Romania din Spania

Si de fapt nu am face decit sa ne folosim vehicolul ideatic ce-l mosteniram, si care din pacat nici nu-l mai folosim corect, nici nu cred ca mai intereseaza pe cineva, român fiind, sa se exprime asa cum invata odata cu laptele supt de la sìnul mamei. Sau poate degeaba se numeste limba materna, si nu mai amintesc metaforele abundente in literatura româna...

Legat de exprimari, hm...asta depinde si de gradul de..., si de intentia ce-o da fiecare oricarei chestii, insa cam si asta incepe tot cu gradul de...Si astept sa mai comenteze si altii ce si cum, sa nu se spuna "Dle., iar incepe asta !"

Asadar, draga DIXIMENS, cind tot faci afirmatii, incearca sa si concluzionezi, sau sa ne lamuesti ce vrei sa spui.

Ca ce cauta fiecare aici in Spania, cred ca e o problema personala, si cum si le rezolva cam tot la fel, mai ales ca din toate natiile aflate aici, in reuniunile organizate sub auspiciile autoritatilor spaniole sinte in continuare reprezentati de Guta & Comp., asa ca sa nu ne mai fasolim intre noi aiurea, sa ne aruncam basini intelectuale intre ochi, si sa fim cunoscuti doar ca "tara lui Draculea", si alte minuni asemanatoare, caci mai in gluma, mai in serios, cam asa sintem si vazuti, si mai ales ne comportam:  http://www.frikipedia.es/friki/Ruman%C3%ADa

Daca am incerca sa trecem peste "micile" noastre diferente, sa intelegem ca sinetm deosebiti ca natie, si-n ce sens cu adevarat, atunci chiar ca s-ar putea vedea o schimbare si a nativilor cu care conv  

ietuim, si poate chiar si in vietile noastre personale.

Însa, s-ar parea ca mai este de asteptat, poate generatiile viitoare-si vor reaminti, sau cauta sa intelega ce e aia sa fii Român, oriunde ai fi in lume... Si poate vor gasi si sensurile bune si adevarate ale cuvîntului, reiterez, nu cum am vrea sa ne credem, ci asa cum eram cindva: pacifici, comunitari fara gregarism, omenosi si primitori, toleranti unii cu altii, caractere echilibrate si statornice...