Romania din Spania

Buna ziua si Doamne ajuta ,

Vreau sa va comunic  ca am fost unul din participanti pentru constructia noii Biserici din Barcelona,SF Gheorghe, dupa cate  am inteles  arhitectii sunt  foarte nationalisti doreau sa faca neaparat o firma Spaniola ,desi de la Bucuresti se cerea daca este posibil o firma cu capital romanesc , nu a fost data documentatia in intregime fiind omise anumite puncte pentru licitatie, documentatia fiind  facuta mai pe inteles cu ,,DEDICATIE ,, sunt roman si am considerat ca este o mandrie sa construiesti biserica romanesca aici in Spania ,am avut cel mai mic Pret ,1.410.000 euro pret  ,cu plata la 60 de zile pentru lucrarile efectuate,fara avans in prealabil.  .(IN  Documentatia pretul  lucrarii este Biserica terminata la cheie ) Firma mea este 100% cu capital Romanesc ,90% din personal sunt romani ,am pus un beneficiu de 3-4 % deoarece este pentru biserica ,dar interesele sunt foarte mari  cand e vorba de bani ,acum pe timp de criza Biserica SF Gheorge din Barcelona o sa devina a doua Sagrada Familia de Gaudi,care se face pe donatii si va mai dura 50 de ani pana va fi gata.

-Ma intreb  de ce trebuie sa se permita aceste lucruri ca  Arhitectii Spanioli, sa decida cine face lucrarea? ei fiind Spanioli trag la oala lor, de unde au comisioane Grase care se pot demonstra. -Firma Conspal a fost votata de consiliul Bisericesc ,la o saptamina dupa deschiderea ofertelor in incinta Bisericii inchiriate din Barcelona  in unanimitate de voturi ,de parintele Aurel Bunda si toti consilierii Bisericii ,s-a facut un proces verbal semnat de toti consilierii si Parintele Aurel Bunda .

1. Arhitectii  impreuna cu doamna  Arhitect,Elene  Nedelcu  sotia  arhitectului sef au sarit ca arsi ,SAU DENOMINAT EI INSUSI ,DIRECTIA FACULTATIVA DE OBRA ,,PACAT PENTRU PARINTELE AUREL BUNDA CARE SE LASA MANIPULAT ,,este normal caci nu mai aveau comisione,au facut tot felul de selectii  si smecherii ca sa ma elimine si sa puna firma lor,FIRMA CONSTRUCCIONES RIERA SA A FOST SCOASA DIN LISTA DEOARECE ERA IN SUSPENSION DE PAGO (IAR ACUM FIIND ADMISA ,,,RUSINE FRATILOR CUM ISI PERMIT ACESTI DOMNI SA ISI BATA JOC DE BANII BIETIOLOR ROMANI ) INTREBATIL PE VICEPRESEDINTELE PAROHIEI DE CE NU MAI VINE LA PAROHIA DIN BARCELONA SA SATURAT DE MANIPULARE , fiind eliminate  inca 2 firme Spaniole care au fost clasificate pe locul 2 si 3 .Eu fiind acuzat ca am vrut sa-i mituiesc pe arhitecti ???,doamne fereste ,uitati-va la Pretul pe  care  l-am avut eu ,ce sa mituiesc ? sa le fie rusine ,nu aveam de ce sa le dau comisione,nu mi se pare normal mai ales fiind vorba de Biserica ,desi doamna  Nedelcu mi-a c-am batut seaua  pentru un  comision,10-15% ADICA 200.000€ cind am fost sa ridic documentatia de la biroul lor.   2. Firma care  a fost admisa recent votata inca odata  tot in incinta Bisericii, este mai scumpa la pret cu aproximativ 300.000 euro plus TVA aferent deci in jur la un jumatate de milion de EURO PLUS ,aditionale care vor veni  ,ACUM PE TIMP DE CRIZA  NU CRED CA VA FI USOR SI CU DONATIILE MA GINDESC CUM O SA PLATEASACA BISERICA  JUMATATE DE MILION PLUS,AUTORIZATIA DE CONSTRUCTI ESTE DOAR DE UN AN JUMATE ,TOATE PRELUNGIRILE DE SANTIER VOR COSTA O GRAMADA DE BANI ,DECI CA SI LA SAGRADA FAMILIA. MA INTREB  ARE BISERICA ATITIA BANI DE ARUNCAT ?ACUM PE TIMP DE CRIZA .

3.  FIRMA CARE  ESTE ACTUAL ALEASA  ARE UN CONTARCT  CU OFERTA deschis pentru a face lucrari aditionale , SI A FOST ADMISA  ,contrar caiet de sarcini unde era specificat la LUCRARE TERMINATA LA CHEIE .

4. Firma respectiva fost  declarata in incapacitate de plata,INCLUSIV LUNA TRECUTA ESTE notificata    IN BULETINUL OFICIAL  Spaniol ,este ridicol sincer  ?Sint revoltat cum poate cineva sa isi bata joc de BANII BIETILOR  romani de pe aici ,pe fata ,

5. la sedinta Parohiala din 18.06.2010 unde  au fost prezenti doar arhitectii si Consiliul Parohial pentru a alege firma cistigatoare pentru a doua oara ,cei care au comentat li s-a spus de catre  sotul Doamnei Elena Nedelcu ,spaniol catalan ,in limba romana ,,taci gura ,,nu li s-a permis consilierilor sa vorbeasca ,  nu pentru ca nu fac eu Biserica  dar sunt si eu Roman si ma gindeam sa facem acesta biserica cu cat mai putin bani ,o mare parte din donatii ar fi venit din RO dintre persoanele pe care le cunosc ,oameni cu capital care dupa discutiile mele avute recent cu ei ar fi ajutat Biserica ,o suma importanta era de la UNICARM SATU MARE .

CONFORM LEGISLATIE SPANIOLE O FIRMA CARE ARE DATORII LA SIGURANTA SOCIALA SI FINANTE NU POATE SA IA LUCRARI ,VERIFICATI FIRMA RESPECTIV RECENTA  ACCEPTATA .

NU CRED CA ROMANII DE AICI VOR MAI FACE DONATTII AFLAND CA BISERICA SE PUTEA CONSTRUI CU 1,400,000, MII  SI  TREBUIE  SA PLATEASACA  PESTE 2 MILIOANE DE EURO

CU DEOSEBIT RESPECT,PENTRU TOTI ROMANII ,I.BENE  

27 Apr 2010 | Alin Ionescu  extras din presa vremii actuale in România

Ca naţiune mică şi frustrată, născută tîrziu şi în chinuri, la limita superioară a modernităţii Europei, trăim de vreo sută de ani prinşi ca nişte muşte bete în cea mai plictisitoare reţea de clişee, legată de rolul nostru geopolitic, cultural şi istoric la guriţele Dunării. Săptămîna trecută, nişte funcţionari de la ambasada noastră din Paris s-au apucat să facă o hîrtie, ca să protesteze contra glumiţei cu cerşetori a lui Jonathan Lambert, un soi de Vasile Muraru franţuz. OK, Lambert se referea la romi, se şi îmbrăcase ca atare, cu fustoaie colorate, dar deocamdată nu există o ţară, Ţigania, care să acorde paşapoarte, aşa că omu’ a făcut mişto de ce-a găsit şi el pe străzi.

Însă de-aici şi pînă la a ne ofusca de fiecare dată cînd ne face cineva „ţigani“ e drum lung.  

M-am cam plictisit de reacţia asta, pe cît de corectă politic, pe atît de stupidă. Dacă o luăm aşa, ambasadele n-ar trebui să se ocupe decît cu redactarea de scrisori de protest adresate glumeţilor şi comedianţilor, care bat apropouri pe chestiuni de etnie. Nici nu vreau să mă gîndesc cît ar avea de muncă ambasada Israelului din Statele Unite, dacă ar fi să protesteze la toate notele auto ironice din filmele lui Woody Allen, ce taxează moravurile urbane evreieşti. La fel, Avarul lui Molière ar trebui interzis în UE fiindcă sugerează că francezii sînt o naţie de zgîrciţi, ceea ce pare destul de adevărat, dacă stai să te gîndeşti că nu prea lasă bacşiş. Aşa-s oamenii, în fond. Rîd unii de alţii, asimilîndu-se unor grupuri mai mari, eventual forţînd nota.   

O să vă spun un secret: bancurile cu Iţic şi Ştrul sînt, de fapt, bancuri etnice. Asta e reţeta universală a umorului. Şi parcă e mai bine aşa. Un concurs mondial de ironii, chiar şi grosolane, etnice şi religioase, ar fi fost preferabil unui al doilea război mondial. Şi cu siguranţă nemţii ar fi pierdut în faţa evreilor. Nu poţi să faci mişto de persoane fizice, vorba lui Vanghelie, decît asimilîndu-le ironic unor grupuri mai mari. E ca şi cum ai vrea să interzici bancurile cu poliţişti pe motiv că generalizează. Însă doar grupurile mici şi frustrate, cu conştiinţă ideologică sau naţionalistă accentuată, neadaptate încă post-naţionalismului, mai ridică azi coada-n sus cînd sînt ironizate în show-uri TV.  

E înduioşătoare nevoia asta a noastră de a-i scoate din dulapul naţional cu persona­lităţi pe alde Cioran, Eliade şi Brâncuşi de fiecare dată cînd vreun tabloid se ia de cerşetorii noştri internaţionali. Ne explicăm cu aşa patimă, de parcă am fi membre active în „Asociaţia Suedezelor Inteligente“, care protestează cînd vreun macho latin nu face diferenţa dintre suedeze şi blonde şi ne sugerează, prin generalizare, c-am fi proaste en-gros. Pe la 1800 şi ceva, primele beizadele hippioate ale boierilor pămînteni, care plecau spre Paris să-şi lege lavaliere de gît şi să prizeze civilizaţia franţuză, spuneau că merg „înlăuntru“.  

Ajunsă în principate pe filiera cotită a Rusiei ţariste, pofta pentru cultura, moravurile şi civilizaţia politică franceze a dus pînă la urmă la Unire şi la Cuza, adică la micuţul stat naţional din Est, năşit de Napoleon al III-lea şi de ambiţiile lui geopolitice la gurile Dunării. Fără damblaua asta a licuriciului franţuz al acelor vremi, habar n-am cum ar fi curs istoria pentru noi şi ce-ar fi însemnat să fim români. Poate ar fi fost mai bine, poate mai rău, naiba ştie. Azi, cei care pleacă spre Europa cu trebi spun că pleacă „afară“.  

Aparent, nu e nici o scofală de diferenţă fundamentală între această Europă paşoptistă a lui „înlăuntru“ şi cea de azi, a lui „afară“; singura mică deosebire e că, la 1800, lumea civilizată era ca un magazin de lux în vitrina căruia nişte pui de boieri fără identitate naţională modernă, trăitori prin stepele Răsăritului, se uitau cu ochi pofticioşi. Totuşi, pînă să ne spună ei, occidentalii ăştia civilizaţi, noi habar n-aveam că sîntem români, adică o naţiune modernă în care maramureşenii sînt rude cu dobrogenii. Să încercăm, aşadar, să gîndim puţin ca la 1800 şi, cînd citim că românii fură prin Occident, să zicem relaxaţi: „Aaa, nu mă priveşte! Eu sînt ochelarist muntean, creştin şi cosmopolit“.

Catavencu, ireverentios       01 Mar 2010 | Doru Buscu

Suntem în 2016. Preşedinte nu e Ponta şi nici Boc, dar duhul lui Băsescu pluteşte ca un fum de ţigară peste ape. Noua lege electorală a lăsat pe piaţă doar două partide, aşa că PDL şi PSD guvernează împreună ca să nu fie nimeni ispitit de arestări. PNL face opoziţie din afara Parlamentului. Crin Antonescu e liderul grupului independent din Cameră, Cristian Diaconescu e adjunct, iar Gabriel Oprea – sponsor. Reforma instituţiilor statului a făcut Senatul să dispară, iar în spaţiul rămas gol funcţionează acum Ministerul Turismului. Nu, Elena Udrea nu e ministrul Turismului. N-are timp, nu-i permite funcţia de premier.

Cei 300 de parlamentari ai ţării răsuflă uşuraţi: ca să suspenzi preşedintele e nevoie de 322.

N-am trecut la moneda unică europeană, deşi comisionul continuă să fie calculat în euro. Justiţia a curăţat ţara de găinari, aşa că cine are anvergură se poate mişca nestingherit. Companiile private au renunţat la scutul antirachetă şi se apără cu evaziune, salarii la negru şi drepturi de autor.

La autostrazi stăm bine, aproape nemişcaţi. Sectorul Comarnic – Braşov, pornit de la Comarnic, a ajuns deja la Comarnic. Cei o mie de kilometri pe care i-au promis PSD, PDL şi PNL în 2008 au fost împărţiţi în două tronsoane de câte 200 de kilometri. Apoi, unul s-a stricat, celălalt s-a pierdut.

În schimb, reforma sistemului de pensii a reuşit prin moartea numărului scontat de pensionari. La fel reforma din Sănătate, care însă a luat în calcul toate vârstele. Pactul pentru Educaţie a avut acelaşi succes ca Pactul de la Varşovia: profesorii şi-au căutat serviciu în statele NATO. Şi, tot la capitolul progrese înregistrăm o senzaţională declaraţie – şoc venită de la Interne: "Facem paşi importanţi în descoperirea Elodiei", spune ministrul Dan Diaconescu.

Dacă vrei să ştii cum arăta România acum cinci ani, sau cum va arăta peste un deceniu, nu trebuie să-i faci poze. Trebuie doar s-o priveşti, fiindcă e neschimbată. Stă nemişcată, ca vaca, şi-şi rumegă destinul vegetarian. Nici o surpriză, nici o tresărire, nici un licăr de imprevizibil nu-i tulbură încremenirea. Aceleaşi muşte o bâzâie, aceleaşi balegi îi sunt decor. Timpul ei, timp de ţară leneşă şi mahmură, abia se târâie. Pe când timpul nostru – ţuşti!

De aceea, ca să nu îmbătrânesc rupându-mi maşina prin aceleaşi gropi democratice şi să nu mor înjurând aceeaşi alianţă capitalistă, aş vrea doi ani de comunism lucrativ, care să ne deblocheze.

Comunismul-comunism înseamnă un lung şir de orori. Părţile grele i le ştiu din cărţi şi de pe pielea bunicilor mei. Părţile light, adică frigul, foamea, bezna, tâmpirea în masă, cretinismul instituţional şi festivismul patologic, le-am cunoscut pe pielea mea. Comunismul pe care îl invoc eu e însă altul. E comunismul harnic, de eficienţă extremă, cel care înspăimântă cu folos, cel care face mulţimile să lucreze cu spor pentru simplul fapt că n-au încotro. Acest comunism dopat, pus în operă pe durată limitată, cu obiective ferme, cu termene de predare şi interdicţie de chiul, pus sub tutelă UE şi sub supraveghere NATO, dat pe mâna unui Comitet Central cu studii la Harvard, acest comunism, zic, poate rezolva în doi ani ceea ce democraţia şi capitalismul nu par să rezolve într-un secol. 

Imaginaţi-vă cum ar fi să meargă, de mâine, toată lumea la muncă, să răsune Valea Prahovei de târnăcoapele asfaltatorilor, să fie câte un Bumbeşti Livezeni pe fiecare tronson de autostradă, să fie lucrate toate terenurile abandonate, să nu se fure decât câţiva coceni de pe câmp, să reapară, pentru doi ani, Miliţia Economică, ilicitul şi articolul 400, ăla care te împiedica să bei la servici, să existe planuri de depăşire a planului pentru orice sector de activitate, ba chiar pentru orice activitate. N-ar strica să se reintroducă un pic de armată obligatorie, puţină şcoală de corecţie, programul "Cei trei R" şi cele maxim două ore de program tv pe zi. Am putea recupera generaţii întregi rătăcite pe Facebook.

Doi ani de comunism terapeutic, doi ani de lucru cu forţa, doi ani de reformă sub ameninţarea închisorii şi putem apoi să ne odihnim câteva decenii. Mai mult ca sigur, Grecia, Portugalia, Spania şi restul economiilor leneşe vor vrea să importe patentul. În scurtă vreme, din aproape în aproape, întreaga Europă va deveni comunistă, pentru doi ani. Atât că ei, după ce vor fi oprit experimentul, nu vor trebui să-i împuşte, ca să-i dea jos, ca noi, pe doctoranzii de la Harvard.