Romania din Spania

www.ziarulring.ro/stiri/9682/dinescu-lumea-va-iesi-in-strada-in-primavara-de-foame

ANALIZA. Americanii preconizeaza un decembrie incendiar la Bucuresti, comentatorii romani sunt de alta parere

O Românie pe un butoi de pulbere: oameni în stradă, tulburări majore, nesiguranţă accentuată! Risc maxim! Asta rezultă dintr-un raport publicat la începutul săptămânii de prestigioasa agenţie americană de analize geostrategice Stratfor (un fel de CIA din umbră). Care prevede pentru ţara noastră un viitor imediat extrem de sumbru.

"Riscul unor tulburări majore în România este foarte mare. Criza şi nesiguranţa accentuată în plan economic ar putea oferi mai multe motive pentru ieşirea în stradă", apreciază analiştii americani. Aceştia sunt de părere că apropiata aniversare, la 16 decembrie, a 20 de ani de la revoluţia anticomunistă, oferă forţelor anti-Băsescu un motiv pentru a-şi strânge rândurile. Americanii compară evenimentele anticipate de ei cu ceea ce s-a întâmplat în octombrie 2006, în Ungaria, când aniversarea a 50 de ani de la revoluţia antisovietică s-a transformat în revolte antiguvernamentale violente. Analiştii şi comentatorii intervievaţi de „ring” sunt mult mai rezervaţi şi, evident, cu toată criza social-politică din ţară, mai optimişti.

"Revoluţia II”, un film american "dinainte anunţat”?

Recesiunea, combinată cu acuzaţiile de fraudare a alegerilor, dar şi aniversarea a 20 de ani de la revoluţie, sunt numai câţiva dintre catalizatorii ce ar putea transforma România într-un butoi cu pulbere. Proiecţia/filmul viitoarelor proteste şi manifestări de stradă ar putea debuta chiar pe 16 decembrie, ziua ce marchează începutul Revoluţiei din 1989. De asemenea, conform materialului celor de la Startfor, şi economia României va avea de suferit. Întârzierea formării unui nou guvern a dus la îngheţarea împrumutului de 20 miliarde de euro de la FMI. În trecut, Uniunea Europeană a ameninţat România cu blocarea fondurilor UE din cauza corupţiei, iar acuzaţiile de fraudare a alegerilor pot duce la noi ameninţări din partea Bruxelles-ului.

"Dacă nu apare urzica şi ştevia la timp...”

Cunoscutul poet (fost revoluţionar, fost disident) Mircea Dinescu are o viziune aparte asupra crizei şi ieşirii în stradă la români. „Eu m-am săturat de specialiştii din afara României. Din păcate, şi cărţile care s-au scris despre revoluţie sunt scrise de oameni care ori nu au fost acolo, ori de oameni plecaţi pe la Paris. E ridicol. Mai degrabă lumea va ieşi în stradă în primăvară şi nu cu prilejul revoluţiei, ci de foame. Dacă nu apare urzica şi ştevia la timp, nu îl văd bine pe preşedintele Băsescu”, spune Mircea Dinescu, omul pe care, recent, la o întâlnire electorală din Oltenia, oamenii lui Băsescu l-au trimis... în Bulgaria.

Pe urmele Ungariei

În urmă cu trei ani, Ungaria a fost zguduită de ample manifestări. Aniversarea a 50 de ani de la revoluţia antisovietică a venit odată cu scandalul politic declanşat de premierul socialist Ferenc Gyurcsany. În scurt timp, acesta a generat ample proteste de stradă, desfăşurate de-a lungul mai multor săptămâni, şi soldate cu arestări, răniţi, pagube materiale uriaşe şi demiteri la nivel înalt.

Traian Băsescu, o sulă în coasta Kremlinului

Sprijinul pentru o revoluţie anticomunistă în Republica Moldova, dar şi apropierea faţă de SUA l-a transformat pe Traian Băsescu în sula din coasta Kremlinului, titrează Startfor. Mai mult, agenţia americană îl consideră pe preşedintele român principalul inamic al Rusiei din Balcani.

"Valabil doar dacă-l considerăm pe Băsescu Ceauşescu”

„Scenariul de la Startfor este valabil doar dacă îl considerăm pe Traian Băsescu un Nicolae Ceauşescu. Dacă paralela lor cu Decembrie `89 este atât de forţată, din punctul meu de vedere, încât să îi egaleze pe aceştia, atunci se poate vorbi şi de aşa ceva. În opinia mea, există zero şanse de a se întâmpla una ca asta potrivit Stratfor. Mi se pare foarte subţire această apreciere a lor”, spune analistul militar Radu Tudor. La rândul său, Zoe Petre, profesor de istorie şi fost consilier al preşedintelui Constantinescu, spune:

„Stratfor este o agenţie foarte cunoscută. M-am învăţat cu ideea că totul e posibil. Speranţa mea este să nu se întâmple aşa ceva, pentru că deja prestigiul României este foarte terfelit, iar asemenea mişcări nu ştiu unde duc şi nu ştiu cine ar avea capacitatea de mobilizare a maselor astfel încât să se nască violenţe. Până acum, cele mai puternice violenţe din ultimele săptămâni au pornit tot de la PD-L, adică de la presupuşii câştigători ai alegerilor. După mine, ar fi un risc dacă Curtea Constituţională ar anula alegerile, pentru că, până acum, incitarea la violenţă a fost din partea preşedintelui Băsescu, deci nu cred că PSD mai are porniri violente, pentru că le-a consumat în anii `90”.

Dintr-un alt unghi, psihologul Hanibal Dumitraşcu, vede o posibilă manipulare prin care se pot atinge cote extreme:

„Eu nu mi-aş dori niciodată să avem în România o stare de dezordine în stradă, să ajungem în starea de anarhie. Ceea ce afirmă cei de la Stratfor nu se justifică, pentru că masa critică despre care discutăm pentru a se produce o revoluţie nu a fost atinsă. Se poate discuta despre o stare de conflict între două părţi, şi atât. Condiţia ca noi să asistăm la astfel de lucruri este aceea a unei persuasiuni prin intermediul media, a unei manipulări extreme!”. Fără cuvinte.

Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 16 Sep 2009 | Doru Buscu

Un MiG-spion e doborât şi pilotul sovietic cade în mâna americanilor. La interogatoriu, prizonierul nu scoate o vorbă. După ce-l bat un an degeaba, anchetatorii renunţă şi îi dau drumul. Ivan ajunge la Moscova plin de vânătăi, dar erou. Camarazii sar pe el: „Ei, cum a fost la americani?“. „Mâncarea şi cazarea, ocen haraşo. Da’ învăţaţi, fraţilor, tactică militară, că vă rupe inamicu’ cu bătaia.“ Cam aşa arată, de-a lungul şi de-a latul miilor de bancuri din comunism, autoironia popoarelor din Est.

În spatele Cortinei de Fier, într-o lume decuplată fizic de Occident, la adăpost de rigoare şi competiţie, a crescut un mediu superficial şi autosuficient. Noi, bulgarii, polonezii, cehii, sârbii, ruşii – dar parcă noi mai mult ca toţi – ne-am complăcut în cultul lenei, al băşcăliei şi al jumătăţilor de măsură. Au rezultat câteva generaţii de proşti care chicotesc. Sunt oameni fără o pregătire decentă, dar cu dorinţa fierbinte de a stagna. Lor le-a venit rândul să conducă şi să fie aleşi ca s-o poată face. Sunt proştii cu ştaif ai României, elita ei politică, oamenii care, asemenea nouă, celor care îi votăm, nu şi-au făcut niciodată temele.

Ca să ajungi om politic e destul să fii fostul chiulangiu al clasei, fiul fostului colonel de Securitate, fostul pupincurist de la ASC şi lista poate continua cu fostul activist de partid până la fostul turnător. Pe scurt, un soi de semi-idiot cu proptele, ferit de examene, protejat de context, pus la adăpost de ameninţarea muncii şi a unei calificări acceptabile. În medie, oamenii ăştia au dus-o mai mult în fente şi învârteli, au ţopăit peste reguli, şi-au păcălit colegii, au dus de nas sistemul şi au convieţuit în pace cu mulţumirea de sine. Sunt un produs al neatenţiei generale, nişte tăntălăi care fac cu ochiul şi care şi-au frecat mereu mâinile crezându-i pe ceilalţi, care au tras în locul lor, fraieri.

Ei au găsit în ultimii douăzeci de ani un nou prilej de a sări peste examene, pentru că în politică nu-ţi cere nimeni să te aşezi la capătul băncii şi să scrii fără fiţuici. Nu-ţi vorbeşte nimeni în ceea ce crezi tu că ar fi limba franceză, nu te întreabă nimeni cât a durat războiul de o sută de ani, nici cum se scrie „mămucă, iacătă-mă-s“ şi nici cu cât s-a terminat meciul Toulouse-Lautrec. În politică, nu-ţi cere nimeni analizele medicale sau judiciare, aşa că tot ce trebuie să dai sunt cei doi bani cu care-ţi preţuieşti semenii.

Eşti unul dintre proştii fără profesie căre năvălesc din comunism asupra viitorului românesc? Eşti unul dintre farsorii împodobiţi cu diplome care n-au găsit o slujbă normală? Eşti una dintre loazele pe care le-au târât prin şcoală epoleţii lu’ tăticu’? Bravo, ai nimerit bine. Aici e locul tău şi acum e vremea ta. E vremea alegerilor fără de sfârşit. Prezintă-te la un microfon nepăzit, vorbeşte ce-ţi trece ţie prin cap şi noi o să te votăm, boule. Ştii la fel de bine ca noi că n-avem de ales.

Catavencu 14 Sep 2009 | Iulian Tanase

Există o naţiune suficientă pentru care lucrurile sînt, în România, aşa şi nu altfel. Sigur, Leibniz nu s-a născut în Făurei, iar Voltaire nu a copilărit în judeţul Teleorman, dar ăsta nu este un motiv pentru a nu ne simţi în România ca în cea mai bună dintre lumile posibile. Oricît de rău şi-ar permite cineva să o ducă în România (şi bineînţeles că există destui snobi care îşi permit să moară de foame la mîna a doua decît să îşi cumpere un Rolls-Royce nou-nouţ), nu trebuie să uite că totul a fost făcut în vederea unui scop, plus că Leibniz ne-a lăsat cu limbă germană de moarte că, spre deosebire de extratereştrii de bani gata, care organizează curse ilegale de OZN-uri aiurea, prin spaţiu, noi trăim în cea mai bună dintre lumile posibile, situată în Dorobanţi şi împrejurimi. După aproape trei sute de ani de la această teorie oarecum fantezistă, cercetătorii americani au descoperit că filozoful de la Hanovra se referea, de fapt, la România. Da, România este acea cea mai bună dintre lumile posibile, chit că – vorba lui Bradley (un englez) – totul în ea este un rău necesar.

România este cea mai bună dintre lumile posibile, pentru că aşa cum spunea voltairianul doctor Pangloss, e demonstrat că lucrurile nici nu pot sta altfel.

Munţii Carpaţi au fost făcuţi ca să fie acoperiţi de pet-uri şi doze de bere, de aceea industria de băuturi răcoritoare şi alcoolice este atît de dezvoltată în România: pentru ca munţii noştri să nu rămînă singuri peste noapte, pradă animalelor sălbatice alergice la plastic. Marea Neagră a fost făcută în scopul de a ne îneca în ea, de aceea şi avem, în România, atîţia scafandri. Dar Marea Neagră a mai fost făcută de Creator şi pentru a înota prin alge şi gunoaie, altfel n-am putea să luăm boli de piele, caz în care secţiile de dermatologie din întreaga ţară ar trebui desfiinţate. Şosele bune sînt atît de puţine în România tocmai pentru ca şoferii să meargă cu viteză cît mai mică, să privească pe geam cît mai mult, fără nici o grabă, şi, în felul acesta, să se convingă încă o dată că se află în cea mai bună dintre lumile posibile. Totul, în cea mai bună dintre lumile posibile, a fost făcut, aşadar, pentru scopul cel mai bun.

Furtul n-ar fi fost inventat dacă cea mai bună dintre lumile posibile n-ar fi avut nevoie de o clasă de mijloc solidă. Violul a fost înfiinţat pentru ca victimele să înţeleagă dragostea la adevărata ei valoare, de aia şi există filme de dragoste la care plîng poliţiştii care le apară pe femei de viol, căsătorindu-se cu ele din interes. Intelectualii s-au lăsat bătuţi de mineri în Piaţa Universităţii în scopul de a se căra cît mai repede din ţară şi a înţelege că viaţa mult mai bună pe care o au acum în străinătate este nimic pe lîngă cum ar fi putut trăi, mai departe, în cea mai bună dintre lumile posibile. Lucrurile nu pot sta altfel în cea mai bună dintre lumile posibile, fiindcă scopul are – mă scuzaţi! – propria lui teleologie neortodoxă.

Funcţia de preşedinte al celei mai bune dintre lumile posibile a fost instituită cu scopul ca cineva să ne spună răspicat să trăim bine, altfel am fi trăit prost şi, trăind prost, am fi devenit foarte proşti şi, devenind îngrozitor de proşti, nimeni nu ne-ar mai fi angajat la televiziuni să prezentăm ştirile meteo despre cea mai bună vreme probabilă posibilă. Picioarele au fost astfel întocmite – şi, vai, cît de frumoase sînt picioarele noastre! – pentru ca românii să poată vota în voie cu ele, de aceea şi există voturi pe toate drumurile.

Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 12 Aug 2009 | Viorel Motoc

Zîmbiţi, vă rog! Veţi primi 15% în plus la salariu. Asta-i ştirea tare şi vestea bună a unei săptămîni de vară marcate banal doar de cîteva incidente şi accidente rutiere, nişte furturi şi tentative de spargere la bancomat, o surpare de teren la Ocnele Mari şi un dublu înec de copii la Eforie. Zîmbiţi? Hai, zîmbiţi, se plăteşte!

Pînă şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici s-a sesizat pe chestia asta. Cică prin Prahova, pe la Ploieşti, anumiţi amploaiaţi primeau şi aşa ceva: spor de zîmbet. Acum, zice-se, vor să-l suprime. De ce, nene, de ce? O asemenea informaţie, venită tocmai dinspre judeţul lui Caragiale, cel cu care am rîs de la paşopt încoace, parol, ne întristează.

Nu-i drept, ba chiar e o infamie. Să le taie sporurile de conducere, de doctorat la „Spiru Haret“, de confidenţialitate, de limbi străine, de calculator, de antenă, de ruşine. Şi toate celelalte sporuri neruşinate. Dar pe ăsta, nu! Nu, nu, nu – de două ori +50%, nu! Căci nimic nu poate fi mai înălţător, într-o republică tînără ca a noastră, decît să zîmbeşti pe banii statului!!!

Cei care ne-au condus şi ne mai conduc – înalţi funcţionari plătiţi din banii noştri, adicătelea – nici măcar treaba asta n-au făcut-o ca lumea. A devenit celebru Iliescu, cu zîmbetul lui. Dar v-aţi prins la o fază? În momentele-cheie (mineriade, execuţii intrapartinice, crize de bilă pe opoziţie sau presă), omu’ se schimba la faţă mai ceva ca România. Din faţa însorită şi zîmbetul luminos, mai vedeai doar un facies întunecat şi rînjetul bolşevic. A venit Emil, cu aspiraţii de Cuza şi solemnităţi de Don Quijote. Altă ţeapă. Ăsta n-a zîmbit sănătos niciodată. D-aia nici nu s-a mai reales. E mult mai simpatic acum, cînd nu mai are nici o treabă. Iar Băse, săracu’, a ieşit din rol de ceva vreme. Era simpatic, nonşalant, spumos. Românii l-au votat nu doar ca să-l oftice pe Năstase. Ci şi fiindcă îl citeau ca pe un om vesel, băiat bun, de-ai noştri, din popor. Or, în cîţiva ani, cam de cînd se înteţea frecuşul cu Tăriceanu, totul a basculat. Actualmente, zîmbetul lui Traian e mai mult un rictus înciudat. Rîsul lui molipsitor a ajuns o hăhăială inadecvată. Păi, nu-i păcat, oameni buni şi măi, oameni de stat?

Evident că orice ţară îşi are elitele pe care le merită. La cîte moace încruntate vezi zilnic pe stradă, nu-i de aşteptat să întîlneşti altele, mai simpatice, mai binevoitoare în spatele ghişee-lor, în fruntea statului. Tocmai de aceea, în aspre vremuri de criză, nu trebuie desfiinţat sporul de zîmbet. Ba mai mult, trebuie generalizat – la stat, dar şi la privat. Ceva la sută în plus, din banii noştri, ai tuturor. Cu drastice penalizări, desigur, mergînd pînă la concediere, pentru cei care îşi iau sporul ăsta de pomană.

Zîmbiţi, vă rog! Vom trăi într-o ţară mai împovărată bugetar, poate. Dar mai veselă, cu siguranţă.

Şoferi care vånd bilete fictive, autocare pline ochi şi fără licenţă pentru transport de persoane, modificări neanunţate ale rutelor sau chiar abandonarea călătorilor sunt câteva dintre problemele cu care se confruntă românii care merg spre Spania sau care se întorc de aici în ţara natală. Potrivit ziariştilor spanioli de la „El Mundo“, care au realizat un reportaj, foarte multe persoane care au mers cu autocare neautorizate au spus că au fost abandonate în Franţa sau la sute de kilometri distanţă de destinaţia pentru care au plătit. Şi chiar dacă merg câte trei zile în autocar, pe ruta Spania-România, pasagerii preferă acest tip de transport pentru faptul că au posibilitatea de a lua mult mai mult bagaj decât la avion. De asemenea şi faptul că tot mai multe firme-pirat oferă preţuri cu 50% mai mici contribuie la mărirea numărului de clienţi, a declarat un responsabil de la Eurolines. El a mai explicat că o altă modalitate a şoferilor pentru a-şi creşte beneficiile este de a umple până la refuz autocarul. Românii spun că de multe ori călătoresc ca şobolanii. „Într-un autocar am călătorit 70 de persoane, ca şobolanii“, a declarat unul din pasageri. Acesta a adăugat că la intrarea în Ungaria, pentru a scăpa de controale, şoferii le cer românilor cinci euro de persoană pentru a da şpagă.

Sursa: http://www.curentul.ro/2009/index.php/2009081832725/Actualitate/El-Mundo-Ruta-Romania-Spania-traseul-rusinii.html