CE SE POATE FACE IMPOTRIVA DEZASTRULUI ROMANESC ACTUAL ?

Submitted by gigi capsunaru on Sun, 18/02/2007 - 14:23

ACTUALA FORMA DE GUVERNAMANT DIN ROMANIA  CORESPUNDE REALITATII SOCIALE SI ECONOMICE ? FUNCTIONEAZA STATUL ROMAN CA UN STAT DE DREPT ? IDEEA GENERALA "NU SE POATE FACE NIMIC" POATE FI COMBATUTA CU EFICIENTA?

( categories: )

isi mai aduce cineva aminte ?

http://www.youtube.com/watch?v=jBYyps3boU0&feature=related

carpiber's picture

se opune cineva, se abtine, e de acord ???

 argument

Jos nostalgia!

M-am săturat de amnezia şi de prostia celor care spun că era-mai-bine-înainte. Prea puţin îmi pasă de cei care şi-au trăit tinereţile în ceauşism şi acum sînt nostalgici după ele. Cît despre regretul după Ceauşeşti, i-aş mai împuşca eu o dată! 

Ceauşescu ne trimitea la şcoală, Ceauşescu ne dădea la toţi servicii, apartamente la oraş şi bilete la staţiuni şi la mare; Ceauşescu a construit fabrici şi uzine, magistrale şi hidrocentrale, şosele, blocuri şi metroul; atunci aveam industrie şi agricultură, exportam în toată lumea, plăteam datoriile, Ceauşescu era respectat construind socialismul multilateral dezvoltat, omul nou, epoca de aur, dezarmarea-pacea; Ceauşescu avea grijă de noi: atunci nu ne ataca nimeni pe stradă, mîncam puţin şi sănătos, ne culcam devreme, cînd se lua curentul, ne păstram tonusul şi vitalitatea, dormind în frig. Frica, foamea, frigul? Lipsurile, umilinţele, crimele? Nu, nimic nu e adevărat din ce ne amintim că am trăit, de fapt, am fost cu toţii fericiţi în cea mai bună dintre toate dictaturile posibile. 

E mai comod să ne minţim decît să acceptăm că ne-a spălat creierele comunismul, că ne-a murdărit sufletele şi ne-a şubrezit trupurile. Prin expunere îndelungată la comunism avem acum o mentalitate iradiată, iar memoria este un instrument pe care-l folosim împotriva noastră. Din laşitate şi neputinţă, predispuşi la victimizare, trăim de ceva vreme o hipnoză a trecutului, îl mistificăm în numele nefericirilor de acum. Căci la ce bună libertatea!? Libertatea e supraevaluată, de fapt, e un chin, e dificil şi chiar riscant de folosit. Nu ne-a păsat şi nu ne-a priit niciodată cu adevărat libertatea. Un cuvînt prea mare pentru noi. Ce bine era cînd pasam altcuiva responsabilitatea propriei vieţi! Eram supravegheaţi, eram îndoctrinaţi, eram anchetaţi şi pedepsiţi – avea cineva grijă de noi. Nu eram singuri şi neajutoraţi, ca acum, faţă cu bietele noastre vieţi. 

M-am săturat de atîta minciună de sine care ne otrăveşte vieţile şi care ne compromite destinul, atîta cît a mai rămas din el. Încă e timpul să condamnăm comunismul, să-l condamnăm fără suspendare şi să îngropăm odată stafia asta care ne bîntuie, ca să putem merge mai departe. Încă e timpul să ne privim trecutul în ochi şi să-l acceptăm, oricît de meschin ar fi. E dreptul meu să refuz un trecut criminal şi falsificat, e dreptul meu să mă lepăd de balastul trecutului. Pentru că sînt tînăr şi pentru mine încă nu e nimic pierdut. Aşadar, ce să fie: nostalgie sau adevăr? (M. C.)

carpiber's picture

trecu timpul, si Gulagul românesc continua:Salarii cu lacrimi

 Mircea VASILESCU | Europa dumitale
Salarii cu lacrimi

Într-o perioadă de criză financiară cînd, pe tot globul, lumea e atentă la ce se întîmplă cu banii, Parlamentul României a decis să-i dea, fără să se gîndească de unde. Creşterea salariilor în învăţămînt i-a făcut şi pe alţi bugetari să ceară majorări asemănătoare. Ministrul de Finanţe, care acum cîtva timp anunţa că „avem bani“, că vistieria ţării e plină datorită încasărilor mai mari la buget, vorbeşte acum despre „destabilizarea economiei“ şi declară că însăşi siguranţa naţională poate fi pusă în pericol. Vorbe mari, care va să zică. Nu sînt singurele în acest context, aşa încît merită să poposim asupra lor. 

S-a spus că legea privind majorarea salariilor din învăţămînt a fost adoptată din raţiuni electorale, s-au comentat efectele sale economice, dar nu s-a acordat – cred – atenţia cuvenită modului în care au decurs „dezbaterile“. Stenograma şedinţei parlamentare ( http://www.cdep.ro/pls/steno/steno.stenograma?ids=6532&idm=6&idl=1) arată că, de fapt, nu s-a dezbătut nimic. Uniţi în cuget şi-n simţiri electorale, parlamentarii care au luat cuvîntul au avut grijă să accentueze ideea că „partidul nostru“ a propus, a făcut, a dres şi va vota pentru, în timp ce „partidul lor“ n-a făcut, n-a dres, ba putem spune că dimpotrivă, a amînat şi a băgat beţe-n roate. Reprezentanţii grupurilor parlamentare au venit la pupitru pentru a rosti vorbe mari, cu iz aforistic ori cu „sentiment“: „Ne aflăm astăzi, după începutul anului şcolar, aş putea spune la un moment cu adevărat istoric“ (Anghel Stanciu, PSD, fost PRM); „Sînt în totalitate de acord cu expresia domnului Stanciu, că ne aflăm într-un moment istoric“ (Asztalos Ferenc, UDMR); „nu se poate înălţa ţara fără şcoală“ (Ecaterina Andronescu, PSD); „Dascălul este lumînarea care se arde pe sine ca să lumineze pe alţii“ (Ioan-Aurel Rus, PRM); „Ceea ce vreau să vă spun, stimaţi profesori, pentru că nu am fost, nu sînt şi nu voi fi niciodată un populist: mă bucur enorm că, în actuala guvernare, se reuşeşte ca salariile dumneavoastră să crească cu un procent motivant“ (Relu Fenechiu, PNL). Rămăşiţe ale retoricii de secol XIX învăţate prost de prin manuale şcolare ori broşurele au intrat în alcătuiri sintactice ciudate, în care vorbele se adună greu, dar „emiţătorul“ nu se lasă pînă nu înşiră tot: „Reaşezarea pe temeiuri corecte a salarizării personalului din învăţămînt este şi o garanţie a scăderii gradului de infracţionalitate, pentru că numai redînd demnitatea profesorilor striviţi adesea, ofensaţi de opulenţa parveniţilor perioadei pe care o trăim, nu-şi mai îndeplinesc menirea cu care au fost învestiţi“ (Mircea Costache, PC); „Iată că, finalmente, bine că s-a impus mintea românului cea din urmă. În afara salarizării corespunzătoare, decente, a salariilor profesorilor, fără alte amendamente de umilire a profesorilor, prin această creştere, deci a salariilor, într-adevăr deschiderea anului şcolar, şi cea care va urma poimîine, universitar, poate să spună că a pornit sub auspiciile respectului Parlamentului României faţă de una din categoriile cele mai importante pentru viitorul României“ (Paul Magheru, PRM). 

Pînă la urmă, legea s-a votat în unanimitate, ceea ce face din salarizarea profesorilor o problemă la fel de importantă ca intrarea României în NATO (şi ea votată în unanimitate la timpul respectiv). Numai că votul a fost dat cu gîndul la campania electorală şi sub influenţa beţiei de cuvinte: cine putea fi contra, după ce, de la pupitru, răsunaseră (chiar dacă uneori cu agramatisme) vorbe mari precum „recunoaşterea socială a muncii profesorilor“, „viitorul ţării“, „demnitate“ etc.? Ipocrizia votului nominal a avut şi ea un rol: în principiu, votul „la vedere“ este menit să-i responsabilizeze pe politicieni; în fapt, el a oferit, de această dată, ocazia cîte unui mic show personal, în aplauzele liderilor de sindicat veniţi să asiste la „marea reparaţie“. O chestiune care ţine de buna administrare a banilor publici a fost acoperită de o retorică ieftină, de demagogie şi populism electoral. Parlamentarii liberali au avut un comportament de-a dreptul schizoid: au votat „pentru“, deşi au declarat că proiectul de lege e populist şi demagogic. Necesară de multă vreme, majorarea salariilor pentru profesori s-a transformat într-o temă „controversată“ şi a ajuns la Curtea Constituţională şi în talk-show-uri. După ce a votat în favoarea legii, dl ministru Cristian Adomniţei s-a plîns pe la televiziuni că nu sînt bani. Nu se mai înţelege nimic. 

Cred că, dincolo de populism şi de raţiunile electorale, această aiureală se explică şi prin capacitatea parlamentarilor români de a se îmbăta cu vorbe. Cu o slabă cultură a dezbaterii şi cu un puternic sentiment că sînt nişte mici demiurgi care, legiferînd, schimbă realitatea, cei mai mulţi parlamentari devin uşor victimele propriului discurs. Problema este că acest discurs de-responsabilizat creează victime colaterale şi, mai ales, toceşte cuvintele. „Demnitate“, viitorul ţării“ ş.cl. ajung să-şi piardă orice impact. Iar cînd ministrul de Finanţe adaugă pe listă „destabilizarea economică“ şi „siguranţa naţională“, nu face decît să amplifice senzaţia că, în România, cuvintele şi-au pierdut gravitatea şi seriozitatea, au rămas simple ambalaje şi etichete bune de păcălit „cumpărătorii“. 

Nepăsători faţă de posibilităţile reale de aplicare, în aplauze şi cu lacrimi în ochi, parlamentarii au votat „din vorbe“ o lege care, în loc să rezolve decent problema salariilor pentru profesori, o transformă în controversă.

 

Mircea VASILESCU
Salarii în lacrimi “  

din revista:  http://www.dilemaveche.ro/

Inca o data trebuie sa-mi

Inca o data trebuie sa-mi cer scuze, si promit ca nu v-a mai fi nevoie in viitor,pentru neglijenta de care am dat dovada.Sunt bucuros intradevar ca altii nu sunt la fel ca mine si-mi adreseaza cuvantul¡ Acum sunt iarasi foarte ocupat si mai cateva minute la dispozitie asa ca in afara de o promisiune nu pot face mai mult .De mult timp in mintea mea se invarte o idee despre o conjuratie indreptata asupra romanilor .Nu vreau sa par ridicol si de aceea nu o fac publica,sa zicem,ci doar o ´´scot´´ in particular  lol ¡Voi pregati un material pe care il voi supune criticilor tale si sa vad cat de absurda poate fi aceasta idee.Caci poate fi,dar atatea amanunte ce formeaza imaginea dezastrului romanesc nu se pot explica doar cu teorii servite prin presa sau alte medii . Sa auzim numai de bine !

carpiber's picture

"minuni" din Era Electronica !!! pe toate meridianele-i identic

El hombre light

 

Estoy leyendo un libro de Enrique Rojas que se llama "el hombre light" y que tiene por subtítulo Una vida sin valores. Saltándome el copyright os pongo lo que viene en la pasta trasera del libro, porque describe el contenido muhco mejor de lo que yo lo podría hacer:

En los últimos años ha surgido un nuevo tipo de humano en la sociedad occidental del bienestar: el hombre light. Se trata de un ser hedonista y materialista cuya única meta en la vida consiste en alcanzar el éxito; un ser al que sólo le interesa el dinero y el consumo. En definitiva, un hombre infeliz e inseguro, vulnerable e indiferente por saturación, que ha hecho de la permisividad su nuevo código ético y que va desde la tolerancia ilimitada a la revolución sin finalidad.

Se trata de un ensayo, un libro de denuncia, como Rojas dice. Habla de cómo en esta sociedad alabamos a aquellos que triunfan económicamente y no a quienes son modelos de humanismo, intelectuales, filósofos, filántropos. El hombre occidental se está convirtiendo en un ser totalmente carente de profundidad, de conciencia (y a este ritmo en mi opinión, pronto perderá incluso la consciencia...), de valores. Acepta por bueno aquello que la mayoría hace; asumen que si algo es un hecho común, cotidiano y generalizado, es porque es bueno.

Su falta de profundidad humana, el dolor que produce descubrir la superficialidad de la existencia de uno, la compensan con más obejtos y distracciones superficiales que llenan el tiempo y su cabeza de nulidades; deporte, jueguetes, gadgets etc.

A menudo describo la necesidad de escuchar música en todo momento, de forma sistemática (y cuanto más alta mejor), que tienen unas determinadas personas, como un remedio para no encontrarse nunca con sí mismos, en silencio. Hay gente que tiene miedo, auténtico pánico (subconsciente, por supuesto, puesto que su consciente no da para tanto) a pasar 5 minutos en silencio sin tener nada que distraiga su cerebro. No se conocen a sí mismos, nunca se han encontrado. Pues esto del hombre light es algo similar, desde mi punto de vista; se trata de gente que no se atreve a tener que valorar las cosas, crear su propio sistema ético donde clasificar lsa cosas, pensar qué es correcto y qué no basándose en su código. Eso implica esfuerzo, y lo que es peor: conocerse a sí mismo. Definirse.

Leerlo me está haciendo replantearme muchas cosas en mi forma de vivir. Es triste verse representado en algunos aspectos (no me avergüenza decirlo) de un modelo que teóricamente tanto desprecio.

carpiber's picture

fii lumina pt. tine însati

Cam asta-i singura concluzie, adica sa te perfectionezi singur, sa-ti refaci reteaua sociala pe alte baze fata de cele avute în tara, si chiar daca ne aducem aminte cu drag de mirosuri specifice plaiurilor natale...sa rezistam la presiunea asta si sa ne mobilizam catre alte teluri si idealuri.

În rest, copii tai sigur sînt, si trebuie sa fie altfel, cresc în alt tip de societate si vor trai în ea, iar în ceea ce te priveste...adapteaza-te, pt. ca ai capacitatea asta, dar înfringe-ti tentatia de a privi în urma, de a-ti reaminti...dai în boala mai nene ! Crede-ma, si eu am cam aceeasi experienta, sau poate mai acuta, eu fiind singur de ani de zile, si uite ca ma ridic în fiecare dimineata si fac ce pot sa fac, dar nu-mi mai fac gînduri si planuri: Carpe Diem! Adica sub imperativul Clipei, dar pe scheletul moral ce mi l-am format în Patrie, si chiar de ma mîndresc cu asta, n-o mai spun nimanui, pe straini nu-i intereseaza si nu vor sa înteleaga/accepte, iar între români opiniile si parerile sînt asa de stranii...mai bine sa nu mai vorbim! Si toti pe cei ce-i ajutasem, ca deh empatia se manifesta mai întii cu cei asemenea tie....pai nu functioneaza, mie si lehamite sa vorbesc de caracterele pacatoase ale românilor ce i-am ajutat, si nu mai vreau sa generalizez, ar fi pierdere de timp, adopt o rezerva permanenta fata de oricare alt connnational si gata!

Ma mai "însotesc" doar la distanta, adica prin Internet cu valorile si spiritul românesc, si cam atît....mai colaborez la aceast pagina, ce ar fi de dorit sa fie plina de viata, dar cum ritmul de viata de aici e antrenant si nu lasa multe alternative, sau poate ca si aici exista anumite retineri...lumea intra si-si da cu opinia doar de fatada...parca ar fi nu-s ce obligatie, sau nu-s ce mister, cînd de fapt e o initiativa privata, facuta cu multa sudoare si daruire, dar daca nici asta nu se apreciaza...si atunci revin la slogan: FII  LUMINA  PT. TINE ÎNSATI !

Sau poate s-ti fac trimitere catre filozofii greci si sa-ti zic: "Cunoastete pe tine însati", "“Panta rei, ouden menei" ,  si cîte alte cuvinte de duh, sau filozofii...da, numai ca Timpurile nu se preteaza la reflexie, si mai ales faptul ca sîntem jucatori in "liga mundiala" , noi banalii si insignifiantii Epocii de Aur, cînd eram redusi la conditia de sclavi, si nu cred ca exgereaz defel, si deoadata se elibera totul...a fost Big-Bangul societatii românesti si e normal sa se întimple ce se întimpla, si acuma chiar îti recomand sa nu te mai plîngi, mai ales ca stii ce vrei si faci ceea ce trebui: esti Om Bun si la locul tau, iar asta-i important.

Ti-ai pastrat cugetul si simtirea nealterate, iar în momentul în care te vei reorienta catre propriati persoana vei descoperi cu surprindere ca generalizarile si lamentatiile sînt nu semn de slabiciune, ci pur si simplu ...pierdere de timp!

Si cum mica noastra comunitate încearca sa uneasca eforturile celor ce cred într-un viitor mai bun al Românilor, indiferent de ce diferente sau divergente ar parea sa ne dezbine initial, pai cred ca prin însasi faptul ca te-ai hotarît sa te integrezi sitului ai facut un pas gigantic !

Sper sa-ti regasesti ideile si opiniile reflectate în activitatea de aici!

carpiber's picture

fraze cu semnificatie

Daca a fost ceva mai teribil din ce pierduram cred sa fie chiar asta: folosirea limbajului, adica o deformare fortata a limbii române, fara a fi un progres, ci o forma pervertita de a masca Realitatea, si acre acum se continua la fel,dar sub alti vectori sociali...ma refer in Patrie!

Nici cu democratiile asezate nu-mi e rusine sa zic ca se produc aceleasi fenomene, atîta tot ca au regimuri de tranzienta mai lenta..nu ca la noi, unde schimbarile de faza sînt efectiv "instantanee"; daca mai ieri eram toti ai statului si totul era al nostru, acu naiba mai întelege cine si ce administreaza in România, iar celui ce nu vine sa creada sa-mi aduca contraargumentul!!

De aici si modul meu de exprimare, stiind ca trauma noastra cu greu poate s-o înteleaga altcineva în afara de noi românii, or fi si altii, dar cine-i stie...si mai stiu ca "ranile" noastre nu le va vindeca nici Timpul, si nici Uitarea.

Sintem un neam prea vital si înca salbatic, da zic bine ce zic, si chiar ma bucur ca-i asa, dar cine stie cit....si mai stiu ca nu uitam usor, si chiar de aparent ne desviem atentia in alta parte...va veni si momentul in care se va pune ordine si toate la locul lor, dar poate ca vor reusi s-o facem noi românii, fara sa mai intervina cineva, si fara spirit revansard si razbunator...

Si cum se poate influenta situatia din interiorul tarii de catre cei din exteriorul sau, pai de aici se poate începe adevarata discutie, si cu cît mai repede ajungem la aceasta concluzie cei mai multi dintre noi cei aflati in diaspora....cu atît mai repede se va ajunge la o solutie de compromis social....dar nu asa, suspicionîndu-ne la fiecare pas si sarind regulile bunului simt românesc, ce cred ca poate oferi exemple multiple de comportament si omenie, dar ce putem face cînd ìnsasi proprii români s-au pre/schimbat în ceva ce noi astia mai in etate nu mai recunostem ca fiind tipologia Românului "clasic" ??? 

Oare chiar asa de mult sa ne fi luat mintile iluzia Individualismului si al egoismului generalizat?

S-ar parea ca asa este, si nu-i valabil doar pt. etnia noastra...sint vremuri tulburi pe Pamânt !!! 

carpiber's picture

profesii si manualitati

Ceea ce sugerezi matale e mai simplu: fiecare cetatean pt. a dezvolta o activitate economica are nevoie de o LICENTA, fie si pt. a fi functionar de Stat, si deci in momentul in care "greseste"  i se retrage licenta si deci dreptul de a profesa, mai ales pt. meseriile liberale (adica cei cu studii superioare, dar aici intra si comerciantii spre exemplu)

Deci, nu trebuie represiune "crunta", ar fi deajuns cu cea "blînda", si tot s-ar rezolva starea de lucruri din Tara !!!

Altceva trebuie neaparat combatul: curatata Administratia, adica pus bun paznic la stina, ca astia sint garantii Democratiei, nu ideile si vorbaraia sterila !!! Combatut clientelismul familiar, adica de-i scuturi putin sar rudele de unde nu te astepti..asta da, trebuie interzis prin Lege sa lucreze rudele in Administratie, si mai ales in aceleasi departamente, birouri..si s-ar pune repede ordine in România, dupa cum sanata viata politica..ce-i tema grea !!!!

Cit despre noi cei de aici, cind lansai idea unor Centre Culturale in zonele de concentratie populationala româneasca multi credeau ca vorbesc prostii ! 

Pai, le recomand sa calatoreasca in Germania, Franta, oriunde vor ei, si sa vada Centrele Culturale ale altor natii...si dupa aia mai vorbim! Mai ales ca^este obligatia statului in care se afla acea minoritate sa o ajute sa-si pastreze specificul...dar daca românii însasi nu mai vor sa stie de asa ceva, despre ce vorbim atunci? Putem vorbi discutii....despre nori, sexul îngerilor  samd. 

 

carpiber's picture

rezonante spirituale

Stai cuminte domnul meu, noi cei ce colaboram la pagina asta sintem doar beneficiarii acestui spatiu virtual, si chiar daca avem pareri opuse, si-i bine sa fie asa, incercam sa ne lamurim de ceea ce traim, de ce ni se intimpla ce se intimpla cu noi românii  si alte delicateturi de acest gen!!!

E absolut normal, mai ales pt. cei aflati in faza incipienta cu aceste experiente virtuale, mai ales ca si criteriile sint varii, sa existe anumite inadaptari poate, divergente...dar ce-s fara nici o importanta, pîna ce nu se convertesc intr-o practica maligna asupra spiritului ce guverneaza aceasta pagina, ce se doreste a fi un spatiu al comunitatii românsti din Spania

Pina aici, bine si frumos: Dar cine plateste? Si asta chiar poate fi o buna intrebare, dupa cum incercam sa sugerez in alt comentariu de-al meu, mai ales ca in afara Webmasterului noi sintem doar beneficiari, nu si suporteri financiari ai spatiului, iar orice spirit caritativ are limitele lui, mai ales ca romanticismele in situatia noastra ca si români de prima generatie...ramîn în fza bunelor intentii doar !!

Si nu vreau sa vorbesc cu pacat, sau sa ma abat de la idea cu care vreau sa continui!

De fapt, ce-i lipseste tarii noastre, legile sau aplicatia lor? Sau ce garant ar mai fi cazul, mai ales ca acuma sintem membrii ai Comunitatii Europene, reintorsi la matca naturala a naturii noastre spirituale...sau poate gresesc, pt. ca si Europa asta e, a fost si va fi polifatetica???

Sau daca am mai sta sa ne gîndim nitel, care-i adevarata cauza a dezastrului din România si magnitudinea sa?  Eu unul nici nu mai încerc sa gîndesc, si mi se pare jenant sa mai continui sa mobilizez "masele", si asa pot fi interpretat gresit, dar un singur lucru stiu cu siguranta: fibra morala si spirrituala a românilor e atinsa rau de tot, de unde mereu au stiut sa supravietuiasca si sa se protejeze, s-ar pare ca euforia lui Decembrie '89 si tot ce urma apoi au produs schimbari structurale adînci in societatea româneasca, dar din pacate in sensul dorit de majoritatea românilor. Si ce ma surprinde mai mult, este ca s-a intrat intr-o stare de letargie morala, ca sa nu zic degenerare..ar fi mult prea mult, si practic nu mai stiu pt. ce valori colective lupt, simtindu-ma strain in propria tara, si asta nu din cauza sederii prea mult printre straini, ci pur si simplu întilnid alte Realitati la întoarcerea dupa 9 ani de absenta, dar nu astea ma uimira, ci faptul ca ce trebuia sa se schimbe...nu s-a schimbat!!!!

Si ma refer la faptul ca Administratia e un stat in stat, ca politicienii nostri sint sub orice critica, aparîndu-si doar interesele de clan, nu de Partid, sau nu-s ce valori democratice, totul sub imperativul urgentei de nu-s ce chip si nu-s ce conjunctura!!! Iarasi pripeala neaosa, ce nu ascunde decit "alte interese", ce-s in fapt doar cele economice si monopoliste!

Daca fostii oligarhi aveau doar in parte acces la fondurile economice ale României, stiut fiind cine conducea de fapt - Nomenclatura si clanul sau- ceilalti fiind doar pionii clanului conducator, pai nu ar fi iluzoriu sa vedem cine ne-a condus destinele 50 de ani, si de ce pe vremea aceea chiar daca ei isi luau dreptul, nu furam dle, ei conduceau si aveau privilegii ce naiba!!!  Si mai haios ar fi sa stim ce "lupte intestine" se duceau acolo, care erau partile si bisericutele de fapt, dupa care sa realizam ca a-ti omorî Presedintele Natiunii in exercitiul functiunii si in circumstantele unei judecati sumare...pai vad inutil si iluzoriu orice comentariu.

Ci si cine beneficie de acest fapt, eu unul mai inteleg si nici nu cred are rost sa mai filozofam asupra acestui subiect, sintem in plina transformare si ca natie si ca indivizi, si ceea ce stiu e faptul ca fui obligat sa plec din vatra stramosilor mei, dupa 2000 de ani de istorie neintrerupta, iar faptul asta ma pune pe gînduri! Si încerc sa-mi pastrez cumpatul si decenta, dupa cum bine remarca Domnia Ta, dar sînt constient ca nu mai merge cu jumatati de masura si cu tergiversarea bizantina, dar eu sînt singur si nu-mi vad ideile reflectate nici in ce se petrece cu connationalii mei de aici, si poate si mai trist..nici cu cei din tara.

Dupa cum eu nu înteleg realitatile lor, tot la fel ei nu le înteleg pe ale mele, ce stiu sigur e faptul ca "tara noastra aur poarta, noi cersim din poarta-n poarta" !! Si ca patriotismul, departe de a fi un sentiment pacatos, vine odata cu laptele ce-l sugem de la tîta mamei! Si ca oricit ne-am feri de a nu vedea sau accepta Realitatea, mai devreme ,sau mai tîrziu, ne vom maturiza si ca Natie si ca Indivizi, vrem nu vrem!   

  Da, cum sa fie indepartat acest sistem mafiot, ce-i o alianta de interese nespecifica structurii morale si spirituale a Românului...greu de zis, sau de gîndit, mai ales ca Realitatile de astazi nu mai corespund imaginii ce o avem toti in minte despre...România si Român, concepte ideale si sa nu zic pasuniste, pt. a nu fi acuzat de...intelectualism!!!

Mai corect ar fi sa incepem prin a revitaliza spatiul public si politic, de a sana viata economica....adica idealuri si vorbaraie frumoase, dar fara concretete...mai ales ca ne zbatem toti cu alte crude Realitati si ducem dorul spatiului etnic ce ce-a creat....si cind tragem linia gasim o suma mica de proiecte individuale relizate cu mari eforturi, intr-un spatiu spiritual diferit structurilor noastre, dar e bine si asa, poate ca aceste seminte vor da cîndva roade, chit ca deocamdata sînt aruncate pe roca pura !! Timpul e cel mai mare profesor, numai ca are un mare defect: isi omoara clientii !!

Si radicalismul asta e bun, dar singur nu ajungi departe, mai ales cind e vorba de Idei atit de complexe cum e cel de Natiune, Spiritualitate !! Sint sigur ca au încercat multi români emigrati inaintea generatiei noastre, si mai stiu ca americanii s-au întrebat de multe ori: Ce- dle. cu românii de nu se inteleg intre ei??...iar raspunsul e foarte simplu, nu stim sa ne ascultam, vrem sa vorbim toti deodata, adica suferim de o imaturitate sociala generata de o tranzitie galopanta între un tip de societate si altul, de faptul ca nu se lamurira bine nici probleme din vehea societate si se trecu la alta mai complexa, ce din start pune accentul pe diferente, dar la noi s-a uitat sa se transmita si partea a II a mesajului, ca aceste diferente sociale mai trebuiesc pilite, egalizate sansele...si alte fineturi, proprii statelor europene avansate ! NU, la noi s-a trecut la experiment pe genul uman direct, fra faza preliminara pe cobai samd., deci ce ne mai mira dupa 50 de ani in care s-a experimentat bola "comunizarii fortate", sau nu vrem sa ne amintim?

Si toate astea sub ochii pasivi ai Europei(sic!) si USA, ce ne bagau Drepturile Omului drept scuza, numai ca se lupta pt. drepturile nostre pe tot felul de lungimi de unda, in schimb se facea comert cu noi la nebunie, si aveam turisti, si ne construiam scoli, ne cresteam generatiile in pace si respect pt. oricine si orice, pt. ca deodata sa ne invadeze Libertatea, dar parca venea însotita si de altceva, si nu vruram sa-i dam crezare, de Efecte Colaterale: mizerie, dezordine, droguri, violenta....si atunci ma întreb: Nu asta vroiram?

Si uite asa se face ca avem de toate, dar am pierdut ce era mai scump: Vatra si Graiul, adica specificitatea nostra ca si Latinii Estului Europei, aflati mereu la confluenta migratorilor cu Imperiul, apoi intre trei Imperii Europene, dupa care intre Blocuri de Putere, si parea ca stim sa suparvietuim, dar asa cum bine vine a zice filmul unui regizor ex-sovietic despre masacrul de la Babi Yar din Ucraina, identic cu Lidice: "Dute si vezi"  ... pai cam asta trebuie facut azi, întors acasa si vazut minunatele schimbari din Noua Era, caci asa-i la noi, la fiecare 50 de ani ni se schimba chipul, mai ales ca ne rezistam la Experiment...

In alta ordine de idei, hm...cum spunea acel scriitor basarabean: "Cine a stins Lumina?", adica cine lasa Natia fara oiste, de merg toate asa cum merg? Ce principii ar mai functiona azi in tara, sau poate ca mai lipseste ceva si nu stim? Sau mai trebuie sa speram 20 de ani, pîna ce se va forma alta oligarhie economica si elita intelectuala ce unindusi eforturile vor scoate tara din impas? Sau, si nu vreau sa fiu Casandra, vor veeni cei din exterior si-si vor impune regulile si principiile lor, dupa cum au si început s-o faca: se scot de la hîrtoage retetele culinare specific românesti, fiindca sîntem si noi cumparatori, si chiar mofturosi rau, nefiind înca adaptati vietii moderne(Coca-Cola,Hot-dogul...samd.) pt.ca sîntem inca producatori de mîncare naturala...sau si mai tragi-comic, mortii nu se mai tin în casa 3 zile, se depune la capela, si uite ca s-a creat si un lant economic...ca sa nu intru in adîncul temei: educatia....ca se duce naibii discutia!!!!!! 

Deci, asteptam sa vedem ce se mai întimpla, sau trecem la actiune..dar care o fi aia???

Dumneavostra cel putin va exprimati, si va spuneti opinia, partea trista e ca nu toti facem acelasi lucru, si nu-mi e jena sa zic, dar parca abuzam de acest spatiu gratis, el fiind destinat TUTUROR românilor din Spania! Dar, din pacate, stim realitatile de aici, stim ca dupa 12 ore de stat in afara casei nu la multi le vine usor sa se fixeze in ultimele polemici asupra "destinelor" României, ci mai degraba cauta solutii practice la probleme concrete si presante din viata cotidiana, si de aci poate si rezervele in a se exprima, în a fi  mai participativi, mai ales ca noi venim si cu acest aspect al refuzului fata de tot ce-i colectiv si colectivitate, pt. ca anii comunismului au distrus acest sentiment specific - si care va trebui studiat cu atentie de catre cei ce vor sa înteleaga Misterul Românismului - tuturor comunitatilor românesti si care s-a pierdut aproape cu desavirsire in anii din urma!!! 

Dar, sa ma limitez aici in "transmisiunile" mele, sa-ti transmit "Bine ai revenit!" si sa speram ca polemicile noastre pot fi constructive, si ne vor conduce catre anumite actiuni dorite de catre multi alti români, ca-i vom coactiona inspre Bine, Frumos si Adevar! 

carpiber's picture

irealitatea romaneasca, sau "IN DULCELE STIL CLASIC!"

Poate ca ne va fi greu sa acceptam sau sa intelegem starea de fapte si de spirit acuala din România, dar ea corespunde unei evolutii istorice incepute in 1989, odata cu schimbarea de regim juridico-politic din tara. Cum si-n ce fel, ne dam toti cu presupusul, inca sint multe probleme de lamurit, si nu stiu in ce masura le putem influenta..sint trecut si competenta noastra e limitata, ca sa nu zic nula!!!

Dar, sa nu uitam ca inca sintem cetateni români, si ca acest stat ne datoreaza ceva, dupa cum si noi ii datoram ceva!! Care-i raportul de subordonare? Deocamdata demnitarii statului românesc folosesc aceste atribute democratice in interes privat si rezultatele sint pe masura !! Daca vechea forma nemultumea, pt. ca nu reusi sa asigure o selectie sociala echilibrata, totul era impus si dirijat de catre Nomenclatura, aristocratia socialista..sa nu uitam ca era mai indicat in anii '80 sa te fi nascut direct"la canal", pt. a nu avea probleme cu "mutatia", pai nici in ziua de azi nu-i clara identitatea românului, i-o pune la indoiala propria sa Administratie, care nu-i altceva decit acelasi lup, dar cu piele de mielusel!!! Aviz amatorilor de schimbat actele in tara!! Blindati-va psihologic!!!

Si sa nu uitam, cum bine remarca cineva dintre noi, noi beneficiem aici de un regim"blind", nefiind supusi tracasarilor cotidiene de acasa, unde a-ti cistiga aceeasi bani de aici....iti cam trebuie si altceva in afara de curaj!!!!

Dar ceea ce ne lipseste, cred eu, este faptul ca noi sintem atit de orbiti de mitul Individualitatii, de credinta oarba de ca putem reusi singuri in ceeea ce ne-am propus, si nici nu ma indoiesc ca sint si vor fi cazuri pozitive, dar si ca cele mai multe natii - mai ales cele ce-si promovara si impulsara populatia sa traiasca si-n alte spatii geografice fata de matca originara, - au facut-o de o maniera organizata, colectiva, indiferent de forma de regim din metropola. Stiu ca ne vine greu sa intelegem, noi românii nu cunoastem acest aspect al emigratiei, fiind doar receptori de alte natii, ce evitau masacre,represiuni si alte forme de autoritarism..deci ei gasindu-si refugiul pe teritoriul nostru, dar iata ca sintem pusi in situatia de a emigra si noi, de a ne vedea "singuri pe lume", si de a ne intreba: Cine sintem? De unde venim? Unde ne ducem?

Astea sint intrebarile funadmentale fiecarui individ de pe planeta asta, dar parca nu toate natiile procedeaza ca noi!! Nu ar fi rau un act de reflexie, si poate ca vom gasi raspunsuri cuvenite la multe din dilemele noastre, fie si-n comun.

Sa nu confundam locul comun, spatiul public (RES PUBLICA: bunurile publice, ce de fapt caraterizara pe romani, ce incetatenira acest concept de BINE PUBLIC, cu tot ce inseamna pt. civilizarea unei populatii: bai publice, piete, scoli samd.)  cu "furtul" ce-l initiara comunistii in "nume colectiv", si-l perpetueaza inca....

Poate ca astfel raspunsei amicului Gigi, si ca va intelege ca fara lupta politica nu se poate schimba nimic..nu va veni nici o Comunitate sa ne mature in casa, sa puna ordine si sa ne invete sa facem lucrurile cu cap si coada...cum stiam sa le facem cindva!

Domnul meu, eu sunt cu mult mai radical !

In primul rand imi cer iertare pentru lipsa totala de eleganta ! Am uitat total,prins fiind cu multe alte probleme,ca datorez atentie unor persoane care (lucru extrem de rar in Spania) au si altele in cap decat mistria,semintele si bijuteriile ieftine dar voluminoase!    Observ in scriitura Dvs. o ezitare si un suspin la fiecare fraza ,o atentie deosebita de a nu fi exagerat si nici deplasat, asta ma face sa cred ca nu sunt de acelasi calibru,sa zicem, in sensul ca eu vad lucrurile mult mai negre si solutiile mele includ metode cu mult mai drastice ! Nu sunt exagerat si cred ca reactionez pe masura gravitatii situatiei ! Recunosc deschis ca mi-ar place sa ma intorc acasa ,chiar in aceasta clipa, daca (era imposibil sa nu existe acest :daca) un minimum de conditii socio-politice ar fi indeplinite.Din pacate ,ratiunea ma obliga sa-mi reprim orice speranta tinand cont ca nu-mi raman decat ...hai sa zic 30 ani de viata, timp insuficient pentru ca o Renastere a Neamului sa aiba loc! Analizand  individul (cetateanul activ politic)  se pot obtine previziuni pe termen mediu-lung destul de precise . Si cauzalitatea majora se afla in teritoriul social ocupat de statul roman ,care in acest moment este de tip mafiot, iar acest tip de stat este perpetuat si ocrotit de catre clasa ce a pastorit Romania si inainte de '89. Solutia pe care o propun ? De fapt  ar fi un ansamblu de legi,dar cea mai importanta ar fi : LEGEA LUSTRATIEI PERMANENTE  Asta inseamna (pe scurt ):  creearea unui sistem juridic penal  care sa se adreseze exclusiv celor care fac parte din structurile guvernului ( pe orice treapta ierarhica ) acest sistem urmand sa judece si sa condamne ORICE bugetar ( ca sa fie mai clar ) pentru ORICARE fapta ce aduce un prejudiciu functionarii statului . Codul penal pe baza caruia ar urma sa functioneze acest sistem va trebuisa prevada pedepse proportionale cu gravitatea faptei si in acelasi timp cu IMPORTANTA SOCIALA A FUNCTIEI DETINUTE  de persoana ce a comis fapta. Astfel (un exemplu,desigur ) un judecator care ia mita si este descoperit si se dovedeste autenticitatea faptei ,sa fie exclus social pe viata(asta in afara de pedeapsa cu inchisoarea aferenta )Sa i se anuleze orice diploma sau atestat profesional, sa fie stigmatizat pe viata ! Va imaginati cum ar fi? Acelasi tratament pentru : ministri,presedinti si alte lichele politice ! Vi se pare o utopie ? Poate ,dar asta imi doresc !   Sa auzim numai de bine !

carpiber's picture

tema interesanta

 Asta da, buna intrebare, si cred ca ar putea si trebuie sa ne ocupe mintile mai mult decit am vrea, chit ca sintem zilnic preocupati de cele"practice" ! Ca de ce sintem aici, ce vrem si ce reusim sa facem din cele propuse, cu siguranta sint intrebari putine, dar raspunsuri multiple!

 Si pt. ca nu esti prea suparacios de felul tau, si vad ca stii sa iei realitatea asa cum este..si poate ca aveai partial dreptate legat de chestia cu manelele, insa tu nu pari sa apartii acestei minoritati culturale, mai degraba cred ca vrusei doar sa intrigi spiritele...pai uite despre ce-i vorba: CIne sintem si ce vrem sa facem pt. a nu ne "salva pielea" doar cei din diaspora???

Sau poate altfel trebuie reformulate aceste intrebari: Cum am ajuns noi romanii sa emigram?

Sau poate: Noi nu avem voie sa emigram???

Sau altfel: Noi romanii stim sa ne miscam in lumea larga, fara sa ne dam in spectacol, sau cum stim sa ne impunem valorile, multe, putine, cite avem si noi???

Sau: Cind vom inceta sa ne tot razboim intre noi si ne vom simti cu adevarat uniti in cuget si simtiri???

Nu crezi/ credeti ca ar fi cazul sa ne vedem la ochi cu totii odata, sa stam de vorba un final de saptamina, sau la o data in care pot participa cit mai multi din colaboratorii acestei initiative private - intre altele spus: Cum ramine cu leu pt. Ateneu?? - si nu doar sa ne dam cu opiniile , ci sa mai trecem si la FAPTE stimati colegi!!!!

Cam asta e opinia mea, si pot participa la elaborarea raspunsului nu doar destinatarul, adica cel denumit Gigi Capsunaru, pt. ca pur si simplu nu vrea sa se "desconspire", noi il intelegem si-i acceptam "anonimatul", iar eu ii dadui alt pseudonim: Regizorul, acuma mai ramine doar sa-i placa si Domniei sale!!!

Va salut si va astept sa coparticipati, mai ales ca eu sint doar unul din multime, nu am nici un alt statut, rol sau mai stiu eu ce interes ocult sa incit lumea, sa trag de limba, sau mai stiu eu ce alte nazbitii i se pot nazari cuiva, ci pur si simplu ma intreb: CE-I DE FACUT???

Si sincer sa fiu, am si raspunsul pregatit, cine vrea sa-l afle..sa intrebe!!!!

carpiber's picture

societate deschisa: intre bordel, ospiciu si temnita

 

 

 

 OSA / Guide / RIP / 1956 / RFE/RL Background Reports : Subjects | Browse | Search

The text below might contain errors as it was reproduced by OCR software from the digitized originals,  also available as Scanned original in PDF.

BOX-FOLDER-REPORT: 53-2-75 TITLE: Death of Romanian Movelist Marin Preda BY: George Cioranescu DATE: 1980-5-22 COUNTRY: Romania ORIGINAL SUBJECT: RAD Background Report/116 --- Begin --- RADIO FREE EUROPE Research RAD Background Report/116 (Romania) 22 May 1980 DEATH OF ROMANIAN NOVELIST MARIN PREDA by George Cioranescu Summary: Marin Preda was one of modern Romania's Best-known novelists, particularly for his modern historical topics. His novel Delirium marked the initial rehabilitation of Marshall Antonescu, and his last work, The Most Beloved of the Earthlings, provided an extensive treatment of Romania throughout the 1940s. + + + On Friday, May 16, the prominent Romanian novelist Marin Preda died at the Romanian Writers' House of Creation in Mogosoaia, not far from Bucharest, according to the official version, following "a heart attack." This was confirmed by Radio Bucharest the next day in its "Glasul Patriei" for Romanians abroad. Marin Preda's death comes only a short time after the publication of his latest novel, The Most Beloved of the Earthlings, [1] which was hailed by literary critics as one of the most substantial and courageous Romanian historical novels, [2] and he had long before distinguished himself as an author with his depictions of rural life on the Danubian Plain. His death will also leave a gap in the administration of Romanian cultural life as he combined the position of Vice-chairman of the Writers' Union (since 1968) with that of Director of the Cartea Romaneasca publishing house (since its re-establishment in 1970), Was also a corresponding member of the Romanian Academy (since 1974), and had been a Grand National Assembly deputy since March. ----------------------------- (1) Cel Mai Iubit Dintre Paminteni, Volume I, (Bucharest: Cartea Romaneasca,1980). (2) Eugen Sirnion, "A Novel Through and Through," Romania Literara No. 13, 2 7 March 1980. This material was prepared for the use of the staff of Radio Free Europe/Radio Liberty. [page 2] RAD BR/16 Biography Born on 5 August 1922 in Silistea-Gumesti, Teleorman County, his ambition had always been, despite his family's disapproval, to leave home and follow a literary career. After attending Teachers' Training School in Abrud and Bucharest Preda first took a job as a pool reader for the daily Timpul (1941), was then employed by the Institute of Statistics, and later returned to press work as a subeditor with Evenimentul Zilei (1942). In 1944 he became a proofreader for. the daily Romania Libera, in 1946 a subeditor with the Ministry of Information, then a staff member of the Romanian Writers' Society, and, from 1952 to 1958, a member of the editorial staff of the magazine Viata Roroaneasca. Marin Preda made his literary debut toward the end of World War II with various short stories inspired by rural life, later published as a collection, The Get-Tocfether from the Land. [3] However, he established his real reputation as a writer with special insight into the peasant's psychology with the appearance in 1952 of his short story "The Development,11 describing the early days of the collectivization of Romanian agriculture. Unlike the peasants idealized by "semanatorist" literature, [4] Preda's peasants were down-to-earth, strong-minded individuals who revealed themselves reluctantly, concealing a twisted dialectic and slyness behind the shield of cautious reserve, and with their own brand of philosophy which was not lacking in subtlety and orginality. His two-volume novel The Moromets [5] describes the economic and social drama of the peasants at the time of World War II and their populist [6] illusion that they could continue to live freely and independently on their plots. Preda maintained, however, that eventually the capitalist economy would result in the dissolution of the small peasant's property. ---------------------------- (3) Intilnirea din Paminturi, (Bucharest: Cartea Romaneasca, 1948). (4) A ideological-literary trend in the early 20th century, propagated by the magazine Semanatorul, which contrasted the idyllic image of the patriarchal village to the town, vitiated by civilization, and considered that peasants were the keepers of national values (Romanian a semana = to sow). (5) Morometi,(Bucharest: Editura de Stat Pentru Literara si Arta,Volume I 1955, Volume II 1967). (6) Sociopolitical trend at the turn of the 20th century, hostile both to the landowners' property and to capitalism. In the literary field, the magazine Viata Romaneasca was the mouthpiece of "poporanism," and Constantin Stere and Garabet Ibraileanu its ideologists. Literary "poporanism" rejected the idealism and false picturesqueness of "semanatorism" and encouraged writers to show an interest in and sympathy for the peasants (Romanian popor = people). [page 3] RAD BR/16 However, Preda did not confine himself to writing about rural life and in his novels The Squanderer,[7] The Intruder, [8] The Lofty,Lonely Man, [9] and Delirium, [10] described life in the city. Reappraisal of Marshal Antonescu Perhaps his chief success was scored with Delirium, the first edition of which had a print run of 35,000 copies and the secondof 100,000 copies. Delirium was principally of interest for itscritical reconsideration of a recent chapter in Romanian history: the country's rule by Marshal Ion Antonescu and its entry into World War II against the Soviet Union to liberate Bessarabia. Marshal Antonescu, who had been spoken of only in deprecating terms following his sentencing and execution as a war criminal in 1946, was now described as a more human character, a patriot who had had the country's interests at heart when he drove the Iron Guardists out of power and refrained from taking repressive measures against the Jews at a time when they were being persecuted elsewhere. So far as the war in the East was concerned, Preda said that the famous words with which Marshal Antonescu had triggered off the war against the Soviet Union, "I am ordering you to cross the Pruth River," had surprised no one, since the possibility of war had been in the air for some time and many thought that the hostilities would not last long: that "the clay-legged giant will collapse and an uprising will burst out under the shooting of German tanks" [11] The first stanza of a song, which was popular in Romania when the Pruth offensive was triggered, was reproduced in the novel: Last night the war burst out on the Pruth Romanians are again crossing it o capture back, with weapons and shields, The lands they lost last summer. And Preda had a Romanian general saying "After driving them out of Bessarabia we should stop at the Dniester River. ..." [12] The merit of Delirium was that it dealt with a sensitive political topic, interpreting historical events and characters in a way which differed from that of official publications, and that it appeared four years before 1979, when several historians set about partly rehabilitating Marshal Antonescu and providing details and explanations on the currents of public opinion at the time Romania entered World War II, on the basis of contemporary documents, on the liberation of Bessarabia. ----------------------------- (7) Risipitorii, publisher unknown, 1969. (8) Intrusul, (Bucharest: Editura Pentru Literature, 1968). (9) Marele Singuratee, (Bucharest: Cartea Romaneasca, 1972). (10) Deliriul, (Bucharest: Cartea Romaneasca, 1975). (11) Preda, Delirium, p. 376. (12) Ibid., pp. 389-390. (13) George Cioranescu and Patrick Moore, "Romania's 35th Anniversary of 23 August 1944," RAD Background Report/205 (Romania), Radio Free Europe Research, 25 September 1979. [page 4] RAD BR/16 This approach to the personality of Marshal Antonescu and to Romania's joining the anti-Soviet war prompted a Soviet response in an article by Konstantin Savin in Literaturnaia Gazeta. Among other things, Savin reproached Preda for exonerating Marshal Antonescu from his responsibility in waging the war, with laying the entire blame at Hitler's door, and with playing down the role of the communist party in the antifascist struggle. [14] The Romanian literary critic Ovid Crohmalniceanu immediately retorted that Savin's grave accusations of idealism and lack of class criteria in Preda's treatment of his subject reminded one of former practices (a broad hint at Soviet interference in Romanian cultural life during the Stalin era) which had had deplorable effects. [15] Nevertheless,in the second edition of Delirium Preda had obviously taken into account some of the Soviet objections, which had, in fact, also been made by some Romanian critics, and amended his novel by introducing two new characters -- a worker and a journalist -- thereby strengthening the role of the communist party in the novel. [16] Ion Ianosi, Professor of Aesthetics at the University of Bucharest, intervened in this debate to defend, the revised edition of Delirium, indicating that Preda's novel was officially condoned by the Romanian Communist Party. [17] Eventually, Preda himself joined in the controversy in an interview for the magazine Amfiteatru, saying that a writer had "the undeniable right to interpret an historical person without confining himself to a mere recitation of facts." [18] In any event, the second volume of Delirium, which was to have continued the plot up till 1953, covering the Romanian campaign in the Soviet Union and the trial of Marshal Antonescu in 1946 by a People's Court, has not been published to this day. The author himself said that he was "trying to overcome difficulties in this connection due to documentation which was far more complex than that relating to the first volume." [19] The "Haunting Decade" in Romania Marin Preda's latest novel published in the spring of 1980 under the title The Most Beloved of the Earthlings, is, in many opinions, the most comprehensive account ever to appear in Romania about the 1940s, called by Preda "the haunting decade," and includes a meeting between Gheorghe Gheorghiu-Dej and Stalin, It is probable that with this novel Preda was attempting to complete his Balzactype fresco of contemporary Romanian society, combining a love ----------------------------- (14) Romanian Situation Report/19, RFER, 23 May 1975, Item 6. (15) Romanian SR/21, RFER. 5 JUne 1975, Item 1. (16) Romanian SR/1, RFER, 15 January 1976, Item 1. (17) Romanian SR/3.9, RFER, 10 October 1975, Item 8. (18) Romanian SR/32, RFER, 26 October 1977, Item 4. (19) Tribuna, 3 November 1977. [page 5] RAD BR/116 story -- or, rather, two big love stories (the love of the hero, Victor Petrini, for Matilda, and his later love for Suzy)-- with a political novel abounding in digressions on political life and on Romanian political and literary leaders. This is all combined with an attempt to express his own philosophy. This time, the main character of the novel, Petrini, is an intellectual, an associate professor of philosophy who tells his story (1,200 pages long) while waiting in a prison cell to serve a life sentence for two crimes committed in self-defense. Petrini's history, although he is only 35 years old, is, nevertheless, a full one and at times reads almost like a thriller or a detective story. During "the haunting decade" Petrini was sentenced to three years in prison on the unwarranted charge of being involved in the internal resistence organization Sumanele Negre. He serves this term in the Baia Sprie lead mine and working on the Danube-Black Sea Canal, and this provides the author with the opportunity to denounce the police's brutal methods of cross-examination at the time, as well as the tyrannization of prisoners by their guards. Driven to despair, Petrini kills a lead mine guard; after his release from prison he is made to join a rat extermination team. The novel also contains severe criticism of dogmatism (analyzed in Petrini's arguments with his friend Ion Nicu, a professor of philosophy and a literary critic) and of narrow-minded party activists and the practice of excluding certain people from the party. Preda includes some of his contemporaries in the novel, for instance, the story of an excommunist leader Lucretiu Patrascanu, arrested in 1948, sentenced to death, executed and rehabilitated in 1968, and also the banning from his department at the university of Lucian Blaga (1885-1961), a philosopher whose writings had a considerable impact upon Romanian intellectuals in the years preceding World War II. There is also an account of a meeting of the Writers' Union some time in the 1950s at which political checkups take the place of discussion of the problems of artistic creation. There is also an account of a meeting between Gheorghiu-Dej and Stalin: of the humiliation the Secretary-General of the Romanian Workers' Party was submitted to when he had to wait for three days at his hotel before he was allowed a hearing by Stalin. When Stalin finally did receive him he addressed Gheorghe Gheorghiu-Dej in a somewhat familiar manner, asking him, "What's wrong, Gheorghe?" Gheorghiu-Ddj complained that the peasants were increasing the prices of agricultural products, that the former political and military cadres in Romania were waiting for the Americans to come because they had the atomic bomb, that some fanatical Iron Guardists and officers had withdrawn into the mountains where they were carrying out partisan attacks, and that rightwing deviations had appeared in the party leadership. "Whichdeviation?," Stalin inquired. [page 6] RAD BR/16 Gheorghiu-Dej then revealed that Ana Pauker and Vasile Luca had supported the Bukharinist view that the time was not yet ripe to start the collectivization of agriculture. According to the novel, Gheorghiu-Dej told a writer, a member of the Central Committee of the Romanian Communist Party, that Stalin had suggested the following solution: - Look here, Gheorghe! I could give you some advice about this. First, about the peasants who are increasing prices: arrange for a new monetary reform and take their money back. Let the money be exchanged at the equivalent of a low wage, just a bit above the average, and all the balance will be next to nothing. . . . Then you could breathe for a while until you gather your strength. I can't give you any money because I haven't got any either. As things now stand, the bourgeois cadres are ridiculing you and cracking jokes about you. . . . At this point Stalin stroked his moustache, as if he had also heard these jokes, which I had not mentioned as being either good or bad, and which he would certainly have enjoyed. He took me by the arm and led me to a table on which a map of Romania in relief, specially ordered for our meeting, had been placed. He picked up a stick, pointed it at Cernavoda and, from that point, scratched the map down to Constanta. You should have a canal built along this line to connect the Danube with the Black Sea, and you should send there to dig those who are poking fun at you. Let them crack jokes, if they still feel like it. . . . In this way you'll kill two birds with one stone: you'll irrigate Dobruja, which I've heard is suffering from lack of water, thus opening a way to the sea, and you'll also get rid of these jolly fellows. The third problem -- the deviation. You are surely acquainted with the dangers of deviation. Lenin was against them, Stalin said modestly, as if he had been more tolerant than Lenin, and had been wrong not to follow his advice; he was the right man to teach me not to be tolerant, do away with these deviationists in a debate at the Central Committee, then at enlarged party assemblies. Are you happy now,Gheorghe? - I am happy, Comrade Stalin. [20] ----------------------------- (20) Preda, The Most Beloved of the Earthlings, pp. 191-196. [page 7] RAD BR/116 Proda also discusses the relation between man and history. According to him, the life of man is subject to universal laws, that is, to fate as well as to chance and to temporal and social norms, which he calls "subdestiny." So far as the individual is concerned, some characters, like, for instance, Ion Micu, advocate a course of "surviving," of adjusting oneself to the circumstances of "subdestiny." However, the main character, Petrini, basically an idealist aspiring to the absolute, is intent on bringing himself into harmony with the cosmos rather than with his time, hence the tragedy of his situation. Petrini's creed includes a moral strictness which rejects compromise and the mentality of "surviving, " reminding one to some extent of Camus's humanism. Yes, I cried, I am the ideal man, full of talent, deprived of any imperfections save one -- that of refusing to be hysterical in a world affected by the hysteria of submission and of a corrupt fanaticism. You are corrupt in your masochistic aggression which made you forget absolute values -- faith in an ideal, devotion and friendship, love and courage, free thinking, creation. Petrini and, through him, Marin Preda, place man at the center of life; they do not turn him into a blind instrument of history, but confer on him his own awareness which is constantly confronted with the world. In his work The New Gnosis, Petrini wanted to sum up the spiritual and moral values which he wished to turn into a system, with awareness triumphing over the immoral victory of history. Marin Preda's life, to some extent, corresponded to that pattern of his hero, Petrini, but with some concessions to the "surviving" mentality of Micu's. On the other hand, until 1977 he refused to become a member of the Romanian Communist Party since he was against the methods used to achieve the collectivization of agriculture, but on the other, in March 1980 he was elected a deputy to the Romanian Grand National Assembly, being on good terms with the party leadership and, very likely, having the approval of leading circles for the way in which he dealt with some of his political topics. It is perhaps significant that Ion Lancranjan's novel The Son of the Drought [21] which "honestly" depicts the Romanian socialist revolution and has created a sensation, appeared concurrently with Marin Preda's latest novel. Lancranjan's novel has sold very well though there have been no reviews of it yet as literary critics seem hesitant about expressing their honest opinion of it. [22] -------------------- (21) Fiul Secetei, (Bucharest: Albatros, 1980). (22) "A Literary Evening," Saptamina, 9 May 1980. [page 8] RAD BR/116 Addendum According to information subsequently appearing in the Romanian press, it seems that Preda did not die of natural causes. Adrian Paunescu's "Good Night, Marin Preda" [23] and Ion Caraion's "Last Conversation" [24] strongly suggest that personal problems led him to commit suicide. Several allusions to Preda's personal difficulties are fairly clear, but there are also some references to his championing the professional integrity of Romanian writers and yet other, less clear allusions. - end - ------------------------------ (23) Luceafarul, 18 May 1980. (24) Romania Libera, 19 May 1980. http://www.osaarchivum.org/files/holdings/300/8/3/text/53-2-75.shtml