca să putem ÅŸti cum va ieÅŸi omenirea din aÅŸa-numita „RevoluÅ£ie Web 2.0“ sau, măcar, dacă această revoluÅ£ie are rost. Cert e doar faptul că zgomotul a început să se aglutineze în serii cu sens, pe Wikipedia, blogurile vizitate sau YouTube. Tandemul presă tradiÅ£ională-new media nu este încă pus la punct, dar, la un moment dat, din el va rezulta o lume coerentă din punct de vedere informaÅ£ional. Diferită de cea de azi, dar nu întoarsă pe dos.

<!--ClickMedia BX Code Ends Here-->

The community spirit of Yahoo's Fake

                                                                                                                                                                                    by  Daniel Terdiman , Staff Writer, CNET News.com  |  3/23/07

To many, Caterina Fake is one of the heroes of the Web 2.0 era. As a co-founder of Flickr, she has a lifetime of cred among the geek set. <!--no ad-->

In 2005, Fake and Stewart Butterfield, her husband and fellow Flickr co-founder, sold their Vancouver start-up to Yahoo and moved to Silicon Valley. As the continued popularity and influence of the photo-hosting site demonstrate, they fit right in.

In contrast to Flickr, however, Yahoo is no longer seen by many as an innovator. Rather than build its own hit technology, some say, Yahoo has been relying on its acquisitions of Flickr, events-listing site Upcoming.org, social-bookmarking service Delicious, and others.

Now, as leader of Yahoo's technology development group, Fake has been charged with lighting a fire under the tech giant's creative behind, and the company has launched a new internal incubator called Brickhouse.

On Tuesday, the second anniversary of the announcement of Yahoo's Flickr purchase, Fake visited CNET's Second Life bureau and discussed attention economies, Yahoo's goals, the lessons of 3D virtual worlds and more.

Q: How do you spend your workdays?
Fake: My nephew asked what I do for a living, and I told him I write e-mails.

That means connecting people, solving problems, trying to get everyone moving in one direction--also, making plans and proposals, trying to invent new things, finding good ideas.

E-mail and instant messenging and meetings are most of my day, and I miss making "real stuff." I used to be a pixel pusher, which had a slightly more tangible output, though still fairly ethereal.

You used to be part of a small organization, and now you're in a huge company. How much harder does that make it to achieve individual goals?
Fake: Fortunately, my job is largely about how to make what works in start-ups happen at a large company. Before Yahoo, I'd mostly worked at companies smaller than 150 people. I was really very start-uppy: small teams, rapid development, all those things you take for granted at start-ups.

<!-- PULLQUOTE -->

<!-- END PULLQUOTE -->

At Yahoo, I joined the technology development group--new products, innovation, culture and rapid development. These were our mandate. And the guy who runs the division, Jeff Weiner, said, "How can we build the next Flickr at Yahoo?" I laughed and said, "No way, Jose, that will ever happen here."

But he tasked me with solving that problem. There are tons of amazing ideas in big companies, and no innovation deficit. But the obstacle to getting things built is mostly process. There is one kind of process developed for building and maintaining large-scale products, like Yahoo Mail. And the development processes for that are very different from what it takes to build a new product in a short amount of time.

Brickhouse, my latest project, was a process innovation, a way of getting products built fast, a way to encourage risk-taking.

What is Brickhouse, exactly?
Fake: A rapid development environment for new products. We just released our first product, Pipes (an interactive feed aggregator). It's really a means of getting all those ideas and prototypes and hacks built into products. Organizational and process innovation has been what I've been working on since coming to Yahoo.

But doesn't bureaucracy get in the way of nimbleness?
Fake: Exactly. If you have 200 million mail clients, you need structure, reliability, uptime and dependability. Those things are very different from launch fast, take risks and embrace failure. Bureaucracy has its purpose, which is to keep the trains running on time. But building in small teams and launching early and often, bugs and all, is a very different proposition.

So a big company like Yahoo needs to have both approaches? Steady, keep the trains running, and nimble, startup-like teams? Is that a model you think big technology companies should follow?
Fake: Exactly. You have to have the supertanker and the speedboats.

I was just at South by Southwest, and everyone was talking about "attention economies." What does that mean to you, and why is it important?
Fake: It's an interesting idea--that the scarcest, most valuable resource in an industrialized country is your time and attention.

There have been efforts to make "attention" more, shall we say, numerical, or recordable--things like Attention Trust, and Attention.xml, where people can "own" their attention. So if I've ordered a bunch of books on Amazon, or browsed these books, or made reviews of these products, Amazon is able to produce all these recommendations and I'll have helped other people figure out what, say, toaster to buy. Now imagine if you could take your attention elsewhere, so take your Amazon attention data and bring it over to eBay. You could use it for your own purposes, to find what you want, and help others there.

People love attention. People share things for many different reasons: connection with other people, communications, altruism, and promoting their own ideas, beliefs, aesthetics, and so on. But a lot of participatory media is about gaining attention from other people, from seeing and being seen.

So it sounds like you agree that building a business model around this can be a good thing?
Fake: I'm a big believer in what I call the "culture of generosity." I think that a lot of what you see out on the Web and on the Internet and what made me love the Web in the first place is that people are building, creating, sharing things all the time. Whether that is essays they wrote, discographies of their favorite bands or a little place to hang out with friends in Second Life. The Internet is such a wonderful place because of so many millions of people contributing to it.

<!--no ad-->

So what lessons can companies like Yahoo, Google, Microsoft, AOL, etc., learn from the virtual world/3D Web model of Second Life?
Fake: There's a ton of stuff to look at here: The power of community and interaction with other people; the love of creation. Things like Second Life and Flickr allow people to participate. It used to be that entertainment consisted of mass-produced content that people in Hollywood or record labels would decide what we needed and wanted. You have so much of a stronger attachment to what you made or your friends. There is something more genuine about it.

At South by Southwest, Twitter just went bonkers. It was the ideal environment for it--lots of influential geeks in a small area, all wanting to tell each other what they were doing, and all talking about how Twitter was going bonkers, and blogging about it. I wonder: Was that an anomaly? Can small companies ever count on seeing their product explode onto the scene all at once like that?
Fake: You can't count on that kind of thing, ever. We very carefully built the community on Flickr, person by person. The team and I greeted every single person who arrived, introduced them around, hung out in the chatrooms.

<!-- STORY TEASE --><!-- missing include --><!-- END STORY TEASE -->

It was a very hands-on process, building the community. And in the beginning Flickr was built side-by-side with feedback from the community: We were posting over 50 times a day in the forums. After you hit, say 10,000 members, or so, hopefully you've created a strong enough culture that people are greeting each other. It really is kind of like building a civilization.

You need to have a culture and mores and a sense of this is "what people do here." If people greet each other and are helpful, and stomp on trolls immediately and keep the trash in the trash cans, that becomes what the culture of the place is. And that scales.

Lem Skall (from the audience) wants to know if Yahoo has any plans for Second Life?
Fake: I don't have any visibility into that. But in our group we run a thing called Hack Day in which employees can spend 24 hours hacking on whatever they want, building a prototype and so on. At the end, there are demos of the products. And there have been a bunch of Second Life hacks.

Jeremy Neumann (from the audience) asks, "At South by Southwest Bruce Sterling was very down on blogs, podcasting, videos and other participatory media, comparing it to folk art which he said was really, really bad. Is it the taking part and the sharing that counts or are we raising the bar with user-generated content?"
Fake: It used to be when you wanted to hear music, you didn't go turn on the radio and listen to Christina Aguilera. You went down to the living room and grabbed cousin Joe and played the banjo.

There's nobody trying to be The Rolling Stones down there, or even Whitesnake. The "audience" for this stuff is usually friends, family, people like that. It's not meant to be judged by, ahem, Whitesnake standards. So I'd have to disagree with Bruce Sterling there. On the other hand, there are gems in all those family snapshots and MP3s of people noodling in their basements. And social networks are great ways of surfacing those really amazing things.

Interestingness on Flickr is a great way to do that. It looks at all the human activity around a photo and determines which ones are the most interesting.

Realmente hay gente bruta

Comentarios

1. yahveh (no verificado) Says:
   Vie, 16/03/2007 - 5:18pm

   Es una leyenda urbana, este señor nunca se congelo ni nada parecido pero bueno, un error perdonable.

   Perdón por el off-topic pero no creí necesario colocar mi opinión sobre un tema tan bochornoso

   http://es.wikipedia.org/wiki/Walt_Disney#Leyendas_urbanas

   • responder

2. jonescundins (no verificado) Says:
   Lun, 19/03/2007 - 7:59am

   I agree with the theory that says that Linux only runs under Windows. Linux, as all you know, is not a true operating system because it doesn't run alone, and it will never run alone.
   Mac OS is neither a true operating system because it uses Intel processors, that is a registered product of Microsoft and Bill Gates.

   • responder
3. Anónimo (no verificado) Says:
   Lun, 19/03/2007 - 8:25am

   It's inhuman think that persons like you exist.

   Linux work without Windows!!!!!!!!

   You're a son of bitch and an idiot. Please, suck my dick :P

   • responder

*******************************************************************************************************************

De ce sa nu recunosc, pîna-n vara asta, si mai precis pîna-n Iulie nu stiam ce-i ala Linux, compilator si alte cuvinte sofisticate de gen, si tot bateam la Portile Cunoasterii dupa niste criterii ce mi se bagara în cap acu 20 de ani, si nici aceea nu era prea bine facut. Atîta tot ca era coerent în ce facea si ce cerea de la tine, ca aspirant/ucenic în ale Stiintei, si cum totul era pavoazat drept"academic" în comparatie cu ce zicea Partidul...pai îi oferea o aura de credibilitate fantastica, fara sa stiu însa ca lumea mergea pe alte coordonate fata de cele prezentate mie trunchiat si cîrpacit, si ca Adevarurile stateau oriunde-n alta parte,numai acolo unde se supunea ca trebuie sa stea nu existau ! Sau, spus pe scurt, luceau prin absenta (he,he...si Cultura asta face bine,nu? Mai învatam si noi de la altii ceva, nu doar chiunga,chiunga...chew-gum retratat prin limba minoritatilor înlocuitoare din RR, aviz amatorilor de confuzii cu spaniola, si unde poate fi chiar CHUNGO !).

Dar, sa revin la "oitele" noastre, sa nu zic"pinguinii" nostri, poate ca nu toti stiu de GNU-si si Pinguin, adica simbolurile "continentului liber" în ale programarii si accesului la autostrazile informatice, dezvoltat prin efortul si initiativa unor personalitati provenite e drept tot dinspre Industrie, dar ce stiura sa gaseasca forma de a se dezvolta în paralel cu ea, de a-i respinge planurile de dominatie si control, oferind astfel o alternativa la proiectul Microsoft & CIA/FBI, pt. a se pastra intacta speranta Libertatilor integrale, si unde în alta parte daca nu în America, mai precis în SUA -"tara tuturor posibilitatilor si libertatilor", sau asa se spunea cîndva pe ascuns si cu jumate de voce. O mai fi valabil azi !

Din start se poate spune ca sînt filozofii diferite de a vedea, a junge la acelasi tel, dar pe drumuri diferite, si va pot recomanda orice tip de literatura extensa ce sta prin biblioteci, sau liber în NET, ramîne doar sa manifeste cineva interes si gata, imediat îi raspund cu placere !

Si daca Windowsul îti ofera comoditate si leneseala, Unixul_Linux îti ofera sansa unica de a te simti adevaratul Stapîn al masii, si ma refer la resurse si puterea sa, si surprinzator permitînd sa lucreze si altcineva alaturi si pe aceeasi masina fara sa-i afecteze pe unul sau pe celalalt, iar distanta asta poate si atît de apropiata sau îndepartata dupa circumstante, practic putîndu-se lucra nu doar în spatii diferite fara deranj, culmea la distante mondiale distincte, fara suparare! În schimb, celalt sistem fuse creat gîndindu-se doar ûintr-un singur utilizator, însingurat si preocupat constatnt de a modifica suprafata palpabila a Realitatii Virtuale, dar fara a sti prea bine ce sta în spatele paravanului chinezesc, adica fiind mai degraba spectatorul jocului de umbre chinezesti de pe ecranul masinii sale.

Pe scurt, vreti sa fiti liberi pe voi si pe destinul vostru ca utilizatori de informatie, treceti cît mai repede pe Unix_Linux, iar daca ramîneti la Windows, nu-i luati în seama toate capriciile si mofturile: e ca un copil alintat si mereu nemultumit ! Nu uitati ca "toate drumurile duc la Roma" si ca de fapt "e aceeasi Marie,cu alta palarie"!

Iar pt o întelegere mai profunda puteti gasi în Wikipedia informatie excedentara si bine scrisa, cu toate ca nu garantez ca si-n limba româna; din cauza lenii sau dezinteresului celor priceputi în asta, stiut fiind ca e o enciclopedie cooperationala, unde poate scrie mai oricine despre orice, cu anumite restrictii introduse de catre administradori, pt. ca glumeti se gasesc multi, iar firea umana e contradictorie din nastere,nu?   

A, si sa nu uit: Apple e de fapt tot o forma de Unix, iar orice sistem operativ, adica forma asta concentrata de a lucra cu un calculator, fie ca se cheama SHELL (cu evolutia catre asa zisele GUI) sau terminale (Gnome si KDE), sau APPs - de fapt adevaratele GUI(Graphical User interface), nu facura altceva decit sa fie un mijlocitor între utilizator si Consola, adica acel ecran negru si cu litere albe de la începutul anilor '80, si care prin alte tari începu-se cu 10 ani mai-nainte, iar avansul lor fuse fantastic si accelerat, noi apucîndu-ne sa refacem tot ce construiram în cei 50 de ani de colectivism, dar sub niste concepte tot la fel de gresite ca si cele anterioare. De ce, va veti întreba...si cu buna dreptate...pt. simplu fapt ca nu se respecta Individul si puterea sa creativa, si în al doilea rînd nu se gasira acele forme de a echilibra Generalul-Particularul, Individul-Societatea, si simplul fapt de ca în continuare se încalca sistematic drepturile constitutionale, asa putine cîte exista, si ca nu se merge înspre perfectionarea lor...îi face pe români sa abandoneze "barca" si sa taca, si cel mai trist dintre toate sa genereze sentimente pacatoase între ei, si nici Realitate si nici Virtualitatea nu-i mai poate coeziona s-ar parea!

Dar nu va vorbii de alta realitate a Virtualitatii, cum vreau eu s-o numesc, adica ce revolutie producira aceste masini"simpatice", devenite asa prin vointa bossului Bill Gates, ce fuse primul ce introduse un sistem vizual si simbolic_Windows 95, si care facu sa creasca în avalansa competitia între creatorii de Hardware si cei de Software, pt a utiliza cît mai mult din parametrii dispozitivelor electronice si-n folosul Utilizatorului....da,da, adica al omului normal ce nu vrea altceva decît sa-si automatizeze putin ritmul de viata, sa comunice rapid si cu oarece grad de frumusete în mesajele sale, fara sa stie ca foloseste doar una dintre capacitatile mari ale Calculatorului: cea de vizualizare, realizata prin intermediul Cartelei grafice (GPU), si fara sa stie ca de fapt masinuta asta a fost inventata pt a face calcule fenomenale si a automatiza în parte procese chiar si cognitive, prin intermediul Unitatii de Calcul Logico-Aritmetic (CPU).

Sînt multe de spus despre asta, si multi dintre Dvs. le cunosc, si poate ca se mai stie ca multe Administratii europene folosesc sisteme Open Source, sau de Cod Liber sa-i zicem, mai ales ca îndeplinesc aceleasi functii ca si SO Windows, dar sînt gratis si flexibilitatea si securitatea oferita cu greu poate fi depasita de SO din Redmond, mereu supus cîrpacelilor de toate tipurile si oferindu-ti un BSD sau DoS cind ti-e lumea mai draga !!! Daca însasi Germania, sa nu mai zic Spania cu Molinex_C. La Mancha si Guadalinex_Extremadura, folooseste sisteme deschise va puteti face o idee despre aceste concepte; dar iarasi sa nu uitam, cei mai buni programatori dupa americani se gasesc în Germania, sau se duc catre acolo...avînd o piata a muncii solida si expansiva....ajungînd pîna si la Iasi, adica în cartierul cel mai vestic al Moscovei.......

http://www.supliment.polirom.ro/blogs.aspx

Bani multi pentru tacere

Regizorul Nae Caranfil lucreaza, la Hollywood, la mixul de sunet final al filmului Restul e tacere, aspirant la un loc in selectia Festivalului de la Cannes de anul acesta. Scrisa si regizata de Caranfil, productia este prezentata de cineast ca o fresca despre un timp si un spatiu in care "ofensiva Occidentului se lupta cu mostenirea Orientului in timp ce romanii se imbata constiincios, muind mititeii in sampanie".

Circul nostru va prezinta: Adevaratul si unicul vinovat (http://www.supliment.polirom.ro/article.aspx?article=1299 - asta pt a nu fi acuzat de altecelea, ce nu-mi stau în caracter, mai ales ca frizeaza Penalul !)

Lucian Dan Teodorovici Blog

Pentru ca analistii nostri au inceput sa se sature sa caute rezolvarea celei mai acute probleme actuale, adica: cine a fost primul (vinovat), Basescu sau Tariceanu?, observ in ultimul timp ca s-a insinuat o alta idee. Anume ca vinovatia suprema porneste chiar dinspre legea fundamentala a tarii, Constitutia, care a fost facuta strimb de la bun inceput, lasind prea multe ambiguitati privind functionarea si relationarea celor doua institutii: Presedintia si Guvernul. De ceva timp, orice analist, comentator, jurnalist care se respecta vine pe la televiziuni inarmat cu cartulia Constitutiei, pe care o flutura, in care subliniaza artagos, din care citeaza si pe care, mai ales, o acuza.

Poate ca multi dintre Dvs. ati citit stirea la momentul ei, dar pt. cei ce nu au auzit de ea, vreau sa le-o relatez pe scurt si conform sursei originale (ziarul El Pais,14 Martie 2007:"El ultimo drama de Sorin", autor Francisco J. Barroso,pag.33), adica a unuia dintre românii plecati in "aventura" si cu iluzia de a se rezolva in plan personal cit mai deplin posibil.
Aparent o stire "banala", dar care m-a facut sa ma duc cu gindul la multimea de români aflati aici in Spania, in situatii precare si cu multe iluzii sfarimate, mai ales pt. cei ce sintem relativi integrati, adica am scapat de grija cozilor si luptelor administrative...pina la urmatoarea schimbare de rezidenta!
Deci, Sorin Mutrescu muri batut si-n conditiile in care era cersetor de mai multi ani de zile, dupa ce ajunse in Spania in 2000, fiind al treilea frate al parintilor sai. Imediat ce ajunse incepu sa lucreze in constructii si ajunse incetisor sa-si faca propria sa firma, dar probabil ca se lasa furat de "mirajul" realitatilor inconjuratoare si ajunse pe strada, stiut fiind ca aici in Spania nu-i nici greu, si nici nu se dau multe explicatii pt a se petrece un fapt asa de grav pt. noi românii. Deh, mai avem de invatat, sau poate ca om fi noi prea inimosi !
In acel moment, Sorin ajunse sa cunoasca o spaniola,toxicomana si invalida, cu care coabita mai multi ani, si decurse dupa stilul in care-l stim cu totii: din rau in mai rau! Fuse de fapt si persoana ce-l identifica dupa ce fuse descoperit la etajul doi al unei hale industriale de la Avenida de San Pablo, aproape de statia de tren din Coslada. Prezenta numeroase lovituri si un impact de un obiect ascutit, probabil un tirnacop ! Era mort de patru zile !
Dar, drama sa e si mai profunda de cit vrem sa credem. In noaptea de Craciun, da..da.. de 25 Decembrie, in timp ce isi petrecea si el aceasta sarbatoare cu o sticla de Coca-Cola  si una de Fanta intr-un parc din centrul localitatii Coslada, caci se vede ca era urmarit de un destin feroce...a fost luat la intrebari de niste "neonazisti", ce pretindeau sa li se dea 10 Euro si telefonul celular, la care Sorin se nega si fuse batut mar, fiind descoperit de o patrula de la Politia Locala, mai ales ca faptasii facura si o inregistrare a faptelor de "arme" cu telefonul celular si i se adresara insultele de rigoare, ce printre altele spus le-am primit din partea corpului de politie specializat din Madrid la un simplu control de documente si fara a fi suspect de nimic, pieton si nimic mai mult. Asa ca sa nu va surprinda atitudinea unor scapati din friu, sint multe alte structuri subdiacente si care nu ne sint tuturor românilor accesibile, unii prin lipsa de contact cu aceste experiente, altii ignorindu-le, iar altii fiind patiti le evita cit pot de mult. Dar, si asta o stim cu totii prea bine, Realitatea intrece Fictiunea ! Si zic asta referitor la cei ce dorim sa ne simtim integrati si participam la evolutia zilnica a acestei tari, depunind efortul nostru in aceeasi masura in care am fi facut-o si cind am fi fost in tara poate! 
E drept ca autorii ciomagelii din Decembrie  fura prinsi, si la fel se intimpla si cu presupusii  autori ai  delictului de ucidere, dar oare cite astfel de "delicte" de gravitate  minora in comparatie cu ce i se intimpla  concetateanului nostru nu se produc  intre Civilizatii, si stau si ma intreb: Ce Alianza de Civilizatii e asta in care pina nici cind ajungi in ultimul grad de degradare umana, cel de cersetor, cu toate ca ne jeneza poate doar vizual in ziua de azi, si nici acolo sa nu fii lasat sa traiesti asa cum vrei si cum poti ???
Cum a fost posibil sa se produca asemenea barbaritate, si parca sub nasul Administratiei, dupa ce toti ce-i ce venim de afara contribuim la sustinerea economiei spaniole, stiut fiind ca facem muncile de "guler albastru", la fel cu se intimpla in toate democratiile ce se respecta, dar parca unelñe din ele mai au si altfel de legi ce impiedica producerea de astfel de  atrocitati.
Inchei aici, varsind o lacima sincera in amintirea concetateanului nostru, asa cum o fac si pt. toate celelalte victime supuse la acte asemanatoare, sau  discriminari  fel de fel pe acest teritoriu  etnic asa de  putin permisibil la noutate si schimbare, cu toate ca in momentul sau de glorie produse  adevarate valori  ale Umanitatii, da sa  nu uitam  spiritul Inchizitiei si al  obedientei  ce se cere pt. a fi recunoscut ca si membru cu drepturi depline al actualei societati spaniole, cu toate ca nostalgia trecutului e o tema fara sfirsit pe aici...
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l aiba-n paza sa !

2007! Dar ce urmeaza? Ce castiga si ce pierde Romania integrata

Publicat: 25 Septembrie 2006

<!-- texte -->Data este certa: 1 ianuarie 2007. Dar ce castiga si ce pierde Romania? O analiza a Institutului specializat in studii comparate din Viena, plus o trecere in revista a sectoarelor care vor iesi in minus sau in plus, realizata de EurActiv.ro.

Foto: Anca Stanciu, fotografie premiata in cadrul concursului HotNews.ro "Turist in Romania"

Continuand o veche traditie, Comisia Europeana a "lasat sa fie vazuta" o copie a proiectului de raport de catre ziaristi.

Chiar daca circula diverse variante, un lucru e sigur: raportul confirma ceea ce se stia deja, chiar daca autoritatile de la Bruxelles doresc inca sa tina in sah Bucurestiul: Romania va fi membru UE in 96 de zile.

Romania si Bulgaria vor avea o serie de beneficii prin integrarea de la 1 ianuarie 2007, arata un studiu al Institutului pentru Studii Economice Internationale Comparate din Viena (Vienna Institute for International Economic Comparisons - WIIW), citat de Deutsche Presse-Agentur (DPA) din Viena.

Beneficii

Potrivit sursei citate, castigurile se vor vedea in special:

-         in activitatea de comert

-         la nivelul cresterii economice

-         in materie de investitii

-         prin infuzia de fonduri UE.

Din punct de vedere economic, predictiile pe termen mediu pentru ambele tari au fost intre 5 si 6% crestere economica anuala. Din punct de vedere politic, aderarea acestor doua tari va contribui la stabilitate in zona Balcanilor, a spus Gabor Hunya, analist al Institutului vienez, citat de DPA.

Pierderi
Unde este posibil sa apara probleme, in opinia cercetatorilor:

-         la firmele mici si mijlocii

-         agricultura

-       industria alimentara. 

Hunya a avertizat a daca tarile ar fi fost amanate cu un an, exista riscul ca acestea sa isi piarda motivatia pentru reforme. Amanarea ar fi adus unele imbunatatiri de detaliu, fara sa faca o diferenta structurala. Orice modificare de fond ia mai mult de un an.

Un avantaj pentru economiile noilor-veniti il da diferenta de salarii fata de vestul Europei. Salariile in Romania si Bulgaria sunt o treime din media membrilor UE in formula de 15 membri (inainte de 1 mai 2004), respetiv 70 la suta din media in cele zece state care au derat acum doi ani. O apropiere a nivelului mediu de salrizare va lua decenii.

 Potrivit lui Hunya, nu sunt de asteptat schimbari majore in ceea ce priveste productia. Exista in continuare diferente mari in termeni industriali si de logistica intre cele doua tari si vest. Chiar daca unele facilitati de productie au fost mutate in aceste tari, in special in ceea ce priveste productia de mobilier, imbracaminte sau incaltaminte, vanzarile pe piata interna au fost puternic afectate de importurile din China.

In ceea ce priveste migratia fortei de munca, este de asteptat ca cele mai multe dintre statele UE sa introduca restrictii temporare in privinta muncitorilor bulgari si romani.

Somajul a scazut in cele doua tari, la 10% in Bulgaria si 7% in Romania. Salariul mediu este de 163 de euro in Bulgaria si 264 euro in Romania. 

ANALIZA EURACTIV.RO:

Ce sectoare ne duc in UE si ce ne trage in jos

Textilele, confectiile si pielaria au inregistrat scaderi record in anul 2005. Slaba lor performanta este ingrijoratoare fiind vorba de sectoare in care tara noastra este specializata si care, pana nu demult, propulsau productia industriala si exporturile. [EurActiv.ro]

Celelalte doua domenii esentiale pentru industrie si cresterea economica sunt prelucrarea lemnului si productia de mobila. Acestea sunt singurele care, potrivit specialistilor, se mentin pe linia de plutire si mai au sanse sa salveze scufundarea lenta a industriei de prelucrare in general.

Prelucrarea lemnului
Romania: crestere medie de 16% in perioada 1999-2004. Este in crestere ca procent in structura industriei, de la 1,8% in 1994 la 2,7 in 2003.

UE:<!-- Extindere UE / Business --> O rata medie de crestere anuala de 1,1% la valoare adaugata si de 2,4% la productivitatea muncii.
Surse: EU Sectoral Competitiveness Indicators, Strenghtening EU Manufacturing, CERME, INSSE       


Conform analistilor, o lege veche a economiei spune ca, daca industria prelucratoare nu creste cu peste 3% intr-un an, cresterea economica a unei tari este in pericol. Datele din studiile de specialitate arata ca Romania se apropie ingrijorator de acest prag. Cauza este performanta slaba a sectoarelor cheie, cu ponderi importante la export.

In schimb, alte sectoare care, potrivit analizelor de specialitate, ar trebui incurajate, nu au fost bagate in seama in Romania: masinile electrice, tehnica de calcul si echipamente de telecomunicatii, mijloace de transport. Ele au un potential enorm de crestere, dar deocamdata nu exista multe actiuni si efecte concrete in aceste domenii. 
"Am efectuat o analiza asupra evolutiei economice din169 de state, pe timp de 25 de ani, care a demonstrat fara nici un echivoc ca tarile care au dezvoltat industria prelucratoare intr-un ritm mai puternic au dezvoltat un anumit ansamblu de sectoare. Acestea sunt: masinile electrice, mijloace de calcul, echipamente de telecomunicatii, aparate de masura, mijloace de transport rutier, masini si echipamente.
In Romania nu s-a dezvoltat nici unul dintre acestea. Cu o singura exceptie: investitiile realizate de o multinationala din domeniul auto. In afara de asta, nu avem in Romania firme puternice, filiale ale multinationalelor care sa impinga in fata aceste domenii", spune Cezar Mereuta, vicepresedintele Centrului Roman de Modelare Economica (CERME).
Tara noastra a pariat pe cateva domenii care, in prezent, pot fi considerate "necastigatoare", raportat la competitivitatea lor pe plan extern, mai ales in relatiile cu Uniunea Europeana. La textile, imbracaminte si pielarie-incaltaminte, socul concurentei produselor chinezesti a adus aproape in pragul falimentului producatorii din Romania si Uniunea Europeana in egala masura. Industria alimentara si de bauturi prezinta o situatie paradoxala: este bine "infipta" pe plan intern, dar are performante aproape zero la export.

Industria textila

Romania: considerat sector cu avantaj relativ global si relativ stabil. A inregistrat o scadere de 3% in medie, in perioada 1999-2004.

UE: reprezinta 8% din valoarea adaugata bruta, in totalul industriei prelucratoare, in scadere ca productie. Media de scadere in anii 1993-2004 este de 2%. Provocari esentiale: inovatia, drepturile de proprietate intelectuala, competitia tarilor cu forta de munca ieftina. Restructurarile sunt cheia pentru cresterea performantei.

Industria alimentara

Romania: considerat sector cu avantaj relativ global si relativ stabil. Ca procente in structura productiei industriale, a scazut continuu, cel mai mult de la 18% in 1998 la 12% in 2002. Acum este de 13%.
UE: reprezinta 20% din valoarea adaugata bruta din industria prelucratoare si este caracterizata prin rate de crestere medii si ridicate. Cele mai mari provocari tin de legislatie si inovatie.

Surse: EU Sectoral Competitiveness Indicators, Strenghtening EU Manufacturing, CERME, INSSE
Prelucrarea lemnului si mobila se descurca ceva mai bine, in mare parte, datorita exploatarilor masive de masa lemnoasa. In anii 2004 si 2005, cotele de exploatare la nivel national au fost de aproape 9 milioane metri cubi. 
Ce ne asteapta pe termen scurt
Slaba performanta a sectoarelor cheie ale industriei de prelucrare, din ultimul an, nu confera perspective prea incurajatoare nici pentru anul acesta sau 2007. Integrarea in Uniunea Europeana va surprinde neplacut intreprinzatorii care nu si-au pus la punct sistemele de management al calitatii sau standardele de mediu.
Acesta reprezinta, potrivit expertilor, numai unul din factorii care vor da dureri de cap companiilor romanesti. "Sectoarele industriale trec acum printr-o restructurare fortata.
Pentru majoritatea firmelor, aceasta restructurare inseamna reducerea cotelor de piata si a marjelor de profit. In principiu, restructurarea a constat in o serie de presiuni conjuncturale: cursul de schimb, liberalizarea comerciala prin acordurile internationale", explica Liviu Voinea, director de cercetare al Grupului de Economie Aplicata (GEA).

Vezi analiza integrala

Linkuri

Europarlamentar britanic socialist: "Trebuie sa actionam pentru 1 ianuarie 2007!"

 Romania - aderare la timp, cu monitorizare fara precedent

Justitia perfecta? Poate dupa 2007!

**************************************************************************************************************************************************

Sau ce-am avut si ce-am pierdut ! Pai asta si urmeza sa fie vazut, ca cei din diaspora s-au convins putin mai devreme decit restul, daca era cazul sa mai rasucesc cutitul în rana ! De unde faceam microchipuri, avioane BAC sub licenta, centrale nucleare si exportam tehnologie (cîti români au stuudii pîna la nivel liceal comparînd cu colegii lor de "astazi" ?) iaca-ne întorsi voiosi din "Cuba", si facem economia în piata direct, dupa cît si ce avem în buzunar, indiferent de meridian, religie, si alte fleacuri...am descoperit virtutile "sacre" ale Individualismului prost înteles, al Bancii cu Ouale de Aur, ale Culturii Multietnice si Pestrite (nu mai traira oamenii împreuna si-n alte milenii, sau cîte minoritati are România, si nu se numea "cosmopolita", ci se autodenumea prosteste ca fiind Bun Simt !) ca sa nu mai zic fetisismul Puterii Temporale si structura de clan, fin numita azi "de partide", ca de era unu deranja, nu  exista libertatea de exprimare, acu iaca se exprima totii: fura cine poate si de unde poate ! Iar cel ce nu-i capabil in tara, o face saracul în strainatate...si nici macar n-are si el o regina ceva, sa-i dea un Patent de Corsar ceva, nu e abandonat Sortilor si Legilor Pagîne ! Copii, nu va uitati printre rînduri, nu fac apologia la nimic, iar cei ce trag concluzii din cele scrise mai sus, ori nu au înteles nimic, ori sînt rau intentionati !

Et pluribus unum ! 

Ce a castigat si ce a pierdut Polonia dupa aderare

<!-- data si ora publicarii -->

Publicat: 27 Noiembrie 2006 @ 11:01

<!-- texte -->In ciuda dezastrului anuntat de unii analisti, Polonia a fost pregatita inainte de aderare, astfel incat nimic spectaculos nu s-a intamplat. Chiar daca, aparent, polonezii au intrat in UE ceva mai bine pregatiti decat Romania, multi analisti onsidera ca am putea avea trasee asemanatoate in UE, cel putin din punct de vedere economic. [euROpeanul]

Un raport guvernamental, la un an dupa aderare, a scos in evidenta faptul ca investitiile straine directe in Polonia s-au ridicat la peste 6 miliarde de euro, o crestere de 23%, comparativ cu anul precedent. Iar exporturile poloneze catre celelalte tari membre UE au crescut cu 35%, in perioada mai-decembrie, in comparatie cu perioada similara a anului 2003. In plus, Polonia a primit cu 1,45 miliarde de euro mai mult decat a dat ea insasi la bugetul comun al Uniunii, iar agricultura a beneficiat de circa 1,8 miliarde euro. Potrivit aceluiasi raport, niciunul dintre scenariile pesimiste pe care le prognozau scepticii nu s-a realizat: falimentul masiv al micilor proprietari, invadarea pietei poloneze cu produse din UE si straini care sa cumpere proprietati nenumarate in Polonia. Nici polonezii nu au plecat masiv in alte tari din Uniune, in cautare de lucru. Oficialii polonezi au declarat de curand ca peste 500.000 de persoane pleaca anual in Germania, Marea Britanie si Irlanda, in special pentru munci sezoniere. In 2006, la doi ani de la aderarea la Uniunea Europeana, balanta agroalimentara a Poloniei a devenit pozitiva. In sectorul produselor agroalimentare s-a inregistrat un excedent comercial de 1,6 miliarde de euro.

Tomasz Suprovicz, prim consilier economic la Ambasada Poloniei in Romania, spune ca, in 2005, existau 3,5 milioane intreprinderi, dintre care 6.300 intreprinderi mari, pondere asemanatoare cu situatia din Romania. Intreprinderile mari poloneze contribuie cu 67% la comertul exterior al Poloniei, iar reprezentanti din industria mobilei si industria alimentara au mers pe piata din Vest, in loc sa astepte venirea investitorilor straini. Potrivit profesorului Tadeusz Kolodziej, presedintele Asociatiei Poloneze de Studii ale Integrarii Europene, realitatea i-a contrazis pe cei care se asteptau ca o serie de intreprinderi sa dea faliment si ca Polonia sa-si piarda identitatea nationala. In ultimii sapte ani, Polonia cunoscuse deja o crestere economica, iar zlotul, moneda nationala, a continuat sa se aprecieze in tot acest timp, aprecierea neafectand negativ exporturile. Socul aderarii s-a produs cu cateva luni inainte de momentul 1 mai 2004, cand, de teama ca preturile vor creste, oamenii au inceput sa cumpere si au ajuns la stocuri de doua ori sau de patru ori peste necesar.

Daca fermierii polonezi au fost fericiti dupa intrarea in Uniunea Europeana, gratie subventiilor generoase, restul populatiei nu a avut foarte multe motive de fericire. Dupa aderare, produsul intern brut pe cap de locuitor s-a mentinut la sub 45% din media UE. Situatia pentru anul 2005 nu era deloc promitatoare, cu o crestere de doar 3,2% a PIB, chiar daca in 2006 s-a ajuns la 4,5 %.

Aproape trei sferturi dintre polonezi considera ca aderarea la Uniunea Europeana nu a produs nicio schimbare in viata lor, in timp ce 17% cred ca aderarea le-a imbunatatit nivelul de trai, iar 13% sunt de parere ca este mai rau. Corporatiile multinationale au inceput sa isi mute in Polonia nu doar unitatile de productie, dar au creat si o serie de centre de cercetare. In ceea ce priveste migratia fortei de munca, nu s-a produs un "export masiv de creiere", iar multi polonezi au preferat sa munceasca in tara, in conditii avantajoase.

Castigatorii aderarii europene in Polonia s-au dovedit a fi agricultorii, tinerii, cercetatorii si consumatorii. Agricultorii au fost avantajati de aderarea la UE, care le-a adus acces la credite mici. Ei au beneficiat de efectele cresterii exporturilor alimentare, de platile directe prin Politica Agricola Comuna si de noile tipuri de credite. Indirect, sistemul financiar s-a dezvoltat semnificativ, intrucat accesul la credite impunea ca populatia rurala sa aiba cont la banca. Ca o consecinta, a crescut numarul locurilor de munca in agricultura, o tendinta aparent contrara dezvoltarii unei tari.

Protectia consumatorului a devenit o realitate normata de standarde stricte. Cea mai buna modalitate de a reduce efectele negative ale "socului aderarii" este luarea cat mai multor masuri in vederea adaptarii la regulile europene inaintea acestui moment, a fost concluzia profesorului Tadeusz Kolodziej.

Camelia Moga

********************************************************************************************************

Pt. a va face o impresie priviti comparativ PIB-ul lor, salariile stabile si suficiente (în '94 erau de vro 200 E !), investitiile europene, si mai ales cele americane, ca si la cehi dealtfel, si sa nu ne mai racim gura de pomana...a,si înca aliatul fidel al Americii ! Fara repercursiuni, ca-n Old Democracy, ce s-au lasata pe tînjala si fac politici de "integrare sociala", adica tu-mi dai forta de munca ieftina si eu îti cumpar resursele naturale, le prelucrez si ti-le revînd la populatia ce-ti ramîne, mai facem un ONG, o vizita a fantoselor trecutului cu blazoane albastre...si totul merge înainte....se mai ridica niste monumente Albastre, cu simbologie de tipul bosonului Higgs...

Unde esti tu Einstein doamne, sa-i pui sa repete Legile newtoniene: ca tot ce urca mai trebuie sa si coboare ! E lege UNIVERSALA, nu ordonanta ministeriala sau lege parlamentara !

Interviu cu Leonard Orban: Ce (nu) stie tot satul despre UE

<!-- data si ora publicarii -->

Publicat: 23 Octombrie 2006 @ 10:27                           

<!-- imagine si comentariu imagine -->

Prezent pas cu pas in negocierile cu UE, Leonard Orban, secretar de stat in Ministerul Integrarii Europene, are o multime de raspunsuri in maneca. Iar atunci cand vorbeste despre satul romanesc, un lucru e sigur: diplomatul nu o da cotita. de Manuela Preoteasa

euROpeanul: Incep abrupt cu o realitate despre care se vorbeste mult si se stie putin: satul. La ce se poate astepta sateanul, odata ajuns cetatean cu acte in regula al UE?
Leonard Orban: Fata de situatia de acum, la sat vor fi cele mai mari transformari. Daca ne uitam la cum arata Romania, sunt anumite sectoare pe deplin pregatite pentru momentul aderarii, conectate la realitati, sectoare pentru care 1 ianuarie 2007 nu va insemna ceva mult mai dificil. In sectorul rural, lucrurile se vor schimba insa fundamental. Daca ne uitam la cum se face agricultura in Romania, la cat este pamantul de faramitat, la dimensiunea extrem de mica a fermelor, daca ne uitam la mentalitatile din zona rurala, la ce dificultati avem in a introduce cateva reguli de siguranta alimentara extrem de importante, precum circulatia animalelor sau bunastarea animalelor, vom intelege ca ne aflam foarte departe de realitati care pentru occidentali sunt de la sine intelese. Vedeti ce reactie dura a starnit introducerea unor masuri privind bunastarea animalelor, cum adica "sa nu tai eu porcul?", "sa nu-l aud eu guitand?".

euROpeanul: Ceea ce ar fi si un control minim de igiena.
Leonard Orban: Bineinteles, acesta a fost primul obiectiv: siguranta alimentelor. In al doilea rand, este vorba si de atentia pe care o acordam animalelor. Nu ne mai putem purta cum obisnuiam cu animalele. Vor fi schimbari formidabile care se vor petrece la nivelul satelor romanesti.

euROpeanul: Aceasta tema a felului in care ne purtam cu animalele nu pare rupta din alt film?
Leonard Orban: Bineinteles, pare o tema pentru tari din Vest, SUA s.a.m.d. Dar trebuie sa intelegem: noi intram intr-o organizatie, intr-o casa cu niste reguli foarte clare. Trebuie sa le respectam. De ce? Pentru ca respectarea regulilor te aduce la beneficii, te conduce sa traiesti mai bine. Dar trebuie sa respecti regulile jocului. Ca ne place, ca nu ne place.

euROpeanul: Cumva acestea sunt privite ca niste mofturi, pentru ca oamenii se gandesc: "cum sa-mi tratez eu animalul in nu stiu ce regim cand eu personal traiesc la limita saraciei".
Leonard Orban: a?Straiesc prost sau foarte prost. Asa este. Asa este. Pe de alta parte, sunt lucruri care tin si nu tin de nivelul de saracie, sa omori intr-un mod dur animalul, de ce, daca se poate si respectand un anumit comportament? Dar, oricum, aceste prevederi se aplica doar pentru combinate, nu pentru tarani.

euROpeanul: Adica nu pentru porcul omului din ograda.
Leonard Orban: Exact. Dar, oricum, tot problema bunastarii animalelor ramane. Intr-adevar, e considerata un moft, dar pana la urma e nivelul de dezvoltare al unei tari.

euROpeanul: Mutand discutia in alt plan, aceste comportamente influenteaza dezvoltarea psiho-comportamentala a persoanelor care traiesc in mediul respectiv.
Leonard Orban: Civilizatie se numeste, aveti curajul sa o spuneti. [a?S] Cineva ma intreba ce ma nemultumeste cel mai mult in ceea ce priveste euro-miturile. I-am spus ca nemultumirea mea pleaca nu neaparat de la euro-mituri, ci de la faptul ca nu a existat o discutie pro si contra intrarii noastre in Uniunea Europeana, pro si contraunor masuri prevazute de acquis-ul comunitar. De ce au ajuns occidentalii la aceste masuri, ca nu au ajuns intamplator? Nu le-au pus ei pentru a-i chinui pe ai lor si pentru a chinui tarile foste candidate si care intra in Uniunea Europeana. Nu. Au ajuns la un anumit nivel de intelegere, la un anumit nivel de dezvoltare si masurile luate sunt cele mai potrivite in conditiile date. Sigur, se invoca traditii, istoria din noile state membre, da, poti invoca aceste traditii intr-o oarecare masura, sunt cateva reguli esentiale, iar regula privind intoleranta in ceea ce priveste siguranta alimentara este extrem de dura, toleranta e practic zero. In aceste conditii trebuie sa intelegem necesitatea aplicarii acestor reguli. Pe de o parte, vor fi reguli care nu vor conveni taranilor romani: libera circulatie a animalelor peste tot - a porcilor, a vacilor - nu va fi de natura sa contribuie la siguranta alimentara, dimpotriva, o sa continue sa persiste riscuri. Unul dintre motivele pentru care noi n-am fost in stare sa rezolvam problema pestei porcine este tocmai aceasta libera circulatie a animalelor. Nici acum nu suntem capabili sa controlam acest fenomen.

euROpeanul: Si cum facem?
Leonard Orban: Cum facem? E un proces care va dura, e un proces in care trebuie sa explici mult, sa-i faci pe oameni sa inteleaga si sa respecte regulile jocului. Pana la urma, cine indeplineste aceste reguli va avea avantaje. Va spuneam ce tipuri de schimbari vor fi la sat: unele care introduc reguli noi. Si unele dintre aceste reguli noi nu o sa placa. V-am dat exemplul cu circulatia animalelor, mai sunt si altele - privind laptele, de pilda, acel lapte care, traditional, se mulge cu mana si e purtat intr-o galeataa?S

euROpeanul: a?Ssi dus la producatori.
Leonard Orban: a?Ssi dus la producatori, exact, aceste imagini vor fi curand din alte filme. Vor fi din filmele pe care le vedem ca scoase din arhiva. Pentru ca, altfel, nu va mai primi nimeni laptele colectat in felul acesta. Laptele trebuie sa aiba o anumita calitate. Sigur, si in aceasta privinta se va reactiona: "da, dar am baut lapte din acesta si nu am avut absolut nimic". Poate, insa exista diferite calitati ale laptelui. Si s-a ajuns la acel nivel la care stacheta este foarte sus la siguranta alimentara, tocmai din cauza crizelor alimentare prin care Uniunea Europeana a trecut. Sa va dau alt exemplu, incep cu lucrurile negative, pentru ca trebuie spuse: chestiunea cu produsul bauturilor alcoolice in cazan.

euROpeanul: Alt euro-mit.
Leonard Orban: Nu, nu, nu. Acesta nu e euro-mit. Intr-adevar, se va interzice producerea alcoolului in cazane individuale. Cei care vor produce in cazane autorizate vor plati inca la jumatate fata de firmele producatoare de alcool, vor plati doar 50% din acciza pentru alcoolul pur, dar si aceasta in limita a 50 de litri de alcool pur. De ce? Din nou invocam problema sigurantei alimentare, dar si a evaziunii fiscale, a fondurilor care trebuie sa mearga spre buget si ulterior in alte sectoare. Dar, bineinteles, si aici reactia va fi: "pai, poporul roman a produs de sute de ani tuica si palinca in cazan".

euROpeanul: Distrugem o traditie.
Leonard Orban: Nu distrugem o traditie. Pentru ca nu interzicem producerea. Interzicem producerea neautorizata. E cu totul altceva.

euROpeanul: Iar daca este pentru consumul propriu, sa respecte normele de igiena.
Leonard Orban: Exact. Acestea sunt niste tipuri de masuri pe care eu le consider extrem de importante si necesare, dar marea majoritate considera ca vor fi nepopulare, vor fi un cost pe care aderarea il aduce.

euROpeanul: Cand vorbeati de reguli, foloseati sintagma "vor fi". De ce la viitor, vorbim de 1 ianuarie 2007 sau cele mai multe exista deja?
Leonard Orban: Marea majoritate au fost adoptate deja, altele vor fi aprobate in intervalul ramas pana la 1 ianuarie, iar altele dupa 1 ianuarie 2007, dar legislatie exista. Problema este ca implementarea pe anumite zone nu este suficient de avansata. Fara reguli foarte stricte, care sa fie respectate, privind circulatia animalelor, problema pestei porcine noi nu o vom rezolva anul viitor, nu o vom rezolva nici in trei ani. E o problema extrem de complicata. Si stiti care e efectul? Nu putem exporta carne de porc. Si mai e ceva, ca multi producatori au spus: "a, nu-i nicio problema, desfacem pe piata nationala". Dar si pe piata nationala esti obligat sa pui eticheta care sa diferentieze. Sa spui ca provine de la porc vaccinat contra pestei porcine. Incepem sa avem consumatori din ce in ce mai educati, care verifica termenul de garantie, eticheta, in mod cert va fi si la noi multa atentie. Iar atunci producatorii vor avea probleme inclusiv pe piata nationala. Acesta este costul platit pentru indisciplina sau, altfel spus, pentru dificila aducere a Politicii Agricole Comune in agricultura din Romania.

Dar marea majoritate vor fi efecte pozitive. Cel mai bun exemplu este cel al platilor directe, acestea sunt imediate, iar efectul lor il vor simti pe loc fermierii. Chiar daca nu vor veni la 1 ianuarie 2007, ci cel mai probabil in semestrul al doilea 2007, vor veni bani anual pentru fermierii romani.

euROpeanul: Bani care le intra in cont fara efort.
Leonard Orban: Acesta a fost motivul pentru care fermierii polonezi si-au schimbat in mod substantial opinia fata de Uniunea Europeana si fata de ceea ce a adus integrarea.

euROpeanul: A influentat si starea de spirit in Polonia.
Leonard Orban: Vorbim de efecte directe. Dar vor fi altele mult mai profunde, ca de exemplu, sumele pentru dezvoltare rurala, infrastructura, servicii. Vor fi bani pentru drumuri, pentru apa, pentru gaze, bani pentru dezvoltarea serviciilor, de exemplu, a turismului, bani pentru modernizarea fermelor, de exemplu, bani pentru a cumpara mulgatoare (vorbeam mai devreme de cum se mulg vacile), e mult spus automatizari, dar cat sa se respecte prevederile care conduc la calitatea laptelui. Vor fi foarte, foarte multi bani. Vor fi variante gen pensie viagera, stimularea implicarii tinerilor in sectorul agricol, o paleta extrem de larga de masuri privind dezvoltarea rurala, care urmeaza sa fie in scurt timp aprobate la nivelul Executivului roman. Ma refer la strategia privind dezvoltarea rurala, iar aceste masuri vor contribui nu imediat, ci pe termen mediu si lung la atenuarea semnificativa a decalajelor dintre sat si oras.

euROpeanul: Vorbind de decalaje si diferente, atunci cand vorbiti de platile pentru "fermieri", care este diferenta intre "taran" si "fermier"?
Leonard Orban: Nici una. Acesta este termenul englezesc, "farmers", si din acest motiv il folosim. In acceptiunea acquis-ului, se vorbeste de ferma si de fermier. Sa intelegem ferma ca o gospodarie, indiferent de ce dimensiune are, iar taranul, ca un gospodar sau ca un fermier. Singurul lucru, foarte important de subliniat, este ca vor primi plati directe cei care au terenul lor de minimum un hectar sau isi unifica terenurile cu alti proprietari, iar suprafata pusa in asociere este de minimum 0,3 hectare. Plata se va face pentru cel putin un hectar, in ideea de a sprijini concentrarea proprietatii sau asocierea. E clar ca nu poti face agricultura moderna, care sa-ti aduca profit insemnat, pe suprafata de 0,3 ha, nu ma refer la agricultura de subzistenta. Nici pe un hectar nu poti face, probabil ca undeva pe la 10 ha sau mai mult, dar, pentru ca nu puteam sa excludem multi, foarte multi tarani, am preferat limita de un hectar.

euROpeanul: Ei trebuie sa se inregistreze si exista tot felul de zvonuri la nivel de primarii in acest sens, tot felul de sugestii, ca trebuie "sa te ai bine" cu primarul.
Leonard Orban: Trebuie sa-ti inregistrezi proprietatea, pentru ca altfel nu ai cum sa primesti banii pentru platile directe. Toate aceste plati trebuie verificate si acordate pe o situatie foarte clara, la fata locului. Ce e tot sistemul acesta IACS - sistemul integrat de administrare si control, de care vorbim? E un sistem in baza caruia faci legatura intre ferma si ce se produce acolo si Comisia Europeana. Toate suprafetele de teren trebuie sa fie inregistrate, verificate, sa se stie foarte clar ce suprafete exista, sa se faca legatura intre baza de date a IACS si suprafetele respective si, ulterior, legatura IACS cu Comisia Europeana. Nu poti da banii la intamplare, pe criteriul stim noi ca avem aproximativ 7 milioane ha. Cine nu se inscrie in Registrul Fermelor nu primeste banii.

A consemnat Manuela Preoteasa

Sursa: euROpeanul
(publicatie editata de Ministerului Integrarii Europene, un proiect Chelgate / EurActiv.ro / Directa. Partener de continut: HotNews.ro)

<!-- data si ora publicarii -->Publicat: 19 Decembrie 2006 @ 10:45     

<!-- imagine si comentariu imagine -->

<!-- texte -->"Odata intrat in club, risti sa fii dispretuit daca nu faci fata cerintelor. In acest restaurant de cinci stele trebuie sa comanzi atat cat poti plati, asta este esential", spune presedintele Traian Basescu, intr-un interviu acordat publicatiei "euROpeanul". "Romania adera intr-o faza in care in Europa domneste pesimismul", adauga Basescu.

euROpeanul: Unele state s-au baricadat in fata invaziei esticilor. Vom riposta cu aceeasi moneda in chestiuni precum dreptul de munca? Va fi o

Tema fluxului de muncitori este mai degraba o dezbatere politica. In realitate, de-a lungul ultimilor cinci ani, emigrarea muncitorilor catre Spania si Italia a fost foarte mare, iar acest lucru a condus la insuficienta mainii de lucru. Ca urmare, angajatorii din au trebuit sa mareasca salariile.

In prezent, salariile in , comparativ cu Europa, pe anumite domenii - spre exemplu, tehnologia informatiei - sunt atractive. Teama ca romanii vor invada Europa este, dupa parerea mea, nefondata. Majoritatea romanilor care au vrut sa plece a plecat deja. In momentul de fata, Romania are ea insasi o lipsa de forta de munca (acuta: Nota scribului! Sic!).

Aceste lucruri trebuie sa le explicam partenerilor nostri si sunt convins ca dupa 1 ianuarie 2007, cand fiecare stat care are anumite ingrijorari in legatura cu acest subiect se va lamuri ca temerile nu au avut fundament, pozitiile adoptate initial fata de noi vor fi regandite.ul de 5 stele

Tolerati sau egali?
euROpeanul: Ati comparat UE cu un restaurant de cinci stele. In ce masura vor fi cetatenii romani priviti ca „membri UE de mana a doua“, „acceptati“, „tolerati“ chiar intr-un club select, avand in vedere si recentele restrictii cu privire la drepturile de munca impuse de majoritatea statelor membre?
Traian Basescu: Romanii nu sunt inferiori europenilor. Sa nu uitam ca UE nu face nimanui cadouri.

Drept urmare, dincolo de problemele pe care inca le avem, Romania va intra in UE la 1 ianuarie 2007 ca urmare a eforturilor facute, iar acestea sunt recunoscute.

Dupa 1 ianuarie 2007 va trebui sa ne concentram asupra integrarii, va trebui sa facem fata standardelor cerute de acest club.

Cand recurgeam la aceasta metafora, aveam in vedere faptul ca odata intrat in club risti sa fii dispretuit daca nu faci fata cerintelor. Ceea ce se poate intampla cu o tara nechibzuit  administrata. Populatia trebuie sa stie ca, odata intrati in UE, cresc drepturile, dar si obligatiile, ca nivelul de trai nu va creste a doua zi.

In acest restaurant de cinci stele trebuie sa comanzi atat cat poti plati, asta este esential.

Ce vreau sa spun este ca dupa 1 ianuarie 2007 trebuie sa avem grija sa ne mentinem stabilitatea macroeconomica, salariile nu pot sa creasca nici cu 30%, nici cu 50% numai pentru ca am intrat in UE. Trebuie sa mentinem corelatia cu cresterea economica, care este consistenta in Romania, dar aceasta crestere economica consistenta
nu ne permite o crestere de salarii mai mare de 10%-11%, maximum 14%.

Nu cerem un tratament special
Adica sa pui 6% sa acoperi inflatia si sa-i faci omului o crestere de venit corespunzatoare cresterii PIB, care poate fi 6%, 7%. Sigur, mi-am exprimat deja nemultumirea in ceea ce priveste decizia
Marii Britanii.

Nu cerem un tratament special, ci cerem aceleasi reguli aplicate ultimelor 10 tari intrate in UE, mesaj pe care l-am transmis deja la Summit-ul NATO de la Riga.

Politicienii de acasa
euROpeanul: Care vor fi principalele schimbari in mediul politic de acasa, in primele luni dupa aderare?
Traian Basescu: Ceea ce va trebui noi sa facem, clasa politica, e sa asiguram conditiile pentru integrarea Romaniei in UE. Pana acum, aveam criterii de indeplinit ca sa intram in UE. Dupa 1 ianuarie 2007 vom fi singuri.

Nimeni nu va mai face ce a facut pentru noi Comisia Europeana pana la intrare: supraveghere pe toate capitolele negociate in acordul de intrare in Uniunea Europeana, asistenta cu specialisti ca sa-ti indepline sti obligatiile asumate.

In acel moment ramanem singuri, cu vointa noastra, a mea, a dumneavoastra, a guvernului si a 22 de milioane. Va trebui sa nu cream dezechilibre macroeconomice, sa ne intoarcem iar la deficite bugetare uriase, care trebuie finantate din imprumuturi, la inflatie scapata de sub control.

Ar fi foarte rau, nu sa scapam inflatia de sub control, ci sa ne intoarcem inapoi, adica in loc de 5,5%, cat vom avea anul acesta inflatie, sa ne trezim ca am revenit la 7%, cat am avut acum doi ani. E nevoie de reformarea statului, sa schimbam modul de administrare a
educatiei, sanatatii, agriculturii.

Sunt schimbari care trebuie sa aiba loc si ma voi rezuma la a spune ca ele sunt foarte importante si sper sa existe vointa politica din partea partidelor de a face toate aceste lucruri.

Banii de dupa
euROpeanul: Ati propus ca Romania sa contracteze prin credite 30 de miliarde de euro pentru a putea absorbi cele 30 de miliarde, bani disponibili dupa aderare. In ce masura exista perspective/initiative concrete in acest sens?
Traian Basescu: Utilizarea de resurse provenite din credite viabile alaturi de 32 de miliarde de euro nerambursabili proveniti de la UE reprezinta solutia pentru ca Romania sa nu-si afecteze prioritatile pe care si le-a stabilit a fi sustinute din bugetul de stat: educatia si sanatatea.

Neangajarea creditelor externe pentru a dezvolta infrastructurile ar insemna sa avem contributii din bugetul de stat, ceea ce ar diminua capacitatea noastra de a sustine in continuare programele de modernizare a educatiei si a sanatatii.

In plus, s-ar limita posibilitatea autoritatilor de a rezolva problematica sociala referitoare la protectia copiilor, a mamelor, a familiilor sarace sau a pensionarilor.

are nevoie de finantare pentru dezvoltarea infrastructurii nationale si a celei rurale. Astfel de surse de finantare viabile si convenabile reprezinta cheia consolidarii cresterii economice a Romaniei ca si capacitatea de a produce proiecte.

a ajuns la stadiul la care nu mai are o problema in a obtine resursa financiara. Avem un nivel de indatorare extrem de scazut, in raport cu maximum la care ne putem imprumuta.

Datoria externa a tarii noastre reprezinta aproximativ 16% din PIB in conditiile in care tara noastra are dreptul sa ajunga pana la un nivel de indatorare de 60% din PIB. Nu in ultimul rand as spune ca va trebui
sa utilizam cu maxima prioritate cei 3,5 miliarde de euro alocati de Comisia Europeana in bugetul pentru urmatorii sapte ani pentru pregatirea si reprofilarea fortei de munca.

Domenii ca-n '89
euROpeanul: Dintre problemele care apar in ultimul raport de monitorizare al Comisiei Europene - problemele din domeniul agriculturii, combaterea coruptiei, problema minoritatilor - care vi se pare cea mai sensibila si de ce?
Traian Basescu: As spune ca fiecare dintre cele trei probleme reprezinta prioritati ale noastre si dupa 1 ianuarie 2007. Stim ce avem de facut si avem nevoie de profesionalism si performanta in actul de guvernare pentru a creste rapid gradul de integrare a Romaniei in UE.

Sunt domenii importante care necesita in continuare o atentie si o putere de munca sporita chiar fata de ce s-a facut pana in prezent. La acestea se adauga si altele carora trebuie sa le acordam atentie imediata, cum ar fi necesitatea modernizarii statului roman prin descentralizarea rapida a educatiei si invatamantului
si a sistemelor de autorizare.

Mecanismele actuale de coordonare de la nivelul administratiei locale nu difera foarte mult de cele existente inainte de Revolutia din ’89.

Este cazul Inspectoratelor scolare, al Directiilor agricole
judetene, al celor de sanatate si de munca, subordonate, in momentul de fata, ministerelor de care apartin, ca si inainte de ’89.

In ultimii saisprezece ani, apropierea de comunitate nu s-a produs si acest fapt trebuie sa ne preocupe
foarte mult in momentul de fata.

Euro-observatorii nostri
euROpeanul: In ce masura sunt parlamentarii romani pregatiti sa aiba tinuta unor adevarati parlamentari
europeni?
Traian Basescu: Sunt cativa tineri care promit, dar trebuie sa fim de acord ca in momentul de fata viata parlamentara, modul cum se desfasoara activitatea in parlament, s-au schimbat.
Inainte, in vremea in care eu eram parlamentar, ne vedea o tara intreaga cu abordarile pe care le aveam de la microfonul parlamentului la dezbaterile pe legi, la dezbateri de rapoarte parlamentare.
Acum totul se desfasoara in comisii si doar votul la plen, plus o dezbatere pe procedura, se petrec acolo unde publicul, intr-adevar, poate sa v ada. Cred ca anul 2007 poate fi anul revenirii la o viata parlamentara adevarata, in care populatia sa constate abordarile parlamentarilor la plen, in dezbatere. Avem resurse umane si sunt sigur ca vom reusi sa dam nume de care sa nu ne fie rusine.

Energia - UE si Rusia
euROpeanul: Cum ati rezuma, in cateva cuvinte, viziunea Presedintelui Romaniei cu privire la esenta
relatiei energetice pe care o vedeti intre UE si Rusia?
Traian Basescu: Eu am sustinut inca de la summitul din decembrie 2005 de la Londra, nevoia unei politici energetice comune a statelor Uniunii Europene in ceea ce priveste asigurarea resursei
energetice. Elemente fundamentale pentru securitatea aprovizionarii cu energie ce trebuie indeplinite simultan si care au nevoie de sustinere politica din partea statelor membre, inclusiv in relatia cu Rusia, sunt: predictibilitatea aprovizionarii cu energie, interdependenta dintre furnizor si consumatori, transparenta preturilor si securitatea infrastructurii de transport.
Avem nevoie de predictibilitate pentru a nu ne confrunta cu situatii critice similare celei din iarna precedenta cand livrarea de energie catre Europa a fost afectata de tensiunile dintre Federatia Rusa si Ucraina sau cazul sistarii aprovizionarii cu titei a unui stat baltic, provocata de spargerea unei conducte de aprovizionare.
Interdependenta trebuie sa mearga pana la acceptarea investitiilor in zona de extractie si in infrastructurile de transport, iar aceste investitii trebuie facute de firme europene.
Stim foarte bine ca in zonele de origine a energiei este nevoie de imbunatatirea tehnologiilor de extractie pentru diminuarea nivelului de poluare. Stim foarte bine ca infrastuctura de transport, conductele,
au in unele zone mai bine de 30 de ani vechime si inlocuirea sistemului de infrastructuri este necesara.
Aici ar putea fi acea interdependenta intre furnizorul proprietar al resursei si al infrastructurii si beneficiarul sau piata carecumpara energie.
Acceptarea de catre detinatorul de resurse a investitiilor
beneficiarilor ar insemna o implicare a capitalului privat in infrastructura, deocamdata, a unicului mare furnizor de energie din Estul Europei. Acest tip de interdependenta se poate constitui intr-o garantie a aprovizionarii cu energie a statelor membre UE.
Acest pas de incredere intre beneficiarul si posesorul de resursa se poate face doar in cadrul unui parteneriat Uniunea Europeana - Federatia Rusa.
Transparenta in formarea preturilor este de asemenea foarte importanta.
In momentul de fata, data fiind diversitatea de preturi platite de state, este evident ca exista si o puternica componenta politica in formarea preturilor de catre furnizorul de energie.
Apoi, securitatea infrastructurii de transport ca element care garanteaza aprovizionarea cu energie. Reteaua de transport trece pe teritoriul unor state care se confrunta cu conflicte inghetate, precum Georgia, Azerbaidjanul sau Armenia.

Orice conflict inghetat poate evolua negativ si poate pune sub semnul intrebarii integritatea infrastructurilor de transport. Orice regim instabil, orice conflict din regiune poate intrerupe aprovizionarea Europei cu petrol si gaze.

In acelasi registru intra si securitatea instalatiilor portuare si a rutelor maritime. UE trebuie sa devina solidara in problema energiei,
pentru ca numai asa se va reusi ca Uniunea sa devina unita in fata unei probleme reale.

UE este in momentul de fata dependenta de importul de energie in proportie de 48%, si pana in 2030 importurile energetice vor insemna 72% din energia consumata in UE.

Este clar ca o componenta strategica a politicii externe europene trebuie sa fie legata de energie si de asigurarea energiei pentru statele membre ale UE.

UE - SUA
euROpeanul: Dar natura relatiilor UE-SUA, cum ati vedea-o, dat fiind ca va fi, vrand-nevrand, la masa deciziilor, lucru cu care va trebui sa ne obisnuim?
Traian Basescu: In ceea ce priveste relatia UE-SUA, este nevoie de un parteneriat solid.

Parteneriatul nostru strategic cu Statele Unite nu-l vom abandona nici in calitate de membri UE, vom sustine continuu necesitatea unor legaturi transatlantice extrem de solide, plecand de la propriile noastre
analize.

Este greu sa ne imaginam o Europa decuplata de SUA, cum la fel ar fi dificil sa vedem o putere, precum SUA, care s-ar decupla de Europa.

Dupa cum vedem, suntem mai mult sau mai putin condamnati la legaturi transatlantice puternice. Parteneriatul strategic cu SUA face parte din politica noastra de securitate.

Avem insa traditii si o cultura europeana. Toate sentimentele noastre sunt legate de Europa. Doar pentru faptul ca timp de 50 de ani am fost in afara lumii capitaliste, nu inseamna ca suntem de pe alt continent. Am spus deja: vom fi niste europeni buni.

1 ianuarie
euROpeanul: O ultima intrebare, legata chiar de ziua aderarii. Veti fi primul presedinte al Romaniei membre UE. Care este prima activitate oficiala pe care o veti intreprinde in aceasta calitate?
Traian Basescu: Cel mai probabil in ziua de 1 ianuarie ma voi afla la Sibiu, unde vor avea loc o serie de evenimente, avand in vedere ca, asa cum deja stiti, va fi capitala culturala europeana.

euROpeanul nr. 6

euROpeanul este o publicatie editata de MIE, realizata de Chelgate-EurActiv.ro si Directa. HotNews.ro este partener de continut.

Ioana Morovan, Manuela Preoteasa

Si dai cu Limba de Lemn, de Cîrpa...adica Limbist, ca asta ne-au învata o viata si tot nu am priceput; trebuie sa iesim Afara ca sa pricepem, iaca amu si noi ne dam cu Abendlandul !!!!

Tu-i Götterdammerungul lui Voltaire si scolile presocratice  din ... mai bine nu zic de unde, iese vorbe !!!

nu stiu cît de mult ma abatui de la tematica ce se vehiculeaza pe aici, dar iaca promisei sa revin cu amanunte, nu doar sa alcatuiesc un repertoriu de patetism si melancolie, chit ca-i cam în firea noastra "acel dor fara satiu" , dar fie-mi scuzate intentiile gresite: doream sa recreez o capsula a Timpului...o iluzie ca toate celelalte, pt. ca de fapt nici nu stiu cui ma adresez, si ecoul înca e pe drumul de dus,ca de întors....

daca Europa mereu stiu sa-si organizeze spatiile si popoarele, exportînd si bune si rele, iaca îi veni momentul de a ajunge la portile Imperiului, noi ca de obicei facînd granita, dar ma întreb ce se întîmpla de se extinde pîna la Marele Zid, cum ramîne cu "rîul,ramul", sau poate ca si asta-i alta utopie, sau un concept depasit si nu m-am informat suficient...

deocamdata, iaca "ajutam" biata Europa - fiica lui Zeus,nu?- sa iasa din "criza", si noi cu ea ...

Migratia vazuta "dilematic": o serie de lideri din Europa se pronunta public impotriva migratiei, dar in acelasi timp se bucura de faptul ca bona din Romania sau femeia de serviciu africana ii costa mai putin. Ce cred tinerii lideri din UE despre acest fenomen si despre implicatiile sale?
Nr. Dilema- varianta pdf                                                                  

Dincolo de modul in care este privita si acceptata migratia fortei de munca in Romania, unde avem de-a face cu un fenomen relativ recent care, in lipsa unor politici migrationiste coerente, inca creeaza confuzie si suspiciuni, ne-a interesat sa surprindem citeva puncte de vedere detasate, europene.

Demersul nostru a luat in calcul si un alt aspect al "dilemei": o serie de lideri din Europa se pronunta public impotriva migratiei, dar in acelasi timp se bucura de faptul ca bona din Romania sau femeia de serviciu africana ii costa mai putin.

I-am intrebat pe cei care au o experienta mai vasta decit noi, legata de munca transfrontaliera si de implicatiile ei, daca este exagerat sa consideram migratia o forma de sclavie moderna si daca ar fi posibil ca fenomenul sa ajunga la o "simbioza" intre statele cu un nivel de trai diferit, creind o inevitabila dependenta economica de ambele parti. (A. P.)

Jerome GUEDJ Foto: HotNews.ro

Jerome GUEDJ (Franta):

Jerome Guedj este membru al Partidului Socialist din Franta si in prezent vicepresedinte al Consiliului General al regiunii Essonne. Totodata este functionar public in cadrul Inspectoratului General pentru Servicii Sociale si unul dintre bursierii German Marshall Fund (GMF), un program care selecteaza tinerii lideri din Europa si SUA pentru o mai buna cunoastere a realitatilor de peste Ocean si pentru consolidarea relatiilor transatlantice.

"Migratia nu poate fi redusa doar la dimensiunea sa economica.
Este inainte de toate o alegere individuala, adesea dureroasa, dar curajoasa: aceea de a-ti parasi tara natala, de a te aventura in necunoscutul unei alte tari, a unei limbi pe care nu o stapinesti.

Pentru un motiv la fel de legitim: convingerea ca in alta parte viata ta va fi mai buna, din punct de vedere politic, economic sau social. Doar daca ai in minte aceasta convingere, te poti gindi la migratie.

Daca nu, migratia va ramine acea atit de des vehiculata variabila de ajustare a sistemului liberal, care in mod cinic gaseste in acest fenomen o sursa buna de presiune pentru a scadea salariile, folosindu-se de mina de lucru flexibila, putin pretentioasa, angajata ilegal, daca ne gindim la imigrantii clandestini. Intr-adevar, aceste fapte pot fi vazute ca derivate ale unei forme moderne de sclavie.

Da, exista o forma de dependenta (intre cele doua parti). Periculoasa. In raport cu care ar fi de preferat o logica de codezvoltare intre tarile din Nord si cele din Sud. Migratia este efectul direct al mondializarii; ar trebui asadar o solutie coordonata, si nu doar la nivel national sau european.

Sa ne reamintim ca instalatorul polonez este o formula inventata de dl Bolkenstein insusi, pentru a apara tratatul constitutional european.

Astazi exista voci care vor sa ne faca sa credem ca partizanii Nu-ului, spus in Franta si in Tarile de Jos Ťau agitatť amenintarea instalatorului polonez intr-o viziune protectionista sau nationalista.

Nu-ul stingii franceze a refuzat clar aceasta Constitutie Europeana care valida principiul dumpingului fiscal si social si concurenta in interiorul frontierelor europene intre muncitorii din diverse tari.

Prin urmare, eu sper ca instalatorul polonez sa aiba un nivel de salariu si de protectie sociala comparabil cu cel al omologilor francezi, spanioli sau germani. La fel, in cazul unui dramaturg sau al unui informatician roman.

Vom avea nevoie insa de un tratat social european, cu criterii de convergenta... asa cum am procedat si cu moneda euro."

Domingos PORTELA DE ANDRADE Foto: HotNews.ro

Domingos PORTELA DE ANDRADE (Portugalia): "Imigratia este un elixir pentru toate economiile europene"

Redactor-sef al celui mai citit ziar din Portugalia, Jornal de Noticias, Domingos Portela de Andrade a primit premiul Caravala pentru cel mai bun articol, despre oamenii si traditiile din regiunea Douro si Pacheco Miranda Award pentru relatarile sale din Irak. A predat stiintele comunicarii si multimedia la Universitatea din Cortega?a. Este de asemenea bursier GMF.

"Imigratia este un elixir pentru toate economiile europene. Putem observa acest lucru doar verificind cifrele intr-o serie de tari precum Portugalia, Anglia sau Franta. Studiile arata ca in aceste tari imigratia a imbunatatit productia, a redus inflatia si a contribuit la cresterea veniturilor din taxe.

De exemplu, in ultimele sase luni, Anglia a primit 223.000 de imigranti, in special din alte tari europene; Franta spune ca naturalizarea populatiei din Africa de Nord a crescut la 60%, iar in Portugalia cifrele sint similare, cu toate ca acesti indicatori nu sint inca masurati, in special in ceea ce priveste imigrantii care vin din Brazilia, Insulele Capului Verde si din citeva dintre tarile est-europene.

Este adevarat ca oamenii din tarile nedezvoltate accepta slujbe pe care nativii nu le vor. Dar aceasta nu este o chestiune noua. In anii '60, acest tip de schimb a fost o realitate intre popoarele europene. Portughezii sint vazuti acum in Franta sau Germania ca parte a propriilor populatii. Dar atunci, Portugalia era dependenta economic de alte tari europene.

Banii trimisi acasa de emigrantii portughezi au fost esentiali o perioada lunga de timp pentru a stabiliza conturile nationale. Astazi, noi sintem cei care contam pe imigranti sa ne construiasca tara, pentru ca ei sint, din nefericire, singura forta de munca disponibila atunci cind este nevoie. Totusi, nu putem aborda migratia doar ca pe o chestiune de cifre, o chestiune economica.

Vorbim despre oameni, care isi abandoneaza totul pentru a incepe o viata noua in alta parte si care adesea devin victimele abuzurilor unora dintre companii, care transforma munca intr-o sclavie moderna.

Adevarul este ca, mai devreme sau mai tirziu, societatea va sfirsi prin a achita nota de plata pentru lipsa de suport acordata acestor oameni, care aduc mai mult unei tari decit simpla forta de munca. Ei aduc deopotriva idei noi si culturi noi. Ei sint sansa pentru noi de a invata despre toleranta si integrare. Altfel, ultimele episoade din suburbiile franceze vor deveni comune in viata noastra."

Tomas NEMECEK Foto: HotNews.ro

Tomas NEMECEK (Cehia)
Tomas Nemecek coordoneaza sectia de opinii a celui mai citit si respectat cotidian economic din Republica Ceha, "Hospodrske noviny", detinut de grupul americano-german Dow-Jones-Handelsblatt, care editeaza si Wall Street Journal. Este bursier GMF.

Cehia reprezinta ceea ce Romania va fi curand

"Cehia reprezinta, sper, ceea ce Romania va fi in curind: ca si romanii, muncitorii cehi au acceptat slujbe prost platite in Europa de Vest.

Totusi, in ultimii ani, numarul constructorilor veniti din Ucraina si Belarusia in Republica Ceha a depasit pe cel al bonelor cehe plecate in Marea Britanie sau al culegatorilor nostri de mere plecati in Italia. Treptat si invizibil, Republica Ceha se transforma intr-o tara-tinta pentru imigrantii din Est.

Muncitorii migranti sint mult prea voluntari pentru a fi Ťsclaviť. Si ma tem ca Ťsimbiozať este chiar ceea ce isi doresc cei care migreaza. Ei pretind ca sint de neinlocuit... ei bine, nu sint!

Este doar o iluzie faptul ca economia gazda ar sucomba fara ei. In realitate, daca pretul unei baby-sitter din Romania sau al femeii africane angajate pentru curatenie ar deveni prea ridicat pentru familiile din Vest, atunci le-ar inlocui cu o forta de munca mai ieftina:
poate chiar a familiei insesi.

Ca si in casele de astazi ale romanilor si cehilor, unde curatenia sau ingrijirea copilului sint slujbe facute - surpriza - fara ajutor african.

Brand de tara: Romania - tara unde poti sa-ti culegi singur capsunile in fermele noastre ecologice

Luind in considerare numarul mic, dar in crestere, al "turistilor ecologisti" olandezi in partea de Sud si centrala a Cehiei, as propune
o reclama pentru Romania care sa fie difuzata in Olanda, Germania si Marea Britanie: ŤROMANIA - tara unde poti sa-ti culegi singur capsunile, in fermele noastre cu produse organice ť."

Andreas DIETL (Belgia)
Andreas Dietl este jurnalist la EurActiv.com. A fost moderator si speaker la EurActiv Mobility workshop, eveniment organizat in luna iulie de EurActiv.com, cu sprijinul Comisiei Europene.

"Aparitia unei asemenea situatii depinde de cadrul legal si, de cele mai multe ori, de rezidenta imigrantilor si/sau muncitorilor mobili. Cu cit este mai precara resedinta lor in termeni legali, cu atit sint mai dependenti de sefii lor (refuz sa ii numesc angajatori pentru ca, in cele mai multe cazuri, ei nu angajeaza personal).

Reglementarile in vigoare in mai multe tari vechi sau noi, membre UE, permit imigratia temporara pentru persoane cu vize temporare de munca, care se precalifica pentru sectorul cu nivel slab de plata."
Au consemnat Manuela PREOTEASA si Adina POPESCU

Articolul complet in varianta pdf Dilema Veche<!-- articole legate de acelasi subiect -->

Articole legate de acelasi subiect

Succesul Romaniei in capitala Europei | 7 Martie 2007

Britanicii pot sta linistiti: imigratia scade | 28 Februarie 2007

"Cartea albastra" incearca atragerea de creiere in UE | 23 Februarie 2007

<!-- cati au citit articolul -->

Stimati colegi de spatiu virtual, în urma unei "sesizari", sper sa n-o luati în serios, mi-am refacut traiectoria mea prin pagina asta, ce nu-i nici proprietatea si nici creatia mea de nici un fel, si cum mi s-a semnalat ca ma cam bag "în fata", pai uitati ce va propun, sa scriem asa pe rînd un articol de fond fiecare, cu o tema legata sa zicem direct de realitatile cotidiene, iar temele particulare si cele de interes privat sa si le mai cenzureze fiecare-n parte.

Recunosc ca m-a luat "avîntul" tematic, sa nu zic patriotic, ar suna caraghios, dar pur si simplu m-a luat entuziasmul pe sus si am uitat ca nu-s singurul coautor, de fapt pagina se creaza si se sustine prin contributia tuturor colaboratorilor sai.

Nu vreau sa mi-o luati în nume de rau, si nici nu vreau sa credeti ca-s "cîinele de paza" al nu-s ce idealuri sau grupari intelectuale, pur si simplu doresc sa creez un spatiu de dialog si de alta natura în afara celor legate de stricta realitate, ce din pacate cu greu o putem constrînge sa fie de alta maniera, pt. ca sa nu uitam ca sîntem o minoritate, si înca una ce e destul de putin închegata si are "legile " ei de a se structura, fiind foarte la moda individualismul, si nu-i rau, mai ales ca mereu ni se impuneau din exterior o mie si una de chestii...si deci natura noastra umana e firesc sa reactioneze de asa maniera fara doar si poate!

Nu cred în fortele bipolare, si-n domeniul meu de profundizare s-a depasit de mult modelul bipolar, ori cu mine ori împotriva, ci se vorbeste de modele multipolare, retele tensoriale...si nu continui pt. a nu speria lumea, ca sînt multi altii mai destepti ca mine, sa nu amintesc dect pe Liviu Ignat, ce cu hîtrîsenia sa (si eu sînt ghetto-ist...) mai îndulceste din asperitatile mele, ca sa nu uit de Gigi Capsunaru (sic!) ce îi facu Dorei o explicatie simpla si elocventa, fara a intra în amanuntele mele"psihologice", si ce pot fi perfect eronate!!!

În concluzie, pagina asta poate constitui un germene de coagulare al Românilor, un spatiu unde-si pot regasi visele si dorintele ce le avura pe vremea cînd locuiau în Patrie, si mai ales poate oferi o punte catre viitoruul ce cu totii am ales sa ni-l croim departe de locul în care ne-am nascut, fie ca ne palce, fie ca nu situatia, stiut fiind ca "Patria nu se ia pe talpile papucilor", si ca "a pleca e a muri putin", si cum nu vreau sa termin pe tot patetic, propun crearea unei Burse de Idei ce sa ne ajute sa gasim o cale de a face afaceri împreuna noi românii, fie si cei de aici, as de saraci, bogati, dupa cum ne-a prins situatia. Ve-ti spune poate:"Vai saracu, da nu-i normal la cap!"...da, asta era valabil cîndva si-n alte dimensiuni spatio-temporale, dar numai faptul ca am cumpara un server si am înfiinta o afacere electronica, sau sa zicem un local cu specific românesc si tot ar fi un pas înainte...

Cine stie, arunci o piatra în lac si începe sa faca valuri....  Ca si "activismul" asta are întelesurile sale, dupa cum si destinatie spacifica, adica e spatiul virtual de spiritualitate româneasca si daca nci aici nu ne exprimam decît eliptic...pai, mai ne aruncam pe valurile Dunarii, Oltului, Somesului, Prutului ...mai asteptam vreun val bacovian si vreun verset topîrcenesc....si facem ZEN .....