Anca MANOLESCU
Un alt spaţiu pentru religie

Din anul 2000 ţările scandinave au hotărît să nu îi mai înscrie din oficiu pe nou-născuÅ£i în Biserica luterană. Starea mentalităţilor a condus la disocierea cetăţeniei de o apartenenţă religioasă „oficială“, pînă de curînd tradiÅ£ional acceptată; înÅ£elesul ei devenise, pentru mulÅ£i, la fel de incert ÅŸi de livid, poate, ca imaginile lunare ale filmelor lui Bergman. Regina Marii Britanii ÅŸi-a declarat intenÅ£ia de a renunÅ£a la titlul de ÅŸef al Bisericii Angliei, iar prinÅ£ul Charles schimbă rolul, întrucîtva ambiguu, al strămoÅŸului său – de „apărător al credinÅ£ei“ – pentru cel de „apărător al credinÅ£elor“, al tuturor comunităţilor ÅŸi identităţilor religioase din Commonwealth. În mai toate ţările europene, Bisericile trec printr-un proces de „desestablishment“; sînt disociate de aparatul de stat, semnele vechii lor alianÅ£e fiind ÅŸterse unul cîte unul. Neutru faţă de credinÅ£ele cetăţenilor săi, statul nu îÅŸi mai asumă profesarea unui adevăr religios ori a unei morale de inspiraÅ£ie explicit religioasă. Misiunea lui e să administreze viaÅ£a societăţii, nu să îi dicteze conÅ£inutul. În România, noua lege a cultelor, din 2006, recunoaÅŸte 18 culte, de la Biserica Ortodoxă Română pînă la OrganizaÅ£ia religioasă Martorii lui Iehova.

Dar ceea ce Bisericile pierd ca „monopol spiritual“, exercitat prin mecanisme de stat, cîÅŸtigă în schimb ca independenţă faţă de putere, ca libertate. Disociate de protectorul lor temporal, ele pot asuma mai viu o funcÅ£ie critică faţă de temporalitate, îi pot privi idealurile, tendinÅ£ele, crizele, din perspectiva trans-temporalului. De cînd, prin Conciliul Vatican II, Biserica Catolică a acceptat modernitatea ca pe un dat fertil, ea ÅŸi-a exercitat această funcÅ£ie. Cînd critică consumismul, legalizarea avortului ori eutanasia, autorităţile creÅŸtine încearcă din ce în ce mai puÅ£in să îÅŸi impună poziÅ£ia prin aparatul puterii, ci se adresează conÅŸtiinÅ£elor, indivizilor, liberi să reflecteze, să judece, să primească sau nu acest mesaj.

Centrul de greutate pentru manifestarea publică a religiei trece din zona statului în zona societăţii civile. S-a afirmat că marea mutaÅ£ie a societăţilor europene, petrecută în ultimele decenii, constă în pretenÅ£ia de manifestare, în spaÅ£iul public, a specificităţilor individuale sau de grup. Indivizii vor să acÅ£ioneze ÅŸi să fie recunoscuÅ£i în spaÅ£iul public cu toată diferenÅ£a, cu toată încărcătura lor privată. Societatea civilă pluralistă, cu policromia exigenÅ£elor ei individuale, are o din ce în ce mai mare influenţă asupra politicului; ea este cea care oferă legitimitate unui stat ce a renunÅ£at la „transcendenţă“ în economia vieÅ£ii colective. Tocmai datorită acestei mutaÅ£ii, locul religiei în societăţile europene actuale este rechestionat. Se înmulÅ£esc gînditorii care recunosc că „ipoteza declinului religiei“, a „ieÅŸirii din religie“ e de nuanÅ£at drastic. A lua în considerare căutarea ori construirea sensului pe baza reperelor religiose redevine o chestiune de studiat pentru numeroase grupuri ÅŸi indivizi din lumea actuală. Departe de a fi o materie epuizată, referinÅ£a religioasă la transcendenţă îÅŸi înmulÅ£eÅŸte variantele: fie prin sosirea în Europa a unor noi religii, precum islamul sau buddhismul, fie printr-o inventivitate individuală care scapă de sub autoritatea Bisericilor tradiÅ£ionale. Pe „piaÅ£a de sens“ sau de „bunuri simbolice“, religiile oferă material (eventual de bricolaj) pentru construirea identităţilor individuale, dar mai cu seamă pentru construirea sensului, pentru o înÅ£elegere globală a lumii ÅŸi a destinului omenesc.

Datorită funcÅ£iei lor de sens, ca ÅŸi funcÅ£iei lor (micro)identitare, religiile sînt readuse în spaÅ£iul public, capătă o voce publică – plurală – de care politicul are a Å£ine seamă. Religiosul nu mai este parcat în spaÅ£iul, bine delimitat, al credinÅ£elor private. În faza de separaÅ£ie republicană – amintea Marcel Gauchet (La religion dans la démocratie, 1998; IeÅŸirea din religie, Editura Humanitas, 2006) – laicitatea franceză administra problema religiei sub deviza: „divinul nu se amestecă în treburile politice ale oamenilor. Dumnezeu este separatul“. Astăzi, referinÅ£a la divin este difuz, indirect, plural, polimorf, conflictual cîteodată prezentă în spaÅ£iul public; nu autoritară ÅŸi înglobantă, dar incontestabil prezentă. Se vorbeÅŸte, în legătură cu statutul actual al religiosului în societăţile europene, despre „desecularizare“ (Peter Berger) sau despre „deprivatizarea religiilor“ (José Casanova), noÅ£iune pe care M. Gauchet o nuanÅ£ează, în sensul amintit mai sus, vorbind despre „publicizarea unui privat“, căci „credinÅ£a înÅ£elege să îÅŸi păstreze libertatea ÅŸi singularitatea privată, jucînd în acelaÅŸi timp un rol public“ (op. cit., p. 115).

În ţările ex-comuniste, se poate vorbi mai cu îndreptăţire despre o „deprivatizare“, în sens strict, a religiei, după privatizarea ei brutală în timpul regimului comunist. În România, ortodoxia este prezentă ÅŸi percepută în spaÅ£iul public ca o dimensiune a identităţii ÅŸi a culturii naÅ£ionale, mai mult decît ca o opÅ£iune individuală. În Polonia, Biserica a dat spaÅ£iu public ÅŸi simbolism tare pentru refuzul totalitarismului. Astăzi, ea înÅ£elege să folosească acest capital de eroism ÅŸi de prestigiu pentru a se reinstala, întrucîtva, la putere, în conjuncÅ£ie cu statul democratic. Legea interzicerii avortului, de pildă, i se datorează. Dar tocmai pentru că utilizează un model autoritarist – „datat“, ca procedură, ÅŸi neatent, în substanţă, la evoluÅ£ia mentalităţilor – ea ÅŸi-a mai pierdut din popularitate.

E curios – ori poate semnificativ – că, în recenta dezbatere asupra prezenÅ£ei icoanelor în ÅŸcoli, cei care făceau apel la puterea statului ÅŸi la măsuri autoritariste erau „iconoclaÅŸtii“, apărătorii unei libertăţi de conÅŸtiinţă care, pentru a nu fi stingherită, cere ca expresia altor conÅŸtiinÅ£e ÅŸi identităţi spirituale să rămînă acasă. AdepÅ£i ai unei laicităţi Å£epene ÅŸi cam demodate, ei erau cei care doreau un comportament public pliat pe o ideologie uniformizantă. Statul, căruia îi solicitau ajutorul, era cam încurcat, nu prea dispus să decreteze măsuri aflate în contradicÅ£ie cu starea de fapt a societăţii – unde religia e un bun de civilizaÅ£ie ÅŸi de identitate larg acceptat –, măsuri care ar fi amintit pe deasupra de directive comuniste. În schimb, printre cei care combăteau legiferarea interdicÅ£iei de imagine religioasă, H.-R. Patapievici, mai cu seamă, situa chestiunea într-un cadru de tip pluralist ÅŸi liberal. Pe de o parte, decizia trebuia să aparÅ£ină, din principiu, nu statului, ci comunităţilor ori grupurilor locale în drept să îÅŸi manifeste identitatea religioasă. Pe de altă parte, era invocată încărcătura culturală a imaginii religioase, pe care o educaÅ£ie cît de cît articulată nu o poate trece cu vederea. S-a vorbit nu numai despre imaginea creÅŸtină – care a modelat orizontul vizual, artistic, intelectual al Europei, un orizont pe care tinerii de azi riscă să nu-l mai înÅ£eleagă. S-a vorbit ÅŸi despre arta sacră a altor religii, ca loc dens de întîlnire cu alte culturi, ca bagaj necesar pentru o cultură de tip universal. Mai mult, pe lîngă acest pluralism cultural, unele voci au invocat dreptul diferitelor comunităţi religioase de a-ÅŸi aÅŸeza, convivial, simbolurile specifice în locurile publice unde sînt prezente.

Locurile actorilor încep aÅŸadar să se schimbe: în România, ca ÅŸi mai pretutindeni în Europa. Cei care găsesc firească ÅŸi susÅ£in prezenÅ£a religiei în spaÅ£iul public îÅŸi pledează cauza în numele unui model pluralist, avîndu-ÅŸi centrul de greutate în societatea civilă. Cei care se opun acestei prezenÅ£e solicită autoritatea statului ÅŸi îÅŸi doresc un spaÅ£iu public organizat, monopolist, de o laicitate intransigentă. Dar chiar în FranÅ£a, spaÅ£iul-sursă al unei atare laicităţi, lucrurile s-au relaxat ÅŸi s-au nuanÅ£at. Printre alte entităţi ale societăţii civile, statul recunoaÅŸte, drept parteneri, comunităţile religioase – în chestiuni de educaÅ£ie, de asistenţă socială, de reflecÅ£ie asupra unor probleme de morală. Învăţămîntul public încearcă să recupereze – cu dificultăţi, dată fiind absenÅ£a unor cadre didactice adecvat pregătite – predarea religiei creÅŸtine ca fapt de cunoaÅŸtere, ca un vocabular esenÅ£ial al culturii europene, ca dimensiune a istoriei continentului. Laicitatea intransigentă nu mai găseÅŸte un suport prea mare în opinia publică – nota istoricul René Rémond (Religion et société en Europe, 1998; Religie ÅŸi societate în Europa, Editura Polirom, 2003). De aceea, intervenÅ£ia prim-ministrului socialist francez – care a impus menÅ£iunea vagă a unor „valori religioase“ în locul recunoaÅŸterii rădăcinilor creÅŸtine, în preambulul ConstituÅ£iei europene – i se părea lui René Rémond inadecvată. O dată pentru că nu Å£inea seama de evoluÅ£ia mentalităţii publice. Apoi fiindcă reprezenta intervenÅ£ia autoritară, a politicului ÅŸi a ideologiei laiciste, într-un proiect de societate liberală. În sfîrÅŸit, fiindcă distorsiona realitatea.

Maurizio BACH
Dinamica socială a graniÅ£elor variabile în spaÅ£iul social european

Cum acÅ£ionează deschiderea ÅŸi expansiunea graniÅ£elor, odată cu lărgirea Uniunii Europene, asupra constelaÅ£iei istorice de spaÅ£ii sociale din statele naÅ£ionale? Cum se structurează noul spaÅ£iu european în condiÅ£iile date? În contextul integrării ÅŸi lărgirii continue se formează ÅŸi o societate europeană supranaÅ£ională? Pe scurt: ce înseamnă expansiunea graniÅ£elor pentru formarea societăţii europene, pentru integrarea socială a Europei, în general? Cercetarea sociologică a Europei, din acest punct de vedere, e încă la început. Se poate însă contura deja o problematică proprie a integrării europene, cînd se pune problema modului în care acÅ£ionează social.

În cazul integrării europene avem de-a face cu un paradox: progresele integrării economice ÅŸi politic-instituÅ£ionale sînt simultane cu dezintegrarea socială. Dialectica abolirii graniÅ£elor interne ÅŸi a întăririi celor exterioare conduce la o adîncire a diferenÅ£elor sociale din acest spaÅ£iu, pe care Uniunea Europeană, ca instituÅ£ie dominantă a teritoriului, ÅŸi-l construieÅŸte. Nu se formează o burghezie europeană, nici o nouă identitate europeană, nici măcar o nouă civilitate europeană.

Chestiunea poporului european ÅŸi cea a societăţii europene trebuie rediscutate în relaÅ£ie cu problema graniÅ£elor. Căci ele accentuează nu doar conflicte de interese economice, ci ÅŸi reprezentări identitare colective. „Este chiar atît de sigur că ceea ce construim este chiar Europa?“ – se întreabă filozoful francez Remi Brague. „Oare această construcÅ£ie nu e doar o zonă de comerÅ£ liber sau un centru de putere, care nu se defineÅŸte decît prin poziÅ£ia sa geografică ÅŸi prin denumire, primită «cu totul întîmplător, de acest podiÅŸ al continentului asiatic?»“ (Valéry)

E clar că integrarea europeană este la fel de importantă ca abolirea graniÅ£elor. Åži că cel mai mare succes l-a avut PiaÅ£a comună europeană. În spaÅ£iul economic european, bunurile circulă liber ÅŸi tranzacÅ£iile frontaliere au costuri reduse. Åži contactele transfrontaliere dintre politicieni, funcÅ£ionari ÅŸi experÅ£i europeni sînt mai frecvente ÅŸi mai intense. O nouă elită „europeană“ – cu o legitimitate democratică scăzută – conduce destinul Uniunii, bucurîndu-se de competenÅ£e de legiferare ÅŸi de decizie, din ce în ce mai mari. O mare parte a continentului este condusă tehnocratic. AÅŸa că deocamdată asta construim: o Europă birocratică, un centru de putere economică ÅŸi politică.

Însă desfiinÅ£area graniÅ£elor nu se face simÅ£ită în toate domeniile. Sistemele economice locale, sistemele de securitate rămîn în continuare prizoniere ale unui semantici tradiÅ£ionale privind solidaritatea colectivă. Reperele culturale, identificările colective ÅŸi identităţile naÅ£ionale sînt ÅŸi ele influenÅ£ate de această dialectică a abolirii ÅŸi întăririi graniÅ£elor. Este remarcabilă forÅ£a cu care ele încă persistă. Legătura de suflet cu propriul stat, cu propria societate, conexiunile locale sînt neîntrerupte ÅŸi foarte vii. Sub diferitele straturi ale identităţilor colective, nivelul statului naÅ£ional are în continuare o consistenţă aparte. Åži cei cincizeci de ani de unitate europeană nu au putut schimba mare lucru.

De aici rezultă că nu trebuie, în nici un caz, să ne imaginăm deschiderea pieÅ£ei unice ca pe un fenomen unidimensional, asemănător cu orice fel de proces de anulare a graniÅ£elor. Abolirea graniÅ£elor se produce sectorial ÅŸi în mod asincron. De aceea, este util să vedem ce înseamnă conceptual Europa. Åži aici trebuie avute în vedere diferitele spaÅ£ii sociale ÅŸi socializările teritoriale. Geograful francez J.-F. Drevet (1997) vede „la nouvelle identité européenne“ într-o pluralitate de spaÅ£ii sociale (territoires), în care coexistă comunităţi etnice ÅŸi minorităţi culturale: „Europa regiunilor“, piaÅ£a comună, apoi zona de emigraÅ£ie europeană sau spaÅ£iul european al drepturilor cetăţeneÅŸti ÅŸ.a.m.d. Important e faptul că graniÅ£ele acestor structuri nu se prăbuÅŸesc. Dimpotrivă, ele indică o constelaÅ£ie complexă de frontiere asimetrice ÅŸi excentrice.

Ce trebuie să reÅ£inem: dialectica asincronă a abolirii ÅŸi întăririi graniÅ£elor, care determină procesul de integrare ÅŸi extindere europeană, a produs o nouă constelaÅ£ie, mult mai fluidă, de graniÅ£e ÅŸi spaÅ£ii statale, dominată de relaÅ£iile centru-periferie, interior-exterior. Nu se ÅŸtie încă ce urmări va avea reorganizarea social-teritorială a Europei, în privinÅ£a structurilor sociale.

Beatrice von HIRSCHHAUSEN
Cum să privim diferenÅ£ele teritoriale în Europa

Problema frontierelor Europei, în general, ÅŸi a celor din Europa, în special, este strîns legată de diferenÅ£ele geografice. A identifica o frontieră înseamnă a identifica o linie de discontinuitate între arii geografice vecine, însă definite ca diferite. Acesta e un lucru uÅŸor cînd e vorba de o frontieră politică deja stabilită. Este mult mai dificil însă, cînd e vorba de trasarea unei linii între două grupe de state. Dar e la fel de dificil atunci cînd trebuie definite frontiere interne între arii culturale, etnice sau economice, pe scurt, între arii geografice diferite.

Încerc să arăt aici, în primul rînd, că sîntem nepregătiÅ£i să conceptualizăm aceste diferenÅ£e ÅŸi, în al doilea rînd, că ar fi bine ÅŸi indicat să imaginăm „instrumente“ mai bune.

ÅžtiinÅ£ele umane ÅŸi sociale au rămas multă vreme prost echipate pentru a gîndi diferenÅ£ele geografice

ÅžtiinÅ£ele umane ÅŸi sociale au gîndit diferenÅ£ele teritoriale în conformitate cu două scheme principale: prima este o schemă de tip excepÅ£ionalist, axată în mod obiÅŸnuit pe diferenÅ£ele naÅ£ionale, ÅŸi conform căreia fiecare Stat-naÅ£iune este înrădăcinat în singularitatea sa, ignorînd, în cel mai bun caz, singularităţile vecinilor săi ÅŸi, în cel mai rău caz, opunîndu-i-se în termeni contrastivi.

AceeaÅŸi schemă poate să devină viabilă ÅŸi în interiorul statului, în scopul sesizării diferenÅ£elor infra-naÅ£ionale ÅŸi al identificării regiunilor, „ţărilor“, „Kulturlandschaften“ etc. Conform acestei scheme excepÅ£ionaliste, problema diferenÅ£ei dintre două entităţi este pusă a priori ÅŸi serveÅŸte drept fir roÅŸu analizei efectuate. Se ajunge astfel la a descrie singularităţi. La polul opus, ÅŸtiinÅ£ele umane ÅŸi sociale au creat o a doua schemă, pe care am numi-o tipologică, fundamentată de această dată pe reductibilitatea diferenÅ£elor. În acest caz, cercetătorii nu mai sînt interesaÅ£i de excepÅ£ionalitatea entităţilor observate, ci de variabilitatea acestora. Se procedează la o reducÅ£ie a realului ÅŸi a complexităţii sale. DiferenÅ£ele sînt gîndite în termeni de variaÅ£ie/varietate, ÅŸi astfel devine posibilă trecerea de la un tip la altul. Această a doua schemă stă la baza paradigmei funcÅ£ionaliste. Nu trebuie căutat prea adînc pentru a sesiza fragilitatea celor două scheme: ele sînt puÅ£in adecvate reflecÅ£iilor asupra diferenÅ£elor teritoriale. De altfel, criticile ce le-au fost adresate au fost numeroase.

Critica schemei excepÅ£ionaliste s-a cristalizat deja foarte bine. Două sînt direcÅ£iile din care au venit aceste critici: prima este aceea a analizei prejudecăţilor/presupoziÅ£iilor din spatele demersurilor ÅŸi a analizei instrumentalizării acestor prejudecăţi. De la „comunităţile imaginare“ ale lui Benedict Anderson pînă la Lucia Boia, o întreagă serie de studii au arătat foarte clar ceea ce a fost construit ÅŸi instrumentalizat prin ideologiile naÅ£ionale. A doua direcÅ£ie a apărut din zona studiile comparative, care au arătat importanÅ£a permeabilităţii frontierelor. S-a demonstrat imposibilitatea de a îngheÅ£a diferenÅ£a în singularitatea sa ireductibilă ÅŸi importanÅ£a proceselor de hibridare, de împrumut, de interacÅ£iune.

Critica schemei tipologice este mai recentă ÅŸi fără îndoială mai dificilă. Ea pune la îndoială „marile discursuri“ care au ghidat, în ultimele secole, lectura lumii moderne. TendinÅ£a contemporană de renunÅ£are la un fir istoric unic a reînnoit interesul pentru excepÅ£ii, pentru abaterile de la normă, pentru marginalitate etc. DiferenÅ£a este dintr-odată învestită cu capacitate de invenÅ£ie, de creare a ineditului. Guy Jucquois vorbeÅŸte de „o nouă sfidare“, pe fondul diminuării eficacităţii sistemului clasic, în care „distanÅ£a mentală ÅŸi morală ÅŸse măsurauÅ£ cu acelaÅŸi etalon atît în domeniul cronologiei, cît ÅŸi în cel al geografiei (...)“.

A gîndi diferenÅ£ele plecînd de la istoricitatea faptelor sociale

Raportul ÅŸtiinÅ£elor sociale faţă de problematica diferenÅ£elor geografice s-a modificat ÅŸi s-a reînnoit profund în ultima vreme. Reînnoirea a avut două cauze: prima derivă dintr-un motiv pragmatic, ÅŸi anume acela că asistăm la o luare la cunoÅŸtinţă a diferenÅ£elor. PrăbuÅŸirea comunismului ÅŸi lărgirea Uniunii Europene iau o importanţă din ce în ce mai mare în cadrul acestui proces. Pe măsură ce Uniunea se lărgeÅŸte ÅŸi, în consecinţă, este din ce în ce mai întinsă, ea devine ÅŸi din ce în ce mai eterogenă ÅŸi se loveÅŸte, din ce în ce mai des, de forÅ£a diferenÅ£elor geografice. A doua cauză este de ordin epistemologic, cu rădăcini în îndoiala faţă de convergenÅ£a evoluÅ£iilor, faţă de credinÅ£a într-un fir istoric unic ÅŸi, mai general, faţă de neîncrederea în paradigma evoluÅ£ionistă a modernităţii.

Acest context intelectual oferă poate posibilitatea de a gîndi diferenÅ£ele geografice din perspectiva celor două componente – spaÅ£ială ÅŸi culturală – ÅŸi a dublului lor context: local ÅŸi global.

Să luăm drept exemplu dezbaterea dintre istorici referitoare la microstoria sau „reîntoarcerea povestirii“, deoarece este foarte semnificativă pentru această dinamică. Citîndu-l pe Jacques Revel, microstoria a pus foarte serios în discuÅ£ie presupoziÅ£iile „continuităţii socialului“, care ar funcÅ£iona de la local pînă la global, presupoziÅ£ii care permiteau aplicarea aceloraÅŸi categorii de analize la toate nivelele. Microstoria a pus deci în discuÅ£ie presupoziÅ£ia continuităţii socialului ÅŸi a inversat analiza proceselor complexe „de jos în sus“.

Această schimbare de paradigmă relansează anchetele calitative efectuate la o scară micro. DiferenÅ£ele între cazurile studiate apar ca rezultat al diversităţii unor parcursuri istorice unice. Schimbarea de paradigmă provoacă de asemenea o modificare a statutului comparaÅ£iei. În schema tipologică funcÅ£ionalistă, comparaÅ£ia se impunea în mod natural, ca un proces intelectual de reducere la un numitor comun de comparat. Punînd în prezent accentul pe excepÅ£ie, pe abaterea de la normă, pe specific, noile demersuri trebuie să dezvolte o nouă metodă, pentru a cîÅŸtiga în generalitate, ÅŸi trebuie să regăsească mijloacele de a lega traiectoriile specifice generalului. În ce mă priveÅŸte, cred că există o pistă care rămîne insuficient explorată. Această pistă trece printr-o reflecÅ£ie asupra articulării între scările/nivelele geografice, cu focalizarea atenÅ£iei asupra scărilor intermediare, situate între nivelul local al configuraÅ£iilor sociale (în sensul dat de Elias) ÅŸi nivelul global de construcÅ£ie a specificităţilor, a „diferenÅ£elor“ naÅ£ionale. Acest lucru presupune reluarea ÅŸi aprofundarea aportului cercetărilor geografice.

Philippe WALTER
Graniţa Lotharingiană: realităţile istorice şi imaginarul geopolitic

Henri Pirenne a arătat că islamul, prin poziÅ£ia sa hegemonică în spaÅ£iul mediteranean, a făcut posibilă ideea europeană. Cîntecul lui Roland a făcut legătura dintre naÅŸterea Regatului European al lui Charles ÅŸi victoria împotriva sarazinilor, a islamului (astăzi ÅŸtim că adevărul istoric al bătăliei de la Roncevaux este diferit), dar mentalitatea a fost marcată de versiunea acreditată a Cîntecului lui Roland, nu de descrierea militară precisă a bătăliei de la Roncevaux, dusă împotriva unor mercenari basci. Literatura este o oglindă a utopiilor, a viselor ÅŸi a temerilor din conÅŸtiinÅ£a popoarelor, de-a lungul mai multor epoci istorice. Primul rege mitic care a luptat împotriva islamului a fost Charlemagne. Regatul său real a fost cel al francilor (din FranÅ£a ÅŸi Germania). Centrul regatului a fost spaÅ£iul Renan ÅŸi Rhodonian, de la insulele Ferize pînă în Lombardia ÅŸi Toscana. Regatul s-a întins din Britania pînă în Austria ÅŸi de la Pirinei la Marea Baltică. Regatul nu coincide cu graniÅ£ele regiunilor, primele semnatare ale Tratatului European (Tratatul de la Roma, 1957): FranÅ£a ÅŸi Germania Occidentală, Italia ÅŸi Benelux. Primul spaÅ£iu geopolitic european este, de fapt, vechiul teritoriu al comunităţii francilor. Rinul reprezintă axa lui strategică, iar graniÅ£a Lotharingiană – resortul esenÅ£ial.

În mileniul următor, această Europă a dobîndit echilibrul istoric în propriile frontiere. Nici Imperiul lui Napoleon, nici cel al lui Hitler (o încercare de reînviere a vechiului Imperiu Carolingian) nu au reuÅŸit să se extindă dincolo de graniÅ£ele lui Charlemagne. De fiecare dată cînd vechea Europă carolingiană vroia să se extindă, întîmpina rezistenÅ£a altor spaÅ£ii geopolitice, cu propriile lor construcÅ£ii istorice ÅŸi culturale. Se pot astăzi distinge patru spaÅ£ii europene, rivale, ale Imperiului Carolingian: spaÅ£iul Danubian, spaÅ£iul Baltic, spaÅ£iul Atlantic ÅŸi cel Euro-Mediteranean. Propulsat de aspiraÅ£iile imperialiste ale habsburgilor, spaÅ£iul Danubian s-a confruntat cu integrarea Serbiei ÅŸi a Cehoslovaciei ÅŸi s-a prăbuÅŸit în 1918, după primul război mondial. În Europa de astăzi, fostele ţări satelit ale Uniunii Sovietice ar dori să se integreze în spaÅ£iul Carolingian, dar nici Rusia, nici Statele Unite nu acceptă o integrare potrivnică intereselor lor. De fapt, chiar ÅŸi paranteza sovietică a fost consecinÅ£a unui vis: marele vis rusesc al unui imperiu Eurasiatic, expresie a panslavismului. Åži zona Baltică ar fi putut să devină un imperiu puternic, continuînd tradiÅ£iile vikingilor, dar nici o mare putere nu a reuÅŸit vreodată să federalizeze cele două ţărmuri ale Mării Baltice. Åži spaÅ£iul Atlantic, alcătuit din Portugalia ÅŸi Marea Britanie, cu cele două extensii pe continentul american, Brazilia ÅŸi Statele Unite, ar vrea să deschidă imperiul European către Vest, spre Universal. Acestea sînt ţările din vestul Europei, stîlpi ai „Atlantismului“; ele sînt sub influenÅ£a americană ÅŸi sînt mai puÅ£in interesate de Europa Carolingiană. SpaÅ£iul Euro-Mediteranean (peninsula Iberică, Italia ÅŸi Grecia) este singurul rămas, cu alte cuvinte Grecia ÅŸi cele două colonii principale: Roma ÅŸi BizanÅ£ul. Această străveche Europă Mediteraneană, atrasă de mult timp de Orient, crede că ÅŸi-ar putea realiza proiectul în planurile israelo-americane, referitoare la Marele Orient Mijlociu (de la Maroc pînă la Marea Caspică), un proiect care doreÅŸte să slăbească Palestina ÅŸi unitatea arabă, pentru a controla mai bine resursele de petrol ale lumii. În toate aceste spaÅ£ii există o abundenţă de diverse frontiere geopolitice care pot da naÅŸtere diverselor scenarii ale istoriei politice din secolul XXI.

Frontierele Europei reprezintă rezultatul tensiunilor apărute între cele cinci spaÅ£ii geopolitice ÅŸi ele dau conturul continentului. Orice frontieră este imaginară. Fenomenul aparÅ£ine, în egală măsură, imaginarului ÅŸi, provizoriu, contextului istoric.

Istoric vorbind, graniÅ£a Lotharingiană era o linie geografică reală ÅŸi, în acelaÅŸi timp, una imaginară, jucînd un rol în construirea identităţii unei naÅ£iuni ÅŸi a statelor delimitate de ea. Ea începe de la graniÅ£a întemeiată istoric în miezul „ConstrucÅ£iei Europene“. GraniÅ£a Lotharingiană a fost capabilă să joace acel rol, tocmai pentru că era legată de o memorie mitică ÅŸi istorică, parte a identităţii oamenilor care au recunoscut-o.

GraniÅ£a Lotharingiană a fost mult timp sanctuarul unei Europe Carolingiene, ajunsă la limita ei geopolitică. Astăzi, altă Europă discută federalizarea, într-un proiect cultural comun cu atît mai dificil de imaginat, cu cît nu există un precedent istoric. Europa Carolingiană nu mai este suficientă: numele Charlemagne nu spune nimic unui slav din sud ori unui scandinav. Europa Baltică sau cea Danubiană sînt departe de a trezi interes sau de a constitui un vis pentru un francez sau un spaniol. În spaÅ£iul delimitat de fiecare frontieră există modele culturale ÅŸi identităţi, ÅŸi se ÅŸtie că acestea sînt întotdeauna dobîndite, niciodată înnăscute. Orice identitate este în egală măsură o construcÅ£ie, cît ÅŸi o moÅŸtenire culturală. Astăzi identitatea europeană se află mai mult ca oricînd într-un stand-by, solicitînd o reflecÅ£ie profundă asupra modelelor culturale pe care se bazează.

TÎLC-SHOW
Constanţa VINTILĂ-GHIŢULESCU | ceaslov story
În căutarea binelui

DILEMA VECHE   Anul IV, nr.162 - 16 martie 2007

„Străinătatea“ ca loc al bunăstării ÅŸi al „chiverniselii“ facile a constituit întotdeauna un miracol. Nu este vorba aici numai de o altă Å£ară, cel puÅ£in pentru oamenii secolului al XVIII-lea, ci ÅŸi despre orice alt „spaÅ£iu“ depărtat ÅŸi mai puÅ£in cunoscut care capătă, în minÅ£ile lor, reprezentările unui „bine“ sperat. Pleacă în căutarea acestui „bine“, ţăranii fără pămînt, fetele fără zestre, văduvele fără familie, femeile părăsite, meÅŸteÅŸugarii săraci ÅŸi negustorii ambulanÅ£i. Drumurile lor sînt totuÅŸi atît de diferite, iar „binele“ visat se află pentru fiecare în altă parte. Ţăranii, fetele, văduvele, femeile se îndreaptă către oraÅŸul sau tîrgul cel mai apropiat, în căutarea unei slujbe, a unui loc la stăpîn, calfă într-o prăvălie, doică într-o casă boierească, slujnică la vreun negustor bogat, fecior bun la toate pe lîngă un mare boier. OraÅŸul reprezintă bunăstarea, speranÅ£a, dorinÅ£a de a-ÅŸi schimba destinul potrivnic, de a înlocui foamea c-un codru de pîine zilnic ÅŸi zdrenÅ£ele cu papuci, cămaşă ÅŸi tivilichie. Elena părăseÅŸte satul natal, Hurezi, forÅ£ată de sarcina ce începe să se întrevadă. Pentru a evita ruÅŸinea ÅŸi dezonoarea, se refugiază ÅŸi se pierde în anonimatul BucureÅŸtiului unde intră doică „la o cocoană“; Neaga din VlăiculeÅŸti, judeÅ£ul IalomiÅ£a, „s-au băgat doică la o casă cinstită“, tot din BucureÅŸti, după doi ani de căsătorie, în care soÅ£ul, Anastasie Dăscălescu, i-a risipit zestre ÅŸi-apoi s-a „însoÅ£it el cu volintiri ÅŸi oameni de ai răzmeriÅ£ei“, lăsînd-o „fără de cheltuială“; BălaÅŸa fata speră că slujba în casa grămăticului Riga, pe lîngă mama acestuia, îi va aduce o zestre; Nicolae Datco din Cîmpina o convinge pe Dumitrana că de-l va lăsa să vină la BucureÅŸti, cu siguranţă, va găsi ceva de „chiverniseală“; după nouă luni se află însă tot scăpătat ÅŸi se „învoieÅŸte“ cu soÅ£ia să plece, de astă dată, la IaÅŸi, sub pretextul că acolo „îl ÅŸtiu multe obraze“ ÅŸi îl vor ajuta „să se chivernisească“ etc.

MeÅŸteÅŸugarii ÅŸi negustorii depăşesc cu mult acest orizont. BucureÅŸtiul reprezintă pentru ei mizeria din care n-au reuÅŸit să iasă ÅŸi, atunci, îÅŸi imaginează că trecerea frontierei devine singura soluÅ£ie pentru a depăşi criza economică pe care o parcurg ÅŸi de pe urma căreia suferă mai ales familiile. Se pleacă cît mai departe, în locuri despre care au auzit că pot aduce profit, oraÅŸe unde ar găsi de lucru, unde se poate cîÅŸtiga „mai cu folos“. PaÅŸii îi poartă către Constantinopol, Adrianopol, BraÅŸov Sibiu, IaÅŸi, Viena (Beci), ChiÅŸinău, Moscova. Petco, croitorul din mahalaua Gorganului, mărturiseÅŸte că „pentru bir ÅŸi neajungerea chiverniselii au fugit la Moldova un an ÅŸi opt luni ca să-mi agonisesc chiverniseala“. Tot pentru chiverniseală pleacă ÅŸi Apostol topcibaÅŸa, el alege Odrii (Adrianopol) unde rămîne zece luni, lăsîndu-ÅŸi soÅ£ia ÅŸi copila în mahalaua Stejarului; Pîrvul cafegiu din mahalaua Mihai vodă se hotărăşte să plece în căutarea norocului la Å¢arigrad (Constantinopol) ÅŸi, pentru că nu are bani de drum, îÅŸi vinde singurul lucru de valoare deÅ£inut, o suia de argint. Un călător mereu pe drumuri se dovedeÅŸte a fi Bunea din satul DobroÅŸeÅŸti, judeÅ£ul Ilfov. Mai întîi vine în BucureÅŸti, se aÅŸază în mahalaua cu Svinele ÅŸi „posluÅŸeÅŸte“ pe la unii ÅŸi pe la alÅ£ii. Din posluÅŸanie în posluÅŸanie se alege cu-o nevastă ÅŸi cu slujba de diacon. Destul de bine pentru un ţăran sărac, dar puÅ£in pentru Bunea ce pleacă în căutarea unui „bine“ numai de el ÅŸtiut în Å£ara Moldovei. Åži rătăceÅŸte timp de 17 ani prin IaÅŸi, RădeÅŸti, FloreÅŸti ÅŸi alte sate, înainte de a reveni în mahalaua cu Svinele ÅŸi la Åžtefana ce încă îl aÅŸtepta.

SperanÅ£a îi conduce pe oamenii secolului al XVIII-lea spre tărîmuri nebănuite. Disperarea ÅŸi dorinÅ£a de a scăpa de sărăcie ÅŸi scăpătăciune le conduc paÅŸii ÅŸi le dau curajul de a-ÅŸi părăsi căminul, familiile, copiii, stabilitatea. PreÅ£ul plătit pentru această „îndrăzneală“ se dovedeÅŸte uneori destul de amar. Dar despre avantajele ÅŸi dezavantajele unei „călătorii“ în căutarea „binelui“, în numărul viitor.

Iulian COMÄ‚NESCU
Unde duce jurnalismul colectiv

Jurnalismul colectiv/cetăţenesc, care se manifestă mai ales pe Internet, în construcÅ£ii de tip Web 2.0, este considerat de unii ca asasinul (colectiv) al mijloacelor de informare clasice, în timp ce alÅ£ii îl iau cu greu în seamă sau, dacă ÅŸtiu ceva despre el, îl persiflează. Cît ÅŸi cum vor schimba noile modalităţi de comunicare faÅ£a lumii, pînă la urmă? DeÅŸi e prea devreme pentru un răspuns definitiv, cîteva caracteristici ale fenomenului sînt în acelaÅŸi timp premisele unui răspuns la întrebare.

Despre ce e vorba, pînă la urmă? În ultimii ani, pe Internet, oameni fără experienţă de comunicare au început să-ÅŸi dea cu părerea sau să furnizeze informaÅ£ie în cele mai variate domenii. Ceea ce în presa clasică exista doar marginal, sub forma scrisorilor pe adresa redacÅ£iei sau a interviului colectiv pe stradă (aÅŸa-numitul vox pop), a devenit un fenomen cvasigeneral. Toată lumea nu numai că are ceva de spus, dar o ÅŸi spune prin intermediul unor platforme uÅŸor de mînuit ÅŸi, în plus, gratuite.

Blog, Wiki, Youtube. Platformele de exprimare în acest stil (adică paginile de Internet ÅŸi facilităţile oferite de acestea) sînt nenumărate, însă cele mai de succes pot fi încadrate în trei categorii. Se ÅŸtie despre blog că a însemnat, pînă nu de mult, jurnal personal, adică o succesiune de însemnări aÅŸezate pe pagina de Internet, de la coadă la cap, dar în ultima vreme programele ÅŸi site-urile de blog sînt folosite pentru cele mai diferite conÅ£inuturi, de la cărÅ£i începute pe Internet ÅŸi destinate tiparului, pînă la site-uri aproape clasice de ÅŸtiri.

Softurile de tip Wiki permit organizarea ÅŸi prezentarea informaÅ£iei în stilul celebrei Wikipedia, adică în pagini care corespund articolelor. Noutatea principală se referă la faptul că articolele pot fi, în general, create ÅŸi editate de către oricine. Curios, acest sistem a funcÅ£ionat foarte bine pentru domeniile cele mai diverse (pornind de la generalităţile de pe Wikipedia.org), fiindcă e mult mai greu să distrugi o pagină, decît să revii la forma anterioară, bună sau cel puÅ£in acceptabilă, a textului.

În fine, YouTube, Google Video ÅŸi celelalte platforme din aceeaÅŸi categorie sînt stomace de struÅ£ în care se stochează cele mai diferite tipuri de filme ÅŸi filmuleÅ£e. În general, e vorba de clipuri de cîteva minute, multe din ele originale, altele decupate din seriale, lungmetraje, emisiuni TV produse de profesioniÅŸti. Tot acest ansamblu de practici este destul de vag desemnat cu numele de Web 2.0, care se referă, în acelaÅŸi timp, la conÅ£inut, la platformă ÅŸi la modalitatea de utilizare.

Democratizarea comunicării. Dacă „democratizarea artei“ s-a referit mai curînd la accesul la creaÅ£ie al întregii societăţi, odată cu fenomenul Web 2.0 se poate vorbi de o „democratizare a comunicării“ care priveÅŸte mai curînd producÅ£ia de conÅ£inut. Numărul total al blogurilor existente în întreaga lume se ridică, după unele surse, la peste 100 de milioane. Cu alte cuvinte, cam 1 din 50 de locuitori ai Terrei ÅŸi-a făcut un cont pe un site gratuit ca Blogger.com sau Wordpress.com. Nu întotdeauna însă a ÅŸi scris folosind acel cont ÅŸi, dacă a scris, nu în toate cazurile a fost citit. La fel, numărul enciclopediilor Wiki e considerabil, ca ÅŸi al articolelor din enciclopedii, iar filmele personale puse pe YouTube sînt nenumărate.

Jurnalismul colectiv este aÅŸadar un succes din punctul de vedere al producÅ£iei de conÅ£inut. Din punctul de vedere al receptării, „prea puÅ£ine flori poartă rod“, deÅŸi în cazurile de succes se poate vorbi de cifre notabile. YouTube a depăşit 100 de milioane de vizionări de clipuri pe zi, iar un blog românesc popular, despre fotbal, precum al lui Cătălin Tolontan, are cam 6.500 de vizitatori pe zi, în timp ce cotidianul Sport Total vinde, cu cheltuieli infinit mai mari, 3800 de exemplare zilnic.

NiÅŸa. Un blog deschis la unul din marii provideri gratuiÅ£i nu costă nimic (dacă nu punem în calcul conexiunea la Internet), iar un altul, cu domeniu propriu ÅŸi găzduire specială pe un server, costă cam 150 de euro în primul an. La astfel de cheltuieli, conceptul e sustenabil pentru domenii înguste, de la creÅŸterea porumbeilor la aparate foto cu film. Nimeni nu te poate împiedica să începi ÅŸi o minienciclopedie pe aceeaÅŸi temă, cu aceleaÅŸi costuri, iar a pune filme pe YouTube se reduce la preÅ£ul camerei digitale, de 2-300 de euro. Este motivul pentru care Web 2.0 are efectiv succes în zone de acest tip ÅŸi îmbogăţeÅŸte informaÅ£ia existentă în mediile de informare clasice.

Legăturile. Web 2.0 nu înseamnă însă doar o „coadă lungă“ de astfel de miniresurse de informaÅ£ie, ci ÅŸi motoarele de căutare tip Google, care te duc la ele, ÅŸi hăţiÅŸul greu de descris de legături dintre ele. E vorba de listele de pe pagina de intrare (blogroll), dar ÅŸi de subsolul blogului, unde se poartă discuÅ£iile, de agregatoare de bloguri (care grupează conÅ£inutul cîtorva sute de jurnale) ÅŸ.a.m.d. Pe o astfel de reÅ£ea poate avea loc aÅŸa-numita promovare virală, în care o poză sau un clip amuzant, dar cu un mesaj publicitar nedominant, este lansată ÅŸi trimisă mai departe în comunitatea de mini-site-uri.

Cultura fragmentului. Într-o astfel de înlănÅ£uire hipertextuală, disciplinele teoretice, în accepÅ£iunea lor de edificiu, îÅŸi pierd identitatea ÅŸi structura, devin o amorfă colecÅ£ie de „curiozităţi“. Acest tip de prezentare induce, desigur, o cultură mozaicată la cei care beneficiază de ea, adică în curînd întreaga omenire. Ceea ce e rău, fiindcă profunzimea e rareori atinsă în astfel de condiÅ£ii. Dar este în egală măsură bine, fiindcă un astfel de minienciclopedism sau wikipedism corespunde curiozităţii naturale a omului ÅŸi îl vindecă de boala supraspecializării.

Adevărul statistic. Ioan Mărgărit, editorul HotNews.ro, se referea la „verificarea statistică“ a informaÅ£iei, pe motoarele de căutare. Cea mai simplă formă a ei se referă la ortografia unui nume străin. Google, de pildă, dă ceva mai puÅ£in de 700 de rezultate pentru „Jean Baudrilard“, cu un „l“, dar peste 2,6 milioane pentru „Jean Baudrillard“, aÅŸa că putem presupune că forma corectă e cea de-a doua. Pe acest gen de criteriu de adevăr se poate construi, desigur, o logică probabilistică, mai difuză, dar mai utilă azi decît Organonul lui Aristotel.

Pseudonimitatea. E un cuvînt de dată recentă, care se referă la cvasianonimatul de care poÅ£i beneficia pe Internet. De la apariÅ£ia acestuia, oamenii îÅŸi iau pe Web nume de împrumut, în scopuri ne-oneste (atacuri la adresa altuia, pe forumuri) sau din amuzament. Gradul de anonimat pe care îl asigură în realitate Internetul e foarte redus, fiindcă orice comunicare lasă urme. Însă pseudonimele folosite corespund, în ultimă instanţă, unui anume comportament ÅŸi caracter virtual, care le completează pe cele din viaÅ£a concretă. Personalităţile noastre se accentuează, pe Internet, sub pseudonim, ca în timpul unei beÅ£ii. Ceea ce iarăşi dă naÅŸtere unui caracter apăsat retoric.

Entertainment-ul. Lumea vrea mai puÅ£in să se informeze, pînă în pînzele albe, pe Web 2.0, dar ÅŸi la televiziunile comerciale sau în tabloide. TrebuinÅ£ele de pe nivelele de bază ale Piramidei lui Maslow sînt satisfăcute, aÅŸa că noua comunicare – ÅŸi nu numai Internetul – se ocupă mai mult cu distracÅ£ia, decît cu „terapia cognitivă“ pe care o asigură tradiÅ£ional presa. E drept însă că în interiorul entertainment-ului apar noile probleme politice, referitoare la gen, etnie, ecologie, trai sănătos ÅŸi aÅŸa mai departe.

Concluzie. Facilităţile copioase oferite de Internet duc la „balonare informaÅ£ională“. MulÅ£i scriu, puÅ£ini citesc, iar de la un nivel minim al discursului încolo, succesul depinde de întîmplare ÅŸi promovare, mai curînd decît de calitatea deosebită/noutatea/relevanÅ£a mesajului. E prea devreme ca să putem ÅŸti cum va ieÅŸi omenirea din aÅŸa-numita „RevoluÅ£ie Web 2.0“ sau, măcar, dacă această revoluÅ£ie are rost. Cert e doar faptul că zgomotul a început să se aglutineze în serii cu sens, pe Wikipedia, blogurile vizitate sau YouTube. Tandemul presă tradiÅ£ională-new media nu este încă pus la punct, dar, la un moment dat, din el va rezulta o lume coerentă din punct de vedere informaÅ£ional. Diferită de cea de azi, dar nu întoarsă pe dos.

The community spirit of Yahoo's Fake

                                                                                                                                                                                    by  Daniel Terdiman , Staff Writer, CNET News.com  |  3/23/07

To many, Caterina Fake is one of the heroes of the Web 2.0 era. As a co-founder of Flickr, she has a lifetime of cred among the geek set.

In 2005, Fake and Stewart Butterfield, her husband and fellow Flickr co-founder, sold their Vancouver start-up to Yahoo and moved to Silicon Valley. As the continued popularity and influence of the photo-hosting site demonstrate, they fit right in.

In contrast to Flickr, however, Yahoo is no longer seen by many as an innovator. Rather than build its own hit technology, some say, Yahoo has been relying on its acquisitions of Flickr, events-listing site Upcoming.org, social-bookmarking service Delicious, and others.

Now, as leader of Yahoo's technology development group, Fake has been charged with lighting a fire under the tech giant's creative behind, and the company has launched a new internal incubator called Brickhouse.

On Tuesday, the second anniversary of the announcement of Yahoo's Flickr purchase, Fake visited CNET's Second Life bureau and discussed attention economies, Yahoo's goals, the lessons of 3D virtual worlds and more.

Q: How do you spend your workdays?
Fake: My nephew asked what I do for a living, and I told him I write e-mails.

That means connecting people, solving problems, trying to get everyone moving in one direction--also, making plans and proposals, trying to invent new things, finding good ideas.

E-mail and instant messenging and meetings are most of my day, and I miss making "real stuff." I used to be a pixel pusher, which had a slightly more tangible output, though still fairly ethereal.

You used to be part of a small organization, and now you're in a huge company. How much harder does that make it to achieve individual goals?
Fake: Fortunately, my job is largely about how to make what works in start-ups happen at a large company. Before Yahoo, I'd mostly worked at companies smaller than 150 people. I was really very start-uppy: small teams, rapid development, all those things you take for granted at start-ups.

At Yahoo, I joined the technology development group--new products, innovation, culture and rapid development. These were our mandate. And the guy who runs the division, Jeff Weiner, said, "How can we build the next Flickr at Yahoo?" I laughed and said, "No way, Jose, that will ever happen here."

But he tasked me with solving that problem. There are tons of amazing ideas in big companies, and no innovation deficit. But the obstacle to getting things built is mostly process. There is one kind of process developed for building and maintaining large-scale products, like Yahoo Mail. And the development processes for that are very different from what it takes to build a new product in a short amount of time.

Brickhouse, my latest project, was a process innovation, a way of getting products built fast, a way to encourage risk-taking.

What is Brickhouse, exactly?
Fake: A rapid development environment for new products. We just released our first product, Pipes (an interactive feed aggregator). It's really a means of getting all those ideas and prototypes and hacks built into products. Organizational and process innovation has been what I've been working on since coming to Yahoo.

But doesn't bureaucracy get in the way of nimbleness?
Fake: Exactly. If you have 200 million mail clients, you need structure, reliability, uptime and dependability. Those things are very different from launch fast, take risks and embrace failure. Bureaucracy has its purpose, which is to keep the trains running on time. But building in small teams and launching early and often, bugs and all, is a very different proposition.

So a big company like Yahoo needs to have both approaches? Steady, keep the trains running, and nimble, startup-like teams? Is that a model you think big technology companies should follow?
Fake: Exactly. You have to have the supertanker and the speedboats.

I was just at South by Southwest, and everyone was talking about "attention economies." What does that mean to you, and why is it important?
Fake: It's an interesting idea--that the scarcest, most valuable resource in an industrialized country is your time and attention.

There have been efforts to make "attention" more, shall we say, numerical, or recordable--things like Attention Trust, and Attention.xml, where people can "own" their attention. So if I've ordered a bunch of books on Amazon, or browsed these books, or made reviews of these products, Amazon is able to produce all these recommendations and I'll have helped other people figure out what, say, toaster to buy. Now imagine if you could take your attention elsewhere, so take your Amazon attention data and bring it over to eBay. You could use it for your own purposes, to find what you want, and help others there.

People love attention. People share things for many different reasons: connection with other people, communications, altruism, and promoting their own ideas, beliefs, aesthetics, and so on. But a lot of participatory media is about gaining attention from other people, from seeing and being seen.

So it sounds like you agree that building a business model around this can be a good thing?
Fake: I'm a big believer in what I call the "culture of generosity." I think that a lot of what you see out on the Web and on the Internet and what made me love the Web in the first place is that people are building, creating, sharing things all the time. Whether that is essays they wrote, discographies of their favorite bands or a little place to hang out with friends in Second Life. The Internet is such a wonderful place because of so many millions of people contributing to it.

So what lessons can companies like Yahoo, Google, Microsoft, AOL, etc., learn from the virtual world/3D Web model of Second Life?
Fake: There's a ton of stuff to look at here: The power of community and interaction with other people; the love of creation. Things like Second Life and Flickr allow people to participate. It used to be that entertainment consisted of mass-produced content that people in Hollywood or record labels would decide what we needed and wanted. You have so much of a stronger attachment to what you made or your friends. There is something more genuine about it.

At South by Southwest, Twitter just went bonkers. It was the ideal environment for it--lots of influential geeks in a small area, all wanting to tell each other what they were doing, and all talking about how Twitter was going bonkers, and blogging about it. I wonder: Was that an anomaly? Can small companies ever count on seeing their product explode onto the scene all at once like that?
Fake: You can't count on that kind of thing, ever. We very carefully built the community on Flickr, person by person. The team and I greeted every single person who arrived, introduced them around, hung out in the chatrooms.

It was a very hands-on process, building the community. And in the beginning Flickr was built side-by-side with feedback from the community: We were posting over 50 times a day in the forums. After you hit, say 10,000 members, or so, hopefully you've created a strong enough culture that people are greeting each other. It really is kind of like building a civilization.

You need to have a culture and mores and a sense of this is "what people do here." If people greet each other and are helpful, and stomp on trolls immediately and keep the trash in the trash cans, that becomes what the culture of the place is. And that scales.

Lem Skall (from the audience) wants to know if Yahoo has any plans for Second Life?
Fake: I don't have any visibility into that. But in our group we run a thing called Hack Day in which employees can spend 24 hours hacking on whatever they want, building a prototype and so on. At the end, there are demos of the products. And there have been a bunch of Second Life hacks.

Jeremy Neumann (from the audience) asks, "At South by Southwest Bruce Sterling was very down on blogs, podcasting, videos and other participatory media, comparing it to folk art which he said was really, really bad. Is it the taking part and the sharing that counts or are we raising the bar with user-generated content?"
Fake: It used to be when you wanted to hear music, you didn't go turn on the radio and listen to Christina Aguilera. You went down to the living room and grabbed cousin Joe and played the banjo.

There's nobody trying to be The Rolling Stones down there, or even Whitesnake. The "audience" for this stuff is usually friends, family, people like that. It's not meant to be judged by, ahem, Whitesnake standards. So I'd have to disagree with Bruce Sterling there. On the other hand, there are gems in all those family snapshots and MP3s of people noodling in their basements. And social networks are great ways of surfacing those really amazing things.

Interestingness on Flickr is a great way to do that. It looks at all the human activity around a photo and determines which ones are the most interesting.

Realmente hay gente bruta

Comentarios

1. yahveh (no verificado) Says:
   Vie, 16/03/2007 - 5:18pm

   Es una leyenda urbana, este señor nunca se congelo ni nada parecido pero bueno, un error perdonable.

   Perdón por el off-topic pero no creí necesario colocar mi opinión sobre un tema tan bochornoso

   http://es.wikipedia.org/wiki/Walt_Disney#Leyendas_urbanas

   • responder

2. jonescundins (no verificado) Says:
   Lun, 19/03/2007 - 7:59am

   I agree with the theory that says that Linux only runs under Windows. Linux, as all you know, is not a true operating system because it doesn't run alone, and it will never run alone.
   Mac OS is neither a true operating system because it uses Intel processors, that is a registered product of Microsoft and Bill Gates.

   • responder
3. Anónimo (no verificado) Says:
   Lun, 19/03/2007 - 8:25am

   It's inhuman think that persons like you exist.

   Linux work without Windows!!!!!!!!

   You're a son of bitch and an idiot. Please, suck my dick :P

   • responder

*******************************************************************************************************************

De ce sa nu recunosc, pîna-n vara asta, si mai precis pîna-n Iulie nu stiam ce-i ala Linux, compilator si alte cuvinte sofisticate de gen, si tot bateam la Portile Cunoasterii dupa niste criterii ce mi se bagara în cap acu 20 de ani, si nici aceea nu era prea bine facut. Atîta tot ca era coerent în ce facea si ce cerea de la tine, ca aspirant/ucenic în ale Stiintei, si cum totul era pavoazat drept"academic" în comparatie cu ce zicea Partidul...pai îi oferea o aura de credibilitate fantastica, fara sa stiu însa ca lumea mergea pe alte coordonate fata de cele prezentate mie trunchiat si cîrpacit, si ca Adevarurile stateau oriunde-n alta parte,numai acolo unde se supunea ca trebuie sa stea nu existau ! Sau, spus pe scurt, luceau prin absenta (he,he...si Cultura asta face bine,nu? Mai învatam si noi de la altii ceva, nu doar chiunga,chiunga...chew-gum retratat prin limba minoritatilor înlocuitoare din RR, aviz amatorilor de confuzii cu spaniola, si unde poate fi chiar CHUNGO !).

Dar, sa revin la "oitele" noastre, sa nu zic"pinguinii" nostri, poate ca nu toti stiu de GNU-si si Pinguin, adica simbolurile "continentului liber" în ale programarii si accesului la autostrazile informatice, dezvoltat prin efortul si initiativa unor personalitati provenite e drept tot dinspre Industrie, dar ce stiura sa gaseasca forma de a se dezvolta în paralel cu ea, de a-i respinge planurile de dominatie si control, oferind astfel o alternativa la proiectul Microsoft & CIA/FBI, pt. a se pastra intacta speranta Libertatilor integrale, si unde în alta parte daca nu în America, mai precis în SUA -"tara tuturor posibilitatilor si libertatilor", sau asa se spunea cîndva pe ascuns si cu jumate de voce. O mai fi valabil azi !

Din start se poate spune ca sînt filozofii diferite de a vedea, a junge la acelasi tel, dar pe drumuri diferite, si va pot recomanda orice tip de literatura extensa ce sta prin biblioteci, sau liber în NET, ramîne doar sa manifeste cineva interes si gata, imediat îi raspund cu placere !

Si daca Windowsul îti ofera comoditate si leneseala, Unixul_Linux îti ofera sansa unica de a te simti adevaratul Stapîn al masii, si ma refer la resurse si puterea sa, si surprinzator permitînd sa lucreze si altcineva alaturi si pe aceeasi masina fara sa-i afecteze pe unul sau pe celalalt, iar distanta asta poate si atît de apropiata sau îndepartata dupa circumstante, practic putîndu-se lucra nu doar în spatii diferite fara deranj, culmea la distante mondiale distincte, fara suparare! În schimb, celalt sistem fuse creat gîndindu-se doar ûintr-un singur utilizator, însingurat si preocupat constatnt de a modifica suprafata palpabila a Realitatii Virtuale, dar fara a sti prea bine ce sta în spatele paravanului chinezesc, adica fiind mai degraba spectatorul jocului de umbre chinezesti de pe ecranul masinii sale.

Pe scurt, vreti sa fiti liberi pe voi si pe destinul vostru ca utilizatori de informatie, treceti cît mai repede pe Unix_Linux, iar daca ramîneti la Windows, nu-i luati în seama toate capriciile si mofturile: e ca un copil alintat si mereu nemultumit ! Nu uitati ca "toate drumurile duc la Roma" si ca de fapt "e aceeasi Marie,cu alta palarie"!

Iar pt o întelegere mai profunda puteti gasi în Wikipedia informatie excedentara si bine scrisa, cu toate ca nu garantez ca si-n limba româna; din cauza lenii sau dezinteresului celor priceputi în asta, stiut fiind ca e o enciclopedie cooperationala, unde poate scrie mai oricine despre orice, cu anumite restrictii introduse de catre administradori, pt. ca glumeti se gasesc multi, iar firea umana e contradictorie din nastere,nu?   

A, si sa nu uit: Apple e de fapt tot o forma de Unix, iar orice sistem operativ, adica forma asta concentrata de a lucra cu un calculator, fie ca se cheama SHELL (cu evolutia catre asa zisele GUI) sau terminale (Gnome si KDE), sau APPs - de fapt adevaratele GUI(Graphical User interface), nu facura altceva decit sa fie un mijlocitor între utilizator si Consola, adica acel ecran negru si cu litere albe de la începutul anilor '80, si care prin alte tari începu-se cu 10 ani mai-nainte, iar avansul lor fuse fantastic si accelerat, noi apucîndu-ne sa refacem tot ce construiram în cei 50 de ani de colectivism, dar sub niste concepte tot la fel de gresite ca si cele anterioare. De ce, va veti întreba...si cu buna dreptate...pt. simplu fapt ca nu se respecta Individul si puterea sa creativa, si în al doilea rînd nu se gasira acele forme de a echilibra Generalul-Particularul, Individul-Societatea, si simplul fapt de ca în continuare se încalca sistematic drepturile constitutionale, asa putine cîte exista, si ca nu se merge înspre perfectionarea lor...îi face pe români sa abandoneze "barca" si sa taca, si cel mai trist dintre toate sa genereze sentimente pacatoase între ei, si nici Realitate si nici Virtualitatea nu-i mai poate coeziona s-ar parea!

Dar nu va vorbii de alta realitate a Virtualitatii, cum vreau eu s-o numesc, adica ce revolutie producira aceste masini"simpatice", devenite asa prin vointa bossului Bill Gates, ce fuse primul ce introduse un sistem vizual si simbolic_Windows 95, si care facu sa creasca în avalansa competitia între creatorii de Hardware si cei de Software, pt a utiliza cît mai mult din parametrii dispozitivelor electronice si-n folosul Utilizatorului....da,da, adica al omului normal ce nu vrea altceva decît sa-si automatizeze putin ritmul de viata, sa comunice rapid si cu oarece grad de frumusete în mesajele sale, fara sa stie ca foloseste doar una dintre capacitatile mari ale Calculatorului: cea de vizualizare, realizata prin intermediul Cartelei grafice (GPU), si fara sa stie ca de fapt masinuta asta a fost inventata pt a face calcule fenomenale si a automatiza în parte procese chiar si cognitive, prin intermediul Unitatii de Calcul Logico-Aritmetic (CPU).

Sînt multe de spus despre asta, si multi dintre Dvs. le cunosc, si poate ca se mai stie ca multe Administratii europene folosesc sisteme Open Source, sau de Cod Liber sa-i zicem, mai ales ca îndeplinesc aceleasi functii ca si SO Windows, dar sînt gratis si flexibilitatea si securitatea oferita cu greu poate fi depasita de SO din Redmond, mereu supus cîrpacelilor de toate tipurile si oferindu-ti un BSD sau DoS cind ti-e lumea mai draga !!! Daca însasi Germania, sa nu mai zic Spania cu Molinex_C. La Mancha si Guadalinex_Extremadura, folooseste sisteme deschise va puteti face o idee despre aceste concepte; dar iarasi sa nu uitam, cei mai buni programatori dupa americani se gasesc în Germania, sau se duc catre acolo...avînd o piata a muncii solida si expansiva....ajungînd pîna si la Iasi, adica în cartierul cel mai vestic al Moscovei.......

http://www.supliment.polirom.ro/blogs.aspx