Romania din Spania

 

Kuklinski vs. Pacepa: "trădătorii" Europei de Est, faţă în faţă

 

Prealuat de prin Jurnal.Ro: http://www.jurnalul.ro/stire-special/kuklinski-vs-pacepa-tradatorii-europei-de-est-fata-in-fata-537155.html

 

Dezbatarea privind "trădarea" generalului de Securitate Ion Mihai Pacepa în 1978 a fost readusă în atenţia publică printr-o nouă aparţie editorială semnată de istoricul şi diplomatul Ion Constantin, cu titlul "Cazul Ryszard Kuklinski: un Pacepa al Poloniei"? La începutul săptămânii, la 23 februarie, cartea a fost lansată la "Casa Titulescu" din Bucureşti, după care a urmat o masă rotundă cu participarea unor istorici specialişti în problematica serviciilor secrete, precum şi foşti ofiţeri ai Direcţiei de Informaţii Externe.

Istoricul Ion Constantin, fost consilier diplomatic la Varşovia în perioada 1996-2000, este un bun cunoscător al istoriei recente a Poloniei, fiind autorul mai multor articole de specialitate şi cărţi pe această temă. Cea mai recentă apariţie editorială o reprezintă relatarea "cazului Kuklinski", care a provocat mari frământări în cadrul Tratatului de la Varoşovia la începutul anilor '80.

"TRĂDĂTORUL" KUKLINSKI Numele Ryszard Kuklinski (1930-2004) este puţin cunoscut opiniei publice româneşti. Militar de carieră cu gradul de colonel, Kuklinski a decis în 1972 să trădeze intersele Tratatului de la Varşovia, oferindu-se să spioneze organizaţia în favoarea americanilor. După propriile declaraţii, gestul a fost determinat de considerente patriotice, văzând că ţara sa se afla în imposibilitate de a scăpa de sub dominaţia sovietică. Evenimentul care i-a accelerat decizia a fost reprimarea sângeroasă a revoltelor muncitoreşti din 1970, soldate cu 44 de morţi, în care armata poloneză a avut un rol determinant. După acest trist moment, colonelul Kuklinski a căutat orice prilej să contacteze serviciile de informaţii americane, unde spera că va găsi sprijin pentru idealul său de a ajuta Polonia să se desprindă de Tratatul de la Varşovia. Evenimentul s-a produs în vara anului 1972, pe când se afla într-o misiune oficială în Germania de Vest. I-a contactat pe americani din proprie iniţiativă! După deconspirare a susţinut, cu mândrie, că el a recrutat CIA-ul şi nu invers. Desigur, în interesul Poloniei! Motivaţia oficială oferită de colonelul Kuklinski a fost că nu dorea ca în cazul unui război dintre NATO şi Tratatul de la Varşovia (puţin probabil, după cum recunoştea şi el!), Polonia să fie teatru de operaţiuni militare.

Colaborarea lui Ryszard Kuklinski cu serviciile speciale americane nu a constat în vorbe goale. Colonelul polonez a furnizat în cei zece ani de "acţiune" circa 42.000 de pagini cu informaţii militare, majoritatea aparţinând Tratatului de la Varovia, scrie în limba rusă. Documentele tranferate CIA-ului conţineau date despre consfătuirile secrete ale Tratatului, deciziile organizaţiei, funcţionarea şi dislocarea trupelor sovietice, sistemele de armament de înaltă tehnologie ale URSS, planuri cincinale strategice ale Organizaţiei Tratatului de la Varşovia etc. La 13 aprilie 1980, Ryszard Kuklinski a predat americanilor un document privind organizarea trupelor Tratatului de la Varşovia în cazul unui război cu statele occidentale. La 4 decembrie acelaşi an, colonelul Kuklinski a prezentat CIA-ului planul de invadare a Poloniei de către trupele sovietice în vederea înăbuşirii mişcării Solidaritatea. Informaţiile sale au fost confirmate de observaţiile sateliţilor militari americani, care au înregistrat mişcări de trupe spre Polonia.

Oferind planuri valide de o importanţă deosebită, colonelul Ryszard Kuklinski a provocat daune imense sistemului de securitate al Tratatului de la Varşovia, dar şi sovieticilor. Cum URSS-ul avea propria reţea de spionaj în Statele Unite, până la urmă s-a aflat că la Varşovia exista o "cârtiţă". Statul Major General al armatei poloneze a început o anchetă, iar cercul suspecţilor se apropia tot mai mult de Kuklinski. Aflat în pericol să fie deconspirat, colonelul "trădător" i-a anunţat pe americani la sfârşitul lunii octombrie 1981, cerând să fie "extras". A ţinut neapărat să fie evacuat împreună cu soţia şi cei doi copii, îngreunând operaţiunea CIA-ului, care nu era dispus să rişte transferul familiei sale într-o ţară necomunistă. În cele din urmă, americanii au acceptat condiţiile "spionului" lor polonez, evacuând familia Kuklinski la 7 şi 8 noiembrie 1981, profitând de festivităţile dedicate Revoluţiei din Octombrie! După un scurt popas în Germania Federală, "coletul" cu cei patru polonezi a ajuns în Statele Unite, unde a intrat într-un program de conspirare asemenea "protecţiei martorilor".

 

UN KUKLINSKI AL ROMÂNIEI? După căderea "cortinei de fier", cazul colonelului Ryszard Kuklinski a fost comparat de unii cercetători şi publicişti cu "dezertarea" generalului de Securitate Ion Mihai Pacepa, în 1978. Pacepa însuşi se compară în ultimii ani cu militarul polonez, mai ales după reabilitarea acestuia de către guvernul de la Varşovia.

Ion Constantin, autorul cărţii "Cazul Ryszard Kuklinski: un Pacepa al Poloniei"?, se opreşte şi el asupra acestei comparaţii, analizând ce-i aseamănă şi ce-i deosebeşte pe cei doi "dezertori" din "lagărul socialist". În opinia istoricului român, Ryszard Kuklinski a trădat Organizaţia Tratatului de la Varşovia şi nu Polonia, iar gestul său a fost o formă de protest daţă de ocupaţia sovietică. În cazul Pacepa această ipoteză ar fi exclusă, întrucât la data dezertării - 1978 -, România avea o bună imagine în ţările democratice, fiind considerată o "minune a Estului" prin politica "dizidentă" faţă de URSS adoptată de către Nicolae Ceauşescu. Tocmai din această cauză, unii istorici şi ofiţeri ai serviciilor secrete comuniste consideră suspectă "fuga" lui Pacepa, mai ales că el se afla în relaţii destul de apropiate cu familia Ceauşescu. Adepţii teoriei conspiraţiei văd chiar "mâna" KGB-ului în această "afacere", conisderându-l pe generalul dezertor agent sovietic, trimis în Occident să-l compromită pe Nicolae Ceauşescu, care stătea în "coasta" Moscovei.

Părăsind tărâmurile scenariilor hollywood-iene, Ion Constantin propune o comparaţie asupra eficienţei "dezertorilor" pentru lumea capitalistă. Aşadar, în vreme ce Kuklinski a furnizat timp de zece ani documente deosebit de importante ale Tratatului de la Varşovia, majoritatea în limba rusă, Pacepa nu a riscat nimic. A "trădat" Direcţia de Informaţii Externe când a simţit că era în "cădere liberă". Ceauşescu nu apreciase planul lui Ion Mihai Pacepa de a unifica serviciile de informaţii sub conducerea sa - făcându-l un "om cheie" al regimului -, şi nici propunerea de a înfiinţa o "Casă Prezidenţială" (după modelul Casei Albe) pe care s-o conducă. Risca să fie pensionat sau trimis într-o poziţie secundară, departe de cercurile puterii. De remarcat că Ion Mihai Pacepa nu a lucrat nici un moment pentru serviciile americane înainte de "trădarea" sa, în timp ce Kuklinski avea o "laborioasă" activitate!

Pe de altă parte, istoricul Ion Constantin pune în balanţă prejudiciile de imagine şi materiale produse de cei doi ofiţeri "dezertori" sistemului comunist. În opinia sa, colonelul Ryszard Kuklinski a provocat daune exclusiv în aria de interese a Organizaţiei Tratatului de la Varşovia şi nu ţării sale. De cealălaltă parte, "dezertarea" lui Ion Mihai Pacepa a adus pagube exclusiv României, atât ca imagine, cât şi economic. După unele calcule, prejudiciile s-ar ridica la 4 miliarde de dolari (comparativ cu distrugerile cutremurului din 1977!), prin livrare de informaţii economice şi demontarea structurii de informaţii externe (deconspirarea agenţilor, a legăturilor lor din străinătate, a metodelor şi codurilor folosite).

 

VALORIZAREA "TRĂDĂTORILOR" O altă viziune de comparaţie pe care ne-o propune istoricul Ion Constantin este valorificarea celor doi ofiţerilor din statele comuniste după "dezertarea" din serviciile din care făceau parte. Ryszard Kuklinski a fost "obiectul" unei derogări de la procedura normală de acordare a cetăţeniei americane, pe care a primit-o la numai un an de la "trădare", în 1982. În mod normal trebuia să aştepte zece ani. Propunerea a venit de la directorul CIA, William Casey, care-şi argumenta solicitarea către preşedintele Ronald Regan spunând că "nimeni în lume, în ultimii 40 de ani, nu a adus daune comunismului ca acest polonez". La acea dată, Ion Mihai Pacepa se afla în Statele Unite de patru ani! El nu numai că nu adusese comunismului "daune" asemănătoare cu Ryszard Kuklinski, însă nici nu a beneficiat de o derogare la legea cetăţeniei asemenea polonezului, primind paşaportul american după zece ani, în termen legal.

Pe de altă parte, Ion Mihai Pacepa a început să fie "valorizat" de americani abia în 1987, când a publicat cartea "Orizonturi roşii". La acea dată, lumea occidentală se cam săturase de Ceauşescu, încercând să-l torpileze prin orice mijloace. Tocmai de aceea, "memoriile" generalului de Securitate au fost construite pe scheletul unei "demascări" a lui Nicolae Ceauşescu, fiindu-i prezentate doar neajunsurile şi erorile. "Cartea are caracterul unui nesfârşit denunţ", remarcă Ion Constantin. Spre deosebire de Pacepa, Ryszard Kuklinski nu a avut preocupări publicistice, cu excepţia câtorva articole din reviste american eşi franceze, majoritatea aparţinând emigraţiei poloneze.

O altă deosebire dintre cei doi ofiţeri "dezertori" este expunerea publică după căderea comunismului. Ryszard Kuklinski nu a ezitat să se confrunte cu criticii săi - dintre care cei mai de seamă Adam Michnik şi Lech Walesa! -, susţinându-şi cu tărie motivele trădării Poloniei. Şi-a vizitat ţara natală (fără operaţii estetice!), a ţinut un discurs în Sejm (Parlamentul polonez), i-a făcut chiar o vizită papei Ioan Paul al II-lea. De cealălaltă parte, Ion Mihai Pacepa păstrează o "discreţie" absolută asupra persoanei sale, neapărând niciodată public după 1989. Nu s-a întâlnit nici nu publiciştii şi reprezentanţii "societăţii civile" care-i sunt favorabili, dar nici cu avocaţii săi. Jurnalista Lucia Hossu-Longin pretinde că i-a luat un interviu în Statele Unite, însă a refuzat să ne prezinte orice imagine cu Pacepa. De ce?

După un studiu amănunţit, istoricul Ion Constantin n-a identificat decât o singură asemănare dintre Ryszard Kuklinski şi Ioan Mihai Pacepa - reabilitarea de către statele de origine. Polonezul în 1997, românul în 1999. Însă, în ambele cazuri, reabilitările s-au făcut în contextul negocierilor de aderare la NATO!

Cartea "Cazul Ryszard Kuklinski: un Pacepa al Poloniei"? a apărut la Editura Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului din Bucureşti şi este prefaţată de prof. univ. dr Cristian Troncotă.

 

Si cum nu se poate fara, COMENTARISTII VA COMUNICA Vocea Poporului Arbitru:

13. RAUTA SI PACEPA de PETRE D | 28/02/2010 05:36:08 Rauta si Pacepa, doi tradatori de neam, indivizi murdari si fara contiinta. Dupa zeci de ani de cind a fugit din tara, acest infam de Rauta continua sa critice tara. Uita-te ba mincinosule cit de rau e acum in Romania comparat de cum a fost in comuniosm. Esti un individ execrabil, ca si Pacepa. 12. Pacepa este un EROU NATIONAL de Constantin Rauta | 28/02/2010 04:58:22 Ion Mihai Pacepa este un erou national deoarece a tradat comunismul si a expus lumii cine a fost in realitate Ceausescu, atunci cind statele de aici din Vest (inclusiv America !) il ajutau sa continue sa nenoroceasca natiunea Romana. Va ramine in istorie prin curajul lui, in ciuda opinilor unor istorici de doi bani. Constantin Rauta, College Park, MD 11. CONCLUZIE de arkan | 28/02/2010 00:01:12 Rusii au avut proprii lor tradatori de tara, agenti KGB ajunsi sa lucreze pentru CIA sau MI5. Printre acestia celebri au fost, Vladimir Vetrov Oleg Penkovsky Alexander Litvinenko Anatoli Golitsin Yuri Nosenko Oleg Kalughin Vasili Mitrokhin Primii trei de pe lista au fost executati de structuri mai vechi sau mai noi ale KGB. ...DECI RUSII ISI FAC TREABA... 10. bai tata,jos comunismu! de nutiandarcavar | 27/02/2010 17:40:29 astia doi,kuklinski si pacepa sunt perfecti pt partidul independentilor lui oprea,ploaia de stele! 9. Ilarioane, esti cam turmentat de "democratita de Ilie M | 27/02/2010 17:02:44 De ce folosesti ghilimelele mai tembelule ? In orice tara din lume tradatorii ramin tradatori pina la moarte lor si ORICE tradator isi justifica tradarea cu pseudoargumete patriotarde. Adica si Pacepa si polonezul tradator au tradat poporul, care i-a platit generos...tradatorii nu au facut munca voluntara NICI PENTRU AMERICANI k...k..nar...ule, au fost rasplatiti generos, asa cum sint rasplatiti toti TRADATORII. 8. Post-mortem de ion zis jack | 27/02/2010 15:29:35 Ordinul lui Ceausescu ca orice roman in orice imprejurare are obligatia de a-l lichida fizic pe Pacepa a fost anulat de parlament recent . Multi ani a ramas ordinul invigoare fara ca cineva sa-l anuleze . Cel ce duce misiunea la capat era exonerat de orice raspundere . OK . Dar nimeni nu spune cati agenti romani au fosti asasinati de serviciile americane prin tradarea lui Pacepa . Sute chiar daca nu credeti puls agenti est europeni si arabi colaterali cum se spune acum . Securitatea a recreat toata divizia de spionaj asa de puternic am fost loviti . Am luat-o aproape de la zero . Deci pe cine a tradat ,pe unicul comunist vinovat de toate ? Pentru ce ? Pentru orgoliul si mandria lui personala , dorinta de putere , singurii beneficiari au fost serviciile americane . D-le Pacepa cati dintre copii colegilor d-voastra asasinati mai plang si astazi ? Ai facut o fapta mare , traieste sanatos imbibat in cola subventionat in mirifica tara pe care ti-ai ales-o singur , nu te mai da roman 7. Tentatia asta de a lipi etichete de Sile | 27/02/2010 10:07:00 Tin de gindirea de lemn de pe timpul comunismului. Ceea ce prezinta cu adevarat interes sunt faptele . Suntem destul de maturi sa putem trage propriile concluzii asupra lor.Asa ca invit jurnalistii sa ne limpezeasca cu etichetele si sa ne prezinte fapte demonstrate si demonstravbile. Altfel vom considera ca vor sa ne manipuleze si nu mai servim asa ceva. O zi buna! 6. MESAJ PENTRU TRADATORI de SORIN | 27/02/2010 09:38:26 CE BUN ESTE PENTRU VOI DULCELE GLONT AL PATRIEI. DESPRE PACEPA IN PARTICULAR: EL E MORT DE MULT, DE AIA NICI NU APARE IN PUBLIC, PENTRU CA NU MAI EXISTA. 5. Nu sunt tradatori! de Costy | 27/02/2010 09:24:47 Cei care tradeaza inamicul nu pot fi catalogati tradatori. Pacepa l-a tradat pe Ceausescu si securitatea de care toti voiam sa scapam. Iliescu l-a tradat pe Ceausescu si chiar l-a asasinat! Este considerat tradator ? Pacepa s-a ascuns si inca nu apare in public pentru ca era cautat pentru a fi asasinat. 4. comenrariu de MARIN GABRIEL | 27/02/2010 08:48:30 toti tradatorii spun ca sant patrioti 3. Pacepa de Ticu | 27/02/2010 07:05:02 Interesanta ideea comaprarii activitatii celor doi tradatori, istoricul si diplomatul Ion Constantin meritand toate felicitarile pentru osteneala. 2. Destul de multi tradatori de tzari de V. Potemkin | 27/02/2010 03:15:24 Rusii au avut proprii lor tradatori de tara, agenti KGB ajunsi sa lucreze pentru CIA sau MI5. Printre acestia celebri au fost, Vladimir Vetrov Oleg Penkovsky Alexander Litvinenko Anatoli Golitsin Yuri Nosenko Oleg Kalughin Vasili Mitrokhin Primii trei de pe lista au fost executati de structuri mai vechi sau mai noi ale KGB. 1. DOI TRADATORI de PETRE D | 27/02/2010 00:08:15 Doi tradatori de tara care merita a fi impuscati!

 

Cazul Pacepa: Securitatea, pe urmele "Canaliei"    de Ilarion Tiu  

 

Preluat din Jurnalul Românesc  27-02-2010: http://www.jurnalul.ro/stire-special/cazul-pacepa-securitatea-pe-urmele-canaliei-537153.html

 

Poate fi considerat Ion Mihai Pacepa un Ryszard Kuklinski al României? Printre cei mai avizaţi cercetători care pot să răspundă la această întrebare este istoricul Liviu Ţăranu de la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), editorul lucrării "Ion Mihai Pacepa în dosarele Securităţii, 1978-1980", apărută la Editura Enciclopedică din Bucureşti în anul 2009.     În cadrul unui interviu oferit în exclusivitate pentru Jurnalul Naţional, Liviu Ţăranu îl întoarce pe toate feţele pe Ion Mihai Pacepa: traseul în "servicii", motivaţiile "dezertării", ancheta de la Securitate, condamnarea la moarte în contumacie şi tentativele de asasinare în Statele Unite ale "Canaliei" (numele de cod dat de foştii colegi).

● Jurnalul Naţional: Subiectul Ion-Mihai Pacepa a născut controverse atât în perioada comunistă, cât şi în cei douăzeci de ani de capitalism. Ce informaţii are la dispoziţie CNSAS-ul despre "defectarea" generalului de Securitate?   ● Liviu Ţăranu: "Dosarul Pacepa" a intrat în custodia CNSAS în mai multe etape, instituţia noastră fiind la "mâna" Serviciului Român de Informaţii (SRI), care a preluat dosarele Securităţii după 1990. În principal, documentele referitoare la Pacepa sunt structurate în Dosarul nr. 3447 de la Fondul Documentar, pe care l-am menţionat şi eu în carte. Mai sunt şi alte chestiuni colaterale referitore la Pacepa, primite în ultimii ani de la Serviciul de Informaţii Externe (SIE).

Dosarul principal, care cuprinde 92 de volume, are el însuşi o odisee. Practic este dosarul anchetei, făcută de comisia însărcinată cu stabilirea împrejurărilor în care a dispărut Pacepa. După închiderea anchetei, dosarul a stat într-un dulap la generalul Emil Macri.

● Studierea lui nu a fost posibilă nici măcar în interiorul Securităţii? ● Nu, nu... Cei care au intrat în 1990 în biroul lui Emil Macri au găsit volumele acestea într-un fişet.

● De unde ştiţi că ofiţerii de Secuitate nu au putut citi dosarul? ● De la cel care s-a preocupat îndeaproape de chestiunea aceasta - Mihai Pelin. După ce au fost găsite acolo, cei de la SRI nu ştiau exact ce să facă. Generalul aparţinuse structurii externe. În 1990, SIE s-a despărţit de SRI, şi atunci l-au restituit la Serviciul de Informaţii Externe. Serviciul l-a preluat, după care l-a restituit din nou la SRI, în 1991.

● De ce s-au făcut aceste transferuri? ● Cei de la SIE au spus că, de fapt, comisia care s-a ocupat de ancheta respectivă ţinea de Securitatea internă, deci de SRI după 1990. Respectiv cadrele şi toţi ofiţerii de acolo au făcut parte din Securitatea internă. Şi sunt foarte multe referiri care nu au legătură cu Pacepa. Referiri la personaje ale epocii, personaje politice.

● Când a intrat CNSAS în posesia dosarului? ● Dosarul a stat la SRI până prin 2006, cred că la începutul anului, când Claudiu Secaşiu, după ce s-a constituit o comisie mixtă SRI ­ CNSAS, l-a adus în portbagajul maşinii lui de serviciu.

● Adică fără protecţie? ● CNSAS-ul nu a avut niciodată o maşină specializată în transport de dosare, şi astfel documentele au fost aduse în portbagajul unei maşinii se serviciu a instituţiei, cred că în două tranşe. Problema e că din cele aproximativ 120 de volume menţionate în anii '90 de Mihai Pelin, la CNSAS au ajuns 92! Am identificat câteva documente publicate de Pelin în Cartea Albă a Securităţii care nu au mai ajuns la noi.

● Puteţi face o estimare privind conţinutul volumelor care lipsesc? ● Probabil că sunt dosare cu fotografii şi unele dosare cu documente ce conţin diverse chestiuni care nu sunt legate de Pacepa. Şi în dosarul pe care-l avem la CNSAS sunt foarte multe volume care nu au nici o legătură cu generalul. Există vreo şase-şapte numai cu fotografii găsite în casa lui imediat după ce a dispărut, când s-a făcut percheziţia.     ● De ce abia în 2006 CNSAS-ul a intrat în posesia "dosarului Pacepa"? Bănuiesc că au fost atât cercetărori din afara instituţiei, cât şi din CNSAS, care ar fi dorit să-l consulte. ● A fost clasificat ca dosar de siguranţă naţională. Probabil că au fost mai multe solicitări de felul acesta, dar până în 2006, el fiind clasificat la siguranţă naţională, n-a putut fi cedat. Conform procedurii, dacă în comisia mixtă nu se ajungea la concluzia că dosarul putea fi declasificat, nu se transfera la CNSAS.

● Dumneavoastră când aţi început să studiaţi dosarul? ● În vara lui 2006, angajaţii de la Departamentul Cercetare am fost trimişi la Arhiva de la Popeşti-Leordeni. Trebuia să facem un inventar la Fondul Documentar, era începutul "operaţiunii". Cineva de la Serviciul Arhivă mi-a spus că a venit ceva foarte interesant - dosarul lui Pacepa. Eu ştiam că s-a scris pe tema aceasta, din dosarul respectiv, de către Mihai Pelin. Mă gândeam să văd ce ar fi ceva în plus, şi mai interesant, decât a spus Pelin în cărţile lui. Lucrurile stau mult diferit faţă de ceea ce menţionează Mihai Pelin! El s-a folosit în special de aspectele senzaţionale ale documentelor, pe care le-a prezentat cu multe "înflorituri" caracteristice stilului gazetăresc.

● Cum este constituit dosarul acesta? Aţi menţionat în titlul cărţii o delimitare cronologică a cercetării: 1978-1980. Ce reprezintă anii aceştia? ● 1978 este anul în care Pacepa a "defectat" şi momentul în care a început ancheta. El a dispărut în nopatea de 28 spre 29 iulie 1978. În momentul în care a fost limpede pentru ai noştri că nu era nici răpire, nici asasinat în RFG, în momentul în care în relaţia cu cei din Ministerul de Interne vest-german s-a spus mai puţin răspicat, dar s-a lăsat subînţeles, că el ar fi trecut de partea cealaltă a adversarului, a început ancheta. Este de menţionat că vest-germanii au fost foarte serioşi, au început o cercetare poliţienească, au efectuat tot felul de eforturi ca să-l găsească - se gândeau că ar fi putut fi răpit, asasinat, un caz de terorism, ceva de genul acesta... Dar până la urmă s-au lămurtit că, neavând nici un semnal pe linia aceasta, Pacepa a "defectat".

● Au transmis, pe filiera Ministerelor de Interne ale celor două ţări, informaţii la Bucureşti? Au spus că s-ar putea să fie la americani sau au transmis pur şi simplu că era exclusă ipoteza răpirii, asasinatului etc., fără să dea informaţii suplimentare? ● Ai noştri, în momentul în care au văzut că Pacepa a dispărut de la hotel, şi ştiindu-se ce demnitate importantă avea, au hotărât de urgenţă să înceapă o investigaţie. Chiar ambasadorul s-a dus la Ministerul de Interne. Fiind însă perioadă de vacanţă nu l-a găsit pe ministru, acesta fiind plecat în concediu. Atunci s-a discutat cu un subsecretar de stat de acolo şi s-a hotărât să se constituie o comisie mixtă - să vină şi ai noştri din ţară şi să facă cercetări în domeniu. De la Bucureşti a fost trimis ca demnitar echivalent cu subsecretarul de stat vest-german tot un secretar de stat la Interne - Iulian Vlad. A fost desemnat cel care ştia limba germană, pentru că era la curent, oarecum, şi cu realităţile vest-germane. Două săptămâni a stat acolo şi trimitea în ţară zilnic rapoarte. Poate de două-trei ori pe zi - ce se discuta, ce se întâmpla, ce apărea în presă pe marginea cazului, ce întrebări a pus autorităţilor vest-germane. Colabora cu Poliţia germană şi cu subsecretarul de stat din Ministerul de Interne al RFG care se ocupa de chestiunea aceasta.

● Deci dosarul începe a doua zi după "defectare". ● Acolo sunt documente din perioada imediat următoare "defecţiunii" lui. Dar este foarte interesant că în anchetă au fost strânse şi altfel de hârtii, declaraţii, formulare pe care le-a completat Pacepa, care înfăţişează acte, fapte, evenimente din perioada anterioară anului 1978. Pe cele mai multe dintre coperţile acestor volume scrie "urmările trădării (sau fugii) lui Pacepa".

● Când au ajuns ofiţerii români de informaţii la concluzia că era vorba despre o fugă? ● Pe 3 august.

● Pe baza căror informaţii? Cele furnizate de vest-germani sau cele culese de ei la faţa locului? ● Foarte interesant este că a apărut un articol în cotidianul Die Welt, unde se spunea că Pacepa deja se afla în Statele Unite, ceruse azil politic şi se afla sub ancheta CIA-ului.

● Presa e presă, dar pe linia Ministerelor de Interene s-au furnizat ceva informaţii? ● Da. Vest-germanii aveau bănuieli înainte de chestiunea articolului de presă. Ei au încercat să-i sugereze lui Iulian Vlad că nu rămânea decât o a treia variantă: n-a fost răpit (deocamdată nu există nici un indiciu - dacă ar fi fost răpit, ar fi trebuit să primim un anunţ, Ambasada României ar fi trebuit să fi fost anunţată); dacă era vreun asasinat, îi găseam trupul (au făcut cercetări împrejurul hotelului, la toate berăriile pe unde obişnuia să meargă Pacepa - am fi găsit o armă a crimei, martori care ar fi văzut un act de violenţă etc. Care era ultima variantă - trecuse la un serviciu străin.

● În primele zile de anchetă, românii ce credeau că s-a întâmplat? ● Sunt convins că ai noştri au bănuit de la bun început că a defectat. Dimineaţa, când un general din DIE (Direcţia de Informaţii Externe a Securităţii) s-a dus să-l ia de la hotel, ca să-l ducă la aeroport, a observat nişte detalii care puteau să lase indicii asupra faptului că n-a fost nici răpit, nici asasinat... Totul era lăsat conform unui aranjament respectat atunci când aveau loc acţiuni de acestea secrete - televizorul din cameră era deschis, nu luase absolut nici un bagaj, nu luase nici măcar un costum de haine, la duş era perdeaua trasă, chiar şi actele lui rămăseseră în cameră. Erau câteva chestiuni care le-au părut, şi până la urmă s-au verificat, că duceau în direcţia "defectării".

● După 3 august, cum a decurs constituirea dosarului? ● Ulterior momentului "revelaţiei" a fost întocmită comisia de anchetă. I-au strâns pe toţi ofiţerii din conducerea DIE, "spuma" spionajului românesc, i-au cazat prin nişte vile la Snagov, pe unii i-au dus direct la Rahova. Acolo, într-un regim semicarceral, i-au pus să redacteze rapoarte şi declaraţii pe baza relaţiilor cu Pacepa. Tot ceea ce cunoşteau despre Pacepa şi acţiunile la care participase acesta. Inclusiv Nicolae Doicaru, cel care fusese şeful DIE.

● Care erau supoziţiile lor, ce l-ar fi determinat să "trădeze"? ● În primul rând, cei din comisia de anchetă se temeau că Pacepa lăsase în ţară o reţea - agentură, poate şi un rezident, cineva care să coordoneze. Cei de la vârful Securităţii se temeau că ar fi o conspiraţie generală, practic tot serviciul extern ar fi complotat împotriva intereselor României sau ale regimului. Aceasta era prima chestiune pe care o urmăreau. În al doilea rând, doreau să arate că datorită climatului putred de la vârful serviciului de informaţii a putut fi posibil actul acesta de trădare.

● Aceasta este concepţia anchetatorilor, însă oamenii care-i fuseseră alături ce supoziţie înaintau? ● Au fost două-trei variante, pe care fiecare a pedalat. Unii au spus că ar fi colaborat cu CIA-ul cu două decenii înainte, din perioada 1956-1959, cât a lucrat la Frankfurt.

Alţii susţineau că tocmai avusese loc o anchetă privind nişte bunuri aduse fără a fi fost controlate la vamă, cu un tir, pentru toate cadrele de conducere din DIE, iar Pacepa era implicat în ilegalităţi de genul acesta - aduceri de bunuri din Vest, fără a fi controlate la vamă, pe care le distribuia nomenclaturii. Deci lui i-ar fi fost teamă de ancheta aceasta.

Dar cei mai mulţi susţin că plecarea lui s-a produs în contextul în care avusese câteva eşecuri profesionale. În aprilie şi în iunie 1978 au avut loc două vizite importante ale lui Nicolae Ceauşescu: Statele Unite şi Marea Britanie. În aprilie, la New York, a avut loc, la Hotelul Astoria, o demonstraţie denumită de Securitate a "iredentiştilor unguri". De fapt era o manifestare a exilului românesc contra lui Nicolae Ceauşescu. Atunci, maşina lui Nicolae Ceauşescu a fost efectiv bombardată cu ouă, cu roşii etc. Pacepa a fost în preajma lui Ceauşescu şi avusese informaţii că va avea loc o asemenea manifestare şi a fost făcut responsabil. Deci se răciseră într-o anumită măsură relaţiile dintre Pacepa şi cuplul prezidenţial.

Mai este o chestiune importantă. În martie 1978 fusese schimbată conducerea DIE. Doicaru fusese făcut ministru al Turismului. Şi în loc să fie pus Pacepa, aşa cum cei mai mulţi din serviciu se aşteptau, şi el dorea, de altfel, a fost pus un general care se ocupase până atunci de Direcţia Administrativă a Ministerului - Alexandru Dănescu.     ● Pe Doicaru de ce l-au dus la Turism, făcuse vreo "trăsnaie"? ● Contextul general este că, începând din ianuarie şi până în martie-aprilie 1978, a avut loc o rotire de cadre făcută de Ceauşescu. Ministerul Turismului era un fief al spionajului românesc, iar Doicaru a fost pus acolo să coordoneze. Însă era clar o "tragere pe dreapta" profesională a lui Doicaru.

● Din declaraţiile prezente în dosar rezultă în vreun fel că Pacepa s-a arătat nemulţumit că nu fusese numit la şefia DIE? ● Unii dintre colegi susţin că acesta ar fi fost motivul principal - faptul că i-ar fi fost oprită cariera, adică n-a fost promovat în funcţie. Şi că, după toate eşecurile înregistrate, nici în funcţia în care era la momentul respectiv nu mai rămânea prea mult timp. Alţii susţin că Nicolae Ceauşescu i-ar fi propus să facă o Casă Prezindeţială, cum era instituţia echivalentă din Statele Unite - tocmai veneau ei de acolo. Însemna să cuprindă ceva din Direcţia de Pază şi Protocol a Securităţii, câteva secţii de la MAE, de la Gospodăria de Partid. Toate acestea să fie strânse într-o singură instituţie, care să se ocupe de cuplul prezidenţial, de administrarea treburilor Casei Prezidenţiale.

I-ar fi propus ca el să fie şeful, un fel de "Chambellan", susţinea Pacepa. Eu am îndoieli. Însă în momentul în care a avut eşecurile despre care am amintit, era clar că şansele lui de ajunge şi în acea funcţie erau din ce în ce mai mici. Fusese deja implicat în ancheta cu bunuri aduse din "afară" ilegal.

Personal, consider că dezertarea lui Pacepa a fost cauzată de faptul că el conştientizase că nu mai avea şanse să acceadă într-o nouă funcţie, şi nici măcar să-şi păstreze postul. Din momentul în care era "tras pe dreapta", el ştia că toţi din Securitate în asemenea cazuri erau scoşi la pensie, la 49-50 de ani. Avusese colegi, foşti adversari în situaţia aceasta. Pacepa avea 50 de ani. Neagu Cosma, cel de la Contraspionaj, fusese scos la pensie la 49 de ani. Se temea că nici măcar în exterior nu mai putea ieşi.

● Când a dezertat, ce fel de informaţii avea la dispoziţie Pacepa? Putea furniza secrete care să pună în pericol regimul comunist din România? ● În primul rând, Pacepa a plecat cu memoria lui prodigioasă. Avea acces la nume de colaboratori, surse şi ofiţeri acoperiţi ai Securităţii din exterior. În calitatea lui de adjunct al şefului DIE răspundea de două sau de trei divizii. În momentul respectiv, DIE avea cinci brigăzi, fiecare pe o zonă de acţiune, încă două, care erau axate pe spionajul tehnologic şi una care se ocupa cu plasarea de ofiţeri ilegali (oameni care erau trimişi în exterior, sub identităţi bine croite, plasaţi apoi diverse instituţii - plecau în exil şi nu mai aveau legătură cu Securitatea, întrucât nu aveau funcţii de acoperire: îşi făceau carieră în străinătate şi erau din nou contactaţi). Aceştia din urmă erau cei mai primejdioşi, foarte greu de pregătit. Unii dintre colegii lui Pacepa susţin că el ar fi cunoscut câţiva. Mare parte dintre ei erau plasaţi în obiective de interes economic.

● Chiar dacă eşti şef, nu ştii absolut tot ce se întâmplă într-o instituţie. Cât putea să memoreze Pacepa? Sau a plecat cu dosare după el, cu vreo bază de date? ● Înţeleg că a avut o agendă sau două, în care-şi nota diverse chestiuni. Menţionează aceasta şeful lui de cabinet. Sunt convins că probabil a putut să recunoască din ceea ce i-au oferit americanii - fotografii, texte olografe, probabil texte interceptate -, să identifice anumite personaje şi să confirme dacă lucrau pentru DIE. Nu cred că memoria lui i-ar fi putut permite să dezvăluie identitatea a mai mult de 20%-30% din reţeaua de informaţii externe. Erau direcţii în care el nu avea acces.

● Oare plecarea lui nu a avut mai degrabă un efect propagandistic decât informativ? ● Plecarea lui a avut, desigur, şi un efect propagandistic - un general de informaţii din "blocul estic" a trecut la americani. Dincolo de dezvăluirile pe care le-a făcut, Pacepa a fost folosit în acţiuni de propagandă împotriva regimului Ceauşescu. În primul rând, cunoscând mecanismul interior, putea contribui la compromiterea unora dintre diplomaţii români aflaţi sub acoperire în diverse ipostaze în Occident. Eu cred că, dincolo de identităţile celor care i-au fost colegi, subordonaţi, el le-a spus americanilor care era mecanismul cu care funcţiona spionajul românesc.

● Oare nu-l ştiau americanii? ● Ei aveau probabil ceva date. Fără îndoială că existaseră scurgeri de informaţii din ţările-satelit ale Uniunii Sovietice, deci americanii aveau o imagine despre cum funcţionau serviciile. Însă nu cunoşteau acea perspectivă de ansamblu, a întregului mecanism. Cu asta i-a putut ajuta Pacepa!

● Serviciile româneşti au încercat să se protejeze după fuga lui Pacepa? Adică s-au întreprins în perioada următore schimbări în structura de organizare a DIE, ca să contracareze pierderea aceasta. ● DIE a fost desfiinţat în luna septembrie 1978! Apoi s-a format un colectiv mic din ofiţeri care lucraseră în Securitatea internă şi câţiva pe care cei de aici i-au apreciat că nu erau cunoscuţi de Pacepa. Vreo 22 de oameni, cred. Aceştia au închegat un alt colectiv, o altă instituţie - Centrul de Informaţii Externe (CIE). Practic, din decembrie, cred,  avem de-a face cu o nouă instituţie, organizată diferit. Însă metodele şi obiectivele au rămas aceleaşi.

● Dar agentura de "afară"? ● O parte a fost abandonată, acolo unde a fost cazul. Unii dintre ei au fost aduşi în ţară, pentru că erau surse valoroase şi nu s-a dorit ca ele să fie lăsate de izbelişte. Iar o altă parte, despre care s-a considerat că nu-i era cunoscută lui Pacepa (din anchetă s-a văzut că ofiţerii acoperiţi nu au fost nici provocaţi, nici urmăriţi, nici arestaţi de autorităţile americane sau occidentale), a fost păstrată. Eu cred că undeva la 50%-60% din agentură şi din colaboratorii din plan extern au fost păstraţi. De altfel, Nicolae Pleşiţă spune undeva în memoriile lui că cel mai mare rău nu l-a făcut Pacepa, prin dezvăluirile sale, ci membrii comisiei de anchetă. Pentru că aceştia au încercat să-i dea afară şi să-i restructureze şi pe cei care nu aveau nici o legătură cu problema, şi erau buni meseriaşi sau erau buni agenţi. Dar din cauza spaimei teribile care exista atunci, ei au făcut mai mult rău serviciului de spionaj decât Pacepa însuşi. Cât putea să reţină el...

● Care a fost concluzia oficială a comisiei care a anchetat fuga lui Pacepa? ● Concluzia a fost că Pacepa a acţionat de unul singur. Datorită faptului că ar fi colaborat cu CIA-ul încă dinainte de momentul "defecţiunii". Unii zic că de două decenii - Postelnicu era convins că de 20 de ani el ar fi colaborat cu CIA-ul şi cu servciile de informaţii vest-germane. Dar cei mai mulţi au considerat că Pacepa a "defectat" datorită temerilor în privinţa anchetei lui şi în privinţa dezvăluirii tuturor ilegalităţilor pe care le făcuse în cadrul DIE. Ipoteza aceasta a fost formulată şi în ultima sinteză făcută în chestiunea dezertării lui Pacepa, înaintată lui Postelnicu şi inclusiv lui Ceauşescu.

● A fost vreo arestare sau vreo destituire drastică? ● Ion-Gheorghe Maurer a avut un consilier de nădejde cât a fost prim-ministru, pe nume Eugen Luchian. Era un general destul de capabil, cel puţin după cum se decupează el din dosarele privind "cazul Pacepa". El s-a ocupat şi de afacerea cu evreii, cu saşii emigranţi. A fost arestat, degradat la stadiul de soldat şi închis opt ani la Aiud.

● Ce i s-a reproşat? ● Una este ce i s-a reproşat şi altceva este ce i s-a înscenat. Nu putea fi închis, acuzat fiind de colaborare cu Pacepa şi de prietenie strânsă cu el. I s-a înscenat deţinerea de documente secrete la domiciliu.

● Dar totuşi, ce i s-a reproşat? ● Faptul că a avut o relaţie foarte strânsă cu Pacepa, faptul că a băgat bani în buzunar din taxele de emigrare şi din afacerile pe care le-a derulat DIE de-a lungul timpului.

● De ce l-au luat pe el şi nu pe altul? ● Eugen Luchian a fost şeful Direcţiei de Paşapoarte şi Vize o perioadă îndelungată, în anii '70. Instituţia aparţinea de Consiliul de Miniştri, însă era în colaborare strânsă cu DIE.

● Ar fi putut el contribui la defecţiunea lui Pacepa? ● Nu neapărat, dar faptul că aveau relaţii de familie, se vizitau reciproc. Erau chestiuni care depăşeau strict cadrul profesional. Este adevărat că de ce alţii, care au avut relaţii mai strânse, n-au păţit acelaşi lucru. Dar el a deranjat, probabil, şi din faptul că avusese şi un protector foarte bun cât fusese prim-ministru Ion-Gheorghe Maurer, care reuşise să îl acopere foarte bine. Cred că şi aversiunea pentru Maurer s-a răsfrânt asupra lui Eugen Luchian. Au mai existat alţi generali care pentru moment au fost deţinuţi atunci. Însă ulterior au fost retrogradaţi doar sau au fost trimişi la Şcoala de Miliţie de la Câmpina, la Băneasa, unul a fost trimis la Arhivele Naţionale, ca şef serviciu Restaurare. Funcţii mici în Ministerul de Interne sau la Administrativ pe undeva.

● Ce li se imputa? ● Faptul că au contribuit la climatul acela de corupţie pe care l-au promovat, l-au susţinut etc. Deci, datorită climatului acela a fost posibil ca Pacepa să fugă.

● Care a fost scenariul? ● De la operaţiuni de spionaj s-a trecut la operaţiuni de aducere de valori, de corupţie, de propagandă, care nu ne servea întotdeauna. Au spus că toate cadrele DIE au fost molipsite de carierism, de fuga după bani şi mijloace materiale şi etica socialistă a fost ignorată şi nu au mai fost respectate regulile muncii de informaţii. Asta este una dintre acuzaţiile serioase pe care le aduc ei acolo.

● Ce făceau ei? ● Cei care erau în misiune în "afară" primeau un salariu în ţară. Salariul normal pentru funcţie. Iar acolo primeau salariul în valută pentru funcţia deţinută sub acoperire. Din venitul în valută din exterior îşi cumpărau diverse bunuri. De la maşini, eletrocasnice la porţelanuri şi ceramică pentru baie. Pentru toate acestea, dacă le aduceai în ţară, trebuia să plăteşti o taxă vamală, care de multe ori însemna mai mult de 100% din valoarea bunului. Un automobil putea fi taxat la vamă şi cu 200%. Însă ei când le trimiteau foloseau metoda curierului diplomatic. Deci nu era percepută absolut nici un fel de taxă vamală. Practic, statul român era păgubit prin sistemul acesta. N-ar fi fost o problemă dacă se întâmpla foarte rar şi în cantităţi mici. Dar devenise deja o tradiţie, şi veneau lunar tiruri cu bunuri diverse. Prin influenţă, prin metode de astea mai mult oculte, se crease un adevărat sistem mafiot. Puseseră inclusiv un om de-al lor în fruntea vămilor. Creaseră un sistem de interese în care şefii DIE erau cei care dictau.     ● Conform informaţiilor prezente în "dosarul Pacepa", care este itinerariul ascensiunii lui în Securitate? ● Din declaraţiile colegilor săi, prezente în dosar, se disting două trasee posibile. Unii susţin că Pacepa a fost un carierist care a vânat orice oportunitate de avansare - prin cultivarea şefilor, prin practica de a oferi cadouri (însemnate: tehnologie adusă din afară, bunuri casnice care se găseau foarte rar în ţară), băuturi fine. Specula slăbiciunile omeneşti ale celor care erau deasupra lui. Avea acces în exterior la diverse bunuri.

Alţii susţin că ar fi avut câteva contribuţii importante pe linie informativă, inclusiv furtul de brevete, de patente etc., sustrase din Occident în folosul industriei chimice. Şi nu numai - ar fi fost implicat şi în afacerea Foker, în operaţiunea cu emigrarea evreilor, a saşilor. Cu vânzările... Un rol ar fi putut avea. Şi mai este ceva - spre deosebire de o altă parte a conducerii DIE, inclusiv Doicaru, care nu ştia nici o limbă străină, Pacepa "rupea" cât de cât şi franceza, şi germana, şi engleza. În plus, avea un stil de a prezenta bine lucrurile - era foarte prezentabil şi avea arta prezentării. De multe ori şi-a asumat lucruri care erau clar că îl depăşeau, însă îşi impresiona interlocutorul prin stilul foarte comercial de a expune propriile acţiuni şi rezultate. Şi ale serviciului, fără îndoială.

● Cum şi-a început el cariera externă, ce misiuni avea? ● În prima parte a activităţii sale, după ce a terminat facultatea, a fost încadrat în Securitatea internă. A lucrat la Canal, şef de serviciu, la Contrasabotaj! După care, în ianuarie 1956, a fost trecut în aparatul extern.

● Cum se făcea trecerea aceasta? ● I se făcea un referat de cadre, se studia dacă prezenta calităţile cerute etc. În fiecare direcţie regională de Securitate -şi atunci şi până în 1989 - exista un birou al DIE care se ocupa cu "vânarea" cadrelor bune. Ce era mai bun într-o regională, iar mai apoi într-un serviciu judeţean se Securitate (după 1968), era atras spre DIE. Mai degrabă ei făceau recrutări.

● Deci a fost promovat. ● Sigur că da. În general erau recrutaţi după capacităţi, după abilităţile de a vorbi o limbă străină. Sigur că erau unii care îşi doreau lucrul acesta şi făceau demersuri - prin celebrul sistem pile, relaţii, cunoştinţe, şi trăgeau sforile necesare. El a avut o pilă - pe cel care era şeful cadrelor Securităţii, Alexandru Demeter. Acesta fusese prieten cu tatăl lui Pacepa, care-l salvase pe Demeter în perioada ilegalităţii sau îl ajutase. Cert este că cei doi fuseseră prieteni. Pacepa tatăl murise în 1952, şi atunci Demeter, din dorinţa de a-i face un serviciu prin intermediul fiului, a fost cel care i-a semnat referatul de cadre şi l-a promovat. Începe de la stadiul de adjunct al rezindeţei din Germania de Vest, la Frankfurt - era un om foarte tânăr, avea în jur de 25-26 de ani. În 1959-1960 este rechemat şi pus şef serviciu la Departamentul care se ocupa de ţările nordice, Germania şi Austria. Cunoştea arealul respectiv şi a fost pus şef la serviciul de spionaj pentru zona aceasta.

● În conducerea centrală a serviciului cum a ajuns? ● Ajunge după 1964, iar prin 1967 era prim-adjunct al şefului DIE. A sărit foarte repede şi pentru asta mulţi susţin că e foarte dubioasă ascensiunea sa, în sensul că ar fi fost susţinut de CIA, că ar fi fost dirijat de un serviciu străin, poate chiar de KGB.

● Se putea aşa ceva în Securitate? ● Asta numai dacă iei în considerare că şi ceilalţi, care l-au promovat, ar fi fost agenţi. Ceea ce mă îndoiesc. Înseamnă că şi ministrul Drăghici ar fi fost agent american, pentru că Drăghici i-a semnat o parte din actele de promovare, după aceea Cornel Onescu, care i-a fost succesor. Să presupunem prin absurd că ar fi fost oamenii SUA, însă trebuia să aibă sprijin şi de la CC, pentru că acolo, la Direcţia de Cadre, se tranşa toată chestiunea.

● Pacepa şi-a scris în Statele Unite memoriile, foarte savuroase, pline de picanterii etc. La câte informaţii pe care le descrie el acolo ar fi avut acces. În primul rând din familia prezidenţială. A fost un apropiat, un intim al familiei Ceauşescu? ● El spune că ar fi fost în funcţia de consilier prezidenţial după 1974. Deci foarte apropiat. Exista o asemenea funcţie în nomenclatorul de atunci, dar Pacepa n-a fost niciodată consilier prezidenţial. În acea perioadă, demnitatea o deţinea Vasile Pungan, un fost diplomat al României. Deci nu Pacepa - nu există nici un ordin de numire. El se autointitulează. Că era în peajma cuplului, asta se întâmpla când erau vizitele externe. Pacepa pregătea deplasările şi era alături de cuplul prezidenţial pe parcursul acestora.

● Mă refer la intimitatea familiei, la mese, la aniversări etc. Spre exemplu, episodul când Nicu Ceauşescu ar fi sărat stridiile într-un mod original... ● Mai degrabă prelua folclorul care circula în Securitate. Informaţii confidenţiale despre viaţa politică şi socială internă, precum şi despre ce se întâmpla la mesele demnitarilor, aici, în ţară, nu avea. Pentru că DIE n-avea nici un acces în paza şi în securitatea lor. Este foarte posibil ca aceste poveşti să le fi auzit de la alţi generali din Ministerul de Interne. Cei care se ocupau într-adevăr de problemă, de la Direcţia de Gardă şi Protocol, care erau în preajma familiei prezidenţiale. Nu a fost el în contact direct cu chestiunile acestea.

● Când veneau delegaţiile străine în România, tot DIE se ocupa de ele? ● Nu. Cei din Securitatea internă. DIE intervenea numai în momentul când organiza în exterior vizitele sau întâlnirile lui Ceauşescu sau ale cuplului prezidenţial. În interior exista un alt compartiment care se ocupa de chestiunea aceasta.         COMENTARII si COMENTARISTI Ad-Hoc:     34. Pacepa este un erou national     de Constantin Rauta | 28/02/2010 04:46:48 Ion Mihai Pacepa este un EROU NATIONAL pentru ca a tradat comunismul, acel regim ILEGITIM si CRIMINAL, pe care multi din comentatorii de aici se pare ca ii duc dorul si imprastie noroi pe cei care au tradat comunismul. Am o invitatie pentru ei: daca va place asa de mult comunismul mergeti in Coreia de Nord! Istoria, nu istoricii de doua parale il va inscrie pe Pacepa in memeoria neamului si istoria lumii. Constantin Rauta, College Park, MD       33. PACEPA      de RADY G | 28/02/2010 01:09:51 In cazul in care n-o stiti, In afara de tradator de tara, Pacepa a fost acuzat aci in USA de homosexualitate, sau mai bine de pedofilie. Ca sa vedeti ce *** individ e acest Pacepa, pe care unii il lauda. Pupati-l in vvv pe Pacepa, bai ***!       32. SERVICIILE      de Yoke | 27/02/2010 23:45:31 Dupa '89, Agricultura romaneasca, intr-un moment de maxima inflorire si productivitate, a fost dezmembrata. Industria bazata - cum spunea Europa lib - pe tehnologie din Vest, a fost facuta tandari. Banci bine fundamentate prin activitatea si specialistii lor au fost devalizate. Calitatea invatamantului romanesc, recunoscuta in intreaga lume, a fost distrusa. Relatiile sociale, in masura in care depind de guvernanti, au devenit, dupa '89, patologice. Numai serviciile secretoase s-au extins, au crescut, au inflorit. Ele au devenit un adevarat CANCER al Romaniei, care vor distruge aceasta entitate, daca nu vor fi readuse la timp in albia cuvenita.       31. Vorbiti ca sa nu adormiti      de Lazarescu | 27/02/2010 21:22:49 De unde pina unde pacepa tradator ? Intradevar la timpul acela a fost un tradator daca este sa tinem cu fosta dictatura comunista ,dar acum cind Romania este in NATO cind trupele americane cutreiera toata tara si avem baze militare comune,cind in diferite tari sintem alaturi de trupele americane ,cum putem noi acum sa il numim pe Pacepa tradator ? Chiar daca nu ar fi fost Pacepa atunci, acum americanii si totate alte formatiuni militare din EU ar fi cunoscut totul despre Romania. Asa ca ce va mai agitati atita si il scoateti pe Pacepa tradator ?       30. Romanul Pacepa      de V.Potemkin | 27/02/2010 20:23:46 Agenturi prietene au indicat faptul ca Pacepa nu mai era loial cauzei ce l-a produs (ofiter de securitate comunista) si au cerut anchetarea sa de catre expertii lor. Ceasca si-a dat acordul pentru ancheta pe cand Pacepa se afla in Germania. "Defectarea" sa este de fapt un act *** din opereta "Lasati-ma sa-l cant" de Gherase Dendrino, caci americanii l-au extras in ultimul moment fara nici un risc. Pacepa nu a sacrificat numai agenti romani! Ce nu spune "romanul" Pacepa nici azi este cine i-a aranjat plecarea in Germania.       29. Am vazut chiar acum un film      de Atamild | 27/02/2010 19:46:48 Il gasiti prin cuvintele de cautare pe gsptv BINECUVANTATA FII INCHISOARE       28. pa ce pa     de gogu | 27/02/2010 19:43:17 decat cu ilici kgb.. mai bine cu noi insine!iar personajul de mai sus nu este chiar erou.. e un brand care produce bani,pretexte,vendete...       27. opinie     de jan pit. | 27/02/2010 18:49:04 asa a fost mereu la noi in istorie cu bune si rele,sintem tara mika la granita marilor imperii,timpurile se schimba mereu,noi sa fim sanatosi.       26. pacepa     de ioana encabo | 27/02/2010 18:29:17 Pacepa e omul care a distrus avantul Romaniei pentru totdeauna.El stie foarte bine ce a facut si de aceea nu scoate capul pentru ca-i va zbura de pe umeri, asa cum de altfel merita.O persoana fara scrupule ,a schimbat directia unei intregi natiuni.Rusine sa-i fie.       25. Tradatorii conduc Romania     de Gambeta | 27/02/2010 16:46:41 In orice tara normala, un tradator este un tradator. In Romania, ei sunt pe prima pagina si ne dau lectii. De aia merg lucrurile asa cum merg!

 

 

24. ***     de *** | 27/02/2010 14:48:55 MISCAREA P-M-S RO     23. PACEPA tradator ???      de SURMELIS ARGENTINA PUSA | 27/02/2010 14:07:04 In ce an a FUGIT Pacepa din Romania ??? In ce an a avut loc ”revolutia” de schimbare a sistemului de guvenare a Romaniei ??? Cand intervine o tradare sau mai bine zis o DEZERTARE in sistemul de securitate al unei tari,apar modificari IMEDIATE in codurile si organizarea acesteia pe care cel ce a facut OBIECTUL DEZERTARII nu avea cum sa le mai CUNOASCA si sa le COMUNICE taberei adverse in care se afla.     22. Adevaratcanalie!      de gigione | 27/02/2010 12:33:22 si..prin "toate mijloacele". Desi, personal ma indoiesc de faptul ca mai traiestelepraasta, nu ar fi tirziu nici acu sa fiesinucis oleaca!     21. tel.0733369101     de pedro slobozia | 27/02/2010 10:33:39 nu sa batut noua 9     20. pacepa     de pedro slobozia | 27/02/2010 10:31:26 eu la fel ca alti romani adevarati zic caci a facut mult rau si porului si apropiatilor lui.dupa toate astea mai vine si cu pretentii acum,dar el nu apare.io fi frica sau rusine?NOTA;caut de munca ca sofer de camion,am toate actele si sunt in somaj.Tel.073336101     19. RUSINE       de maria | 27/02/2010 09:58:03 DE CE NU PUBLICATI NUMARUL CELOR CARE AU MURIT DIN CAUZA LUI!!!!!     18. tradator     de florin | 27/02/2010 09:32:53 FARA MILA!     17. UNDE-I BASESCU ?     de HAIDUCUL | 27/02/2010 09:29:34 ESTE ADEVARAT LA ROBERTA ANASTASE A FOST TRIMISA DE BASESCU LA KIEV CU OCAZIA INVESTIRII IN FUNCTIE A PRESEDINTELUI IANUKOVICI ? DE CE NU A FOST EL ? ESTE ADEVARAT LA ROBERTA ANASTASE A FOST TRIMISA DE BASESCU LA KIEV CU OCAZIA INVESTIRII IN FUNCTIE A PRESEDINTELUI IANUKOVICI ? DE CE NU A FOST EL ?

ESTE ADEVARAT LA ROBERTA ANASTASE A FOST TRIMISA DE BASESCU LA KIEV CU OCAZIA INVESTIRII IN FUNCTIE A PRESEDINTELUI IANUKOVICI ? DE CE NU A FOST EL ?

ESTE ADEVARAT LA ROBERTA ANASTASE A FOST TRIMISA DE BASESCU LA KIEV CU OCAZIA INVESTIRII IN FUNCTIE A PRESEDINTELUI IANUKOVICI ? DE CE NU A FOST EL ?

ESTE ADEVARAT LA ROBERTA ANASTASE A FOST TRIMISA DE BASESCU LA KIEV CU OCAZIA INVESTIRII IN FUNCTIE A PRESEDINTELUI IANUKOVICI ? DE CE NU A FOST EL ?

ESTE ADEVARAT LA ROBERTA ANASTASE A FOST TRIMISA DE BASESCU LA KIEV CU OCAZIA INVESTIRII IN FUNCTIE A PRESEDINTELUI IANUKOVICI ? DE CE NU A FOST EL ?

ESTE ADEVARAT LA ROBERTA ANASTASE A FOST TRIMISA DE BASESCU LA KIEV CU OCAZIA INVESTIRII IN FUNCTIE A PRESEDINTELUI IANUKOVICI ? DE CE NU A FOST EL ?

ESTE ADEVARAT LA ROBERTA ANASTASE A FOST TRIMISA DE BASESCU LA KIEV CU OCAZIA INVESTIRII IN FUNCTIE A PRESEDINTELUI IANUKOVICI ? DE CE NU A FOST EL ?     16. UNDE-I BASESCU ?      de HAIDUCUL | 27/02/2010 09:28:17 ESTE ADEVARAT LA ROBERTA ANASTASE A FOST TRIMISA DE BASESCU LA KIEV CU OCAZIA INVESTIRII IN FUNCTIE A PRESEDINTELUI IANUKOVICI ? DE CE NU A FOST EL ?     15. TOT TRADATOR     de CANIS LUPUS | 27/02/2010 09:12:09 TRADATOR N.E.NO.R.O.C.I.T,AI TRADAT PATRIA NU PE CEAUSESCU CARE A FOST INFINIT MAI ROMAN DECAT TINE,UN ADEVARAT PATRIOT IN MODUL CUM INTELEGEA EL SA FIE,DAR ORI CUM UN PATRIOT.ASTA SPUN EU CARE NU AM AVUT VOIE NICI SA URMEZ STUDIILE ,CARE DUPA 1961 AM REUSIT SA-MI CONTINUI STUDIILE COPIL FIIND,CARE NU AM FOST MEMBRU P.C.R.,CARE NU AM COLABORAT CU SECU CARE....PACEPA,ESTI UN TRADATORSI NICIODATA TARA NU TE VA IERTA.     14. SECURITATEA A FOST BUNA     de OM RI ZARIO | 27/02/2010 08:20:17 PACEPA A TRADAT POPORUL ROMAN SI INTERESELE SALE. I-A TRADAT PE SPIONII ROMANI CARE AU FOST UCISI PENTRU CA ASTFEL I-A DECONSPIRAT. ROMANIA A FOST O TARA CU SERVICIILE SECRETE PUSE LA PAMANT. IMEDIAT DUPA REVOLUTIE AU LANSAT SLOGANUL SECURISTI=TERORISTI CA SA DISTRUGA IMAGINEA UNEI INSTITUTII CARE INTR-ADEVAR SLUJEA INTERESELOR ECONOMICE ALE ROMANIEI. PAA ACUM PE TERITORIUL ROMANIEI SI-AU FACUT DE CAP TOT FELUL DE SERVICII STRAINE CARE SI-AU IMPUS CHIAR SI PRESEDINTI(ILIESCU, CONSTANTINESCU), MINISTRI, SECRETARI DE STAT. MAI LIPSEA AGENTUL CIA MIRCEA GEOANA.     13. Pacepa tradator de tara !      de SEELENHEILKUNDE | 27/02/2010 08:07:47 Pacepa a fost un tradator de tara si spun asta pentru ca el nu l-a tradat doar pe Ceausescu ci si pe toti spionii romani ( care au fost executati prin tradarea lui) , spioni romani care realizau spionaj economic pentru Romania     12. pe cine a tradat ?      de I Spy | 27/02/2010 07:55:47 Tara se identifica cu securitatea criminala si cu Ceausescu ? Pe cine a tradat pana la urma ? A facut cunoscuta lumii fata adevarata a comunismului romanesc. Ceausescu oferea ajutoare ''pretinilor'' arabi in timp ce populatia suferea de foame si frig.Mizeria in care ne scaldam e tot urmare a comunismului criminal.Basescu are 1000 de defecte dar pentru faptul ca a condamnat comunismul imi scot palaria (si i-o trantesc lui Felix Motanul in fata).     11. ADAUGA ANUNTURI GRATUITE PE INTERNET     de INTERNET ROMANIA | 27/02/2010 07:15:43 ADAUGA ANUNTURI GRATUITE PE INTERNET

BENEFICII: - LOCALIZARE PE HARTA GOOGLE - 4 POZE GRATUITE DE MAXIM 2 MB - PROMOVARE GRATUITA PE INTERNET - ANUNTURI NATIONALE GRATUITE VALABILE IN TOATE JUDETELE TARII

ADRESE WEB RETEA SITE-URI DE ANUNTURI GRATUITE: ******googleromania.com ******anunt-gratis.com ******anuntgratisrealismul unmanitar ******anuntulmeurealismul unmanitar ******anuntliverealismul unmanitar ******anuntonlinerealismul unmanitar ******anunturiangajarirealismul unmanitar ******imobiliareromaniarealismul unmanitar ******anuntgooglerealismul unmanitar ******anuntyahoorealismul unmanitar ******pentrutinerealismul unmanitar

Va multumim!     10. pacepa     de nelu | 27/02/2010 06:36:57 un tradator de NEAM SI TARA     9. Felix Mircea - Dan Voiculescu      de amiculX | 27/02/2010 06:19:04 Lasati-l pe Pacepa si ocupati-va de FELIX-MIRCEA aka Dan Voiculescu. Pacepa era ofiter, isi facea meseria **** aia a fost INFORMATOR     8. xgu     de geo | 27/02/2010 05:49:56 Ce naiv esti.Ce secrete stia ma Iliescu?Pacepa a divulgat secrete de stat,planuri de aparare ,etc.A fost cel mai mare tradator de tara,alaturi de ex-regele Mihai care l-a tradat pe maresal si a adus comunismul in tara.(a si fost decorat de Stalin pt acest lucru).     7. PACEPA TRADATOR     de costache c cimpoier | 27/02/2010 00:54:40 Orice s-ar spune in favoarea lui Pacepa,nu sunt decat vorbe care vor sa ascunda adevarata fata a acestui tradator.Nu l-a tradat pe Ceausescu,ci poporul roman.In urma tradarii,au fost numeroase pierderi,pe care le-a suportat tot populatia.Daca ar fi fost manat de o ideie patriotica,din pozitia pe care o avea,potea sa intrepinda alte masuri,care sa fi fost inspre binele Romaniei,si nu tradarea.     6. Basescu a fost turnator la Securitate     de Pacepa | 27/02/2010 00:38:35 Fapt dovedit cu documente.     5. UN TRADATOR ***.     de PETRE D | 27/02/2010 00:06:05 Asta este Pacepa. Un tradator *** de tara.     4. raspuns pt.mgm      de xgu | 26/02/2010 21:30:37 Dar Iliescu care a colaborat cu Ceausescu ,a detinut ani de zile functii importante ,a jucat chiar si cerculete cu familia Ceausescu iar paralel mai colabora si cu KGB,iar in 89 a mazilit fara nici-o judecata asa cum normal ar fi trebuit familia Ceausescu,asta cum il putem numii ? Daca mai adaugam si restul facute dupa mazilirea familiei Ceausescu ,pai atunci Pacepa este un mic copil pe linga Iliescu.     3. Tradator      de TRADARE | 26/02/2010 21:30:17 Orice s-ar spune, este vorba de tradare aici. Orice regim ar fi, tot tradare se numeste. Poate datorita la ceea ce a ,,varsat" el, s-ar putea sa fi murit oameni (cei desconspirati). Orice tara din luna asta, indiferent de regimul politic, are servicii de spionaj. Care lucreaza pentru tara respectiva. Credeti ca e vreo rusine pentru un spion economic, de exemplu, ca ceea ce a adus la el in tara ajuta propriului lui popor? Ceausescu a fost domn ca nu l-a matrasit. Daca vroia, o facea.     2. opinie     de jann | 26/02/2010 21:29:45 in istoria romaniei asa a fost mereu cu bune si rele,sintem tara mika la granita marilor imperii,timpurile se schimba mereu,noi sa fim sanatosi.     1. interesant articol      de mgm | 26/02/2010 21:16:27 Dar cum o dai si cum crapa tot un tradator ramane! Nu am sa inteleg nici o data chestia ca vezi doamne l-a tradat pe Ceausescu! A tradat Romania, mai mult se pare ca a tradat din frica ca i s-ar fi gasit toate gainariile marunte. T

TU CE CREZI IOANE, VASILE SI GHEORGHE ?????

 

 

Vineri, 19 februarie 2010 Sursa: Evenimentul Zilei Autor: Magda Spiridon

 

Cântăreţul Cristi Paţurcă: Am ajuns un boschetar

 

Uitat de cei pe care i-a ajutat prin cântecele sale, bolnav, singur şi falit, cântăreţul Cristi Paţurcă, fostul „idol al Pieţei Universităţii”, povesteşte cât de naiv a fost.

„Mai bine haimana, decât trădător/ Mai bine huligan, decât dictator/Mai bine golan, decât activist/Mai bine mort decât comunist”. 28 aprilie 1990, Piaţa Universităţii.

„Am ajuns un boschetar. Chiar aşa să scrieţi.” 18 februarie 2010, Spitalul „Victor Babeş”, Rezerva 17.

Între imnul celui mai mare manifest anticomunist din România, compus în toaleta Facultăţii de Geologie, şi afirmaţia unui om care nu s-a priceput să-şi gestioneze viaţa, au ars 20 de ani. Autorul lor: Cristian Paţurcă.

La 25 de ani, copilul teribil al Pieţei Universităţii - km 0 al zonei libere de comunism - cânta înverşunat împotriva sistemului condus de Iliescu. A fost vedeta celui mai lung „spectacol” din istoria României, un fel de „Woodstock“ care, seară de seară, aduna mult peste 30.000 de „generatori de tulburări în societate”, aşa cum îi numea fostul preşedinte pe cei care îl contestau că mimează democraţia. Adică nişte golani.

Inspiraţi de spusele lui Iliescu, aceştia au declanşat „Golaniada”, un fenomen care a scos la rampă oameni ce credeau sincer în nişte idealuri, naivi, oportunişti şi carierişti.

De la balconul Facultăţii de Geografie, „Imnul golanilor” era asezonat cu discursurile unor reprezentaţi de seamă ai societăţii civile. Pe 13 iunie 1990, „Golaniada” a fost spartă de mineri, şi fiecare şi-a urmat propriul drum.

Cărările unui „golan”

Dintre toate vedetele „Golaniadei”, Cristi Paţurcă a încurcat cel mai rău drumurile. Astăzi are 45 de ani, o boală de plămâni care-l ţine mereu prin sanatorii şi un ficat ameninţat de o ciroză. Nu a primit nici acum certificatul de revoluţionar, iar în urmă cu doi ani a fost evacuat din casă.

Un candidat la alegerile locale i-a dat o garsonieră, însă generozitatea a fost uitată imediat ce urnele s-au închis. În spital fiind, a fost somat să-şi recupereze chitara şi lucrurile de pe scara blocului. Unde a greşit? Cum de n-a profitat de valul de simpatie, într-o perioadă în care fabricile se vindeau pe nimic, iar dacă apăreai de două ori la televizor puteai să candidezi lejer pentru un scaun de parlamentar? Răspunsurile vin de la el.

„Doar pe mine sunt supărat”

Sprijinit de un perete, într-o rezervă luminată chior la Spitalul „Victor Babeş”, unde îi are drept colegi pe „unii care se uită doar la Pro TV”, Paţurcă îşi frânge mâinile uscăţive: „Doar pe mine sunt supărat, nu trebuia să fumez şi să beau atât de mult. Şi nu trebuia să fiu atât de naiv. Dar de unde să fi ştiut eu cum să-mi gestionez viaţa? Nu există o reţetă”, enumeră câteva dintre greşelile pe care nu le-ar mai face dacă ar avea mintea de acum.

E internat de două luni în „apartamentul 17”, cum îi place să glumească amar. Primeşte vizite până cel târziu la ora 20.00 şi „dacă vii, poţi să-mi aduci nişte ţigări”. Am nevoie şi de bani, dar o să mă descurc.

Până a se îmbolnăvi, zice că a fumat 20 pe zi. Le-a redus la 10 „şi numai d-alea uşoare”. Zilele curg greu pentru el. A fost internat pe 16 decembrie, după un concert în Piaţa Universităţii, când o ploaie rece l-a expediat direct la spital.

Povesteşte cu umor că, a doua zi, trebuia să-şi lanseze al nouălea album - „La majorat”. „N-a fost să fie. Producătorul meu zice că nu trebuie să disper, poate să mi-l lanseze şi post-mortem”.

„Am fost un naiv”

Nu are chef pentru o cronologie a celor două decenii care s-au scurs de la Revoluţie. „Libertatea o aveam, n-am ştiut ce să facem cu ea. Dacă m-aş întoarce în timp, aş face la fel. Aş încerca însă să evit boala. Îmi pare rău că, în ’90, n-am luat un Kalaşnikov şi să-i împuşc pe toţi cei din frunte. Eram în birou şi cu Iliescu, şi cu Brucan, cu Petre Roman... Aş fi scăpat ţara de ei. Am fost un naiv, am crezut în nişte idealuri. «Lasă-i, bă, că pe ăştia-i judecă poporul», ziceam. I-a judecat pe naiba. Am făcut revoluţia boschetarilor. Asta am ajuns, un boschetar! Exact aşa să scrieţi!”.

Îşi asumă cu demnitate greşelile şi arată cu degetele uscate înspre cei în care a crezut. Mai ales înspre Emil Constantinescu, omul care a susţinut „Imnul Golanilor” din Piaţa Universităţii.

„Da, am greşit şi eu, dar din cauza sistemului am ajuns boschetar. Constantinescu a fost cea mai mare dezamăgire, a minţit, n-a făcut reformă, n-a renunţat la comunism. Nu prea l-am mai vazut de la pupăturile din ’96. Ultima dată doar ne-am salutat şi-atât”, şuieră printre dinţii roşi de tutun cântăreţul.

Nu-l iubeşte pe Ion Iliescu, dar crede că va conduce România, indiferent de poziţie: „Este încă la putere. El face în aşa fel încât mereu cade în picioare. Nu se retrage, iar, dacă ar face-o, ar trebui să-şi rezerve un loc la Jilava”.

 

“Gestul curajos” al generalului-ministru Oprea, pentru aflarea adevărului despre Revoluţie

 

Sambata, 13 februarie 2010 Sursa: Voxpublica.ro Autor: Laura Cernahoschi

 

Cred că este o ştire care a trecut neobservată în media româneşti, din moment ce a trebuit să o aflu dintr-o depeşă a AP publicată de New York Times: 8.000 de documente referitoare la evenimentele din decembrie 89 vor fi declasificate de către armată, ca urmare a unei decizii adoptate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, anul trecut, care a hotărât că documentele trebuie să fie predate Asociaţiei 21 decembrie. Din nou a trebuit ca o instanţă externă să forţeze mâna autorităţilor pentru a face puţină lumină în trecutul nostru întunecat. Înţeleg că Doru Mărieş, de la asociaţia 21 Decembrie, care a făcut şi greva foamei pentru a obţine declasificarea dosarelor, speră să afle cine a tras în oamenii neînarmaţi ieşiţi în stradă. La cum cunoaştem noi, însă, autorităţile române şi istoricul lor în clarificarea evenimentelor tulburi, probabil că va fi din nou doar un val de praf în ochi, pentru a îndeplini formal o obligaţie.

Premierul Boc a dat nişte explicaţii referitoare la declasificare, unde altundeva, decât la OTV: “Salut gestul curajos al ministrului Oprea, care a venit în şedinţa de Guvern, pe baza unei discuţii pe care eu am avut-o încă de anul trecut cu preşedintele României, cu domnul Mărieş (Teodor Mărieş, preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie – n.r.), cu reprezentanţii victimelor Revoluţiei din 1989. Oamenii aceştia chiar au făcut, dincolo de gestul extraordinar de la Revoluţie, şi o grevă a foamei pentru a se proteja informaţiile pe care le au astăzi şi că ele nu vor fi compromise şi că adevărul va ieşi la iveală în deplinătatea lui”, a afirmat Boc. Care este gestul curajos al ministrului Oprea, din moment ce exista deja o decizie a CEDO prin care statul român era obligat la acest gest? Nu ştiu, dar se pare că este o mare faptă de arme. Acum se explică de ce Oprea a fost spălat de păcatele trecutului şi inclus în noul guvern.

Dosarele declasificate conţin “Raportul de luptă nr. 4, întocmit de comandantul Diviziei 1 Mecanizată, privind acţiunile diviziei şi unităţilor subordonate, în Bucureşti, în timpul evenimentelor premergătoare schimbării regimului ceauşist, dislocarea efectivelor şi tehnica de luptă pe marile bulevarde şi în apropierea principalelor sedii politice, economice şi sociale, evenimente

militare în amănunt, pe ore de desfăşurare, în intervalul 21 decembrie, ora 22,30 – 22 decembrie, ora 6,00″. – conform premierului Boc, citat

de Jurnalul Naţional. “Anexa cuprinde unităţile care au fost dotate cu muniţie de mai multe calibre”, a menţionat Boc.

 

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/885609/EDITORIALUL-EVZ-Ion-Iliescu-si-invitarea-rusilor/

 

Florian Bichir   Sâmbătă, 06 Februarie 2010

 

Florian Bichir: „Nu l-am simpatizat niciodată pe Ion Iliescu. Şi nici acum nu pot să o fac, din mai multe considerente”.

În primul rând personale, pentru că am fost pe baricade diferite, încă din 1990. Am fost şi eu, la fel ca alţi zeci de mii de tineri, catalogat „golan” şi am simţit, pe 14 iunie 1990, „gingăşia” minerilor.   Am văzut devastată redacţia „Dreptăţii” şi mi-am dat seama ce fel de model democratic dorea să aplice Ion Iliescu. Am simţit pe pielea mea că vorbea serios despre „întinarea idealurilor comuniste”.

În al doilea rând, sub conducerea sa înţeleaptă, peste un milion de români au plecat din ţară. Dacă pentru cele păţite pot să-l iert, pentru valurile de emigranţi care au părăsit ţara nu pot să o fac. Nu pot să-l iert pentru felul în care a condus România, cel puţin în primul mandat.

Ani buni, oameni foarte serioşi au încercat să-mi explice că Ion Iliescu a fost un om providenţial pentru România. Că fără înţelepciunea lui, astăzi, România era o ţară ciuntită. Că în Bucureşti şi la Târgu- Mureş au acţionat forţe din exterior care au dorit dez membrarea ţării. O fi adevărat, nu neg asta!

Ştie şi ultimul şcolar că atunci, în acei ani tulburi, apăruse teoria lui Samuel Huntington din „Ciocnirea civilizaţiilor”, iar diverşi politologi desenau pe crestele Carpaţilor o „frontieră catolică”.

În acest timp, scenariul iugoslav era în plină derulare. Se încerca inocularea unei concepţii puerile. Aceea că în ţările catolice poate reuşi democraţia, pe când în cele ortodoxe nu, şi de aceea trebuiau despărţite de un fel de „cordon sanitar”. Poate Ion Iliescu a ajutat la menţinerea integrităţii ţării. Dar asta nu-i scuză atitudinea faţă de democraţie în primii ani, dar şi încetinirea reformelor.

Faptele sale vor rămâne la latitudinea istoricilor. O dezbatere aidoma celei privind naţionalismul lui Ceuşescu: a apărat ţara din naţionalism, patriotism sau şi-a apărat exclusiv scaunul? Ieri, „Revista 22” a publicat un document incendiar. Actul din Arhivele Ministerului polonez al Afacerilor Externe aruncă o lumină nouă asupra evenimentelor din decembrie 1989.

Conform acestuia, Ion Iliescu şi Silviu Brucan ar fi cerut ajutor militar din partea URSS. „De la sovietici: În numele Frontului Salvării Naţionale, I. Iliescu şi S. Brucan au solicitat ajutor militar Ambasadei URSS, pentru că singuri nu se vor descurca. Fără să aştepte răspunsul, FSN a anunţat la TV că ambasada a promis ajutorul. Răspunsul URSS: sunt gata să acorde orice fel de ajutor cu excepţia intervenţiei trupelor.”

Pentru a nu exista dubii, dr. Adam Burakowski, conferenţiar la Institutul de Studii Politice al Academiei de Şiinţe a Poloniei - cel care a pus la dispoziţie documentul - susţine că, în acele zile, Ambasada Poloniei trimitea zilnic către minister mesaje de acest gen şi că informaţiile pot fi considerate ca fiind credibile. Iată deci că Iliescu i-a vrut pe ruşi în ţară. Norocul nostru este că aceştia nu au acceptat!

Cum ar fi arătat România cu sovieticii în ţară? Mai vorbeam astăzi despre scutul antirachetă, NATO? Sau de spre o ţară precum Belarus? Lăsaţi-mă, deci, să nu-l iubesc pe Ion Iliescu!         Comentarii Lasati-ma, deci, sa nu-l iubesc pe Ion Iliescu! de Ptiudrace(Vizitator), vineri, 5 februarie 2010 - 22:17

Fii linistit, nu te tine nimeni!

1. SI TOTUSI RADU TUDOR DE LA ANTENA3... de puicu lu' taticu(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 08:47

   A afirmat ca TOTUSI Iliescu e cel mai mare si bun politician pe care l-a avut Romania!!! A avut numai cuvinte de lauda la adresa "bunicutei" dupa discursul sau din plenul PSD la Conferinta Nationala de alaltaieri.Motane, tu ce zici?

2. Poate ca era mai bine sa fi venit rusii de Bulacov(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 09:51

   Oricum sfarsitul comunismului era evident.Mai devreme sau mai tarziu rusii trebuiau sa plece.Cu rusii in tara adusi de Iliescu, poate ca nu ar mai fi existat o Duminica a orbului ,Iliescu nu ar mai fi luat 80 % in alegeri si nu ar mai fi stat 10 ani la conducerea Romaniei.Lucrurile ar fi fost mai clare,prostimea ar fi inteles mai usor cum sta treaba.Asa si acum sunt unii, chiar si dl Bichir, care vad in Iliescu un "pacificator" caruia ii datoram integritatea teritoriala a Romaniei. Ce prostie!

3. Nicio problema de Freeman, vineri, 5 februarie 2010 - 22:36

   Poti sa-l si urasti din partea mea!

4. Sa regandim... de euxgen2(Vizitator), vineri, 5 februarie 2010 - 22:48

   Nu cred ca va puteti imagina cata similaritate (practic, identitate) exista intre evaluarea dv. a conditiilor din inceputul anilor '90, precum si "meritele" lui Iliescu in toate aceste "conjuncturi", cu cea pe care majoritatea romanilor (cred), printre care ma numar si eu, o avem in momentul de fata. Cu toate acestea, nu reusesc deloc sa-mi explic pentru care motiv o buna parte a societatii civile (al carui reprezentant distinctiv va consider a fi) ignora actualul pericol, cel al cladirii unui stat corupt,mafiot pe fundamentele demagogice ale "pericolului comunist" bla, bla, bla... Tocmai din acest motiv, cred ca, foarte curand, Romania se va confrunta cu o noua hemoragie de "creiere" spre tari mai "calde", urmare a dezamagirii profunde a segmentului intelectual real, scarbit de promovarea unor non-valori in functii de decizie, cat si a haosului generat de imensa incompetenta a celor de la varf. Asa ca... mai ganditi-va un pic si dezvoltati chestiunea, ca merita!

5. 1. Nu numai Ion Iliescu de perdita pongo(Vizitator), vineri, 5 februarie 2010 - 22:58

      Sa ne reamintim ca in 1989 Brucan ne-a spus cum este distributia inteligentei in Romania-20% vs. masa de oameni. Il reflecta pe Brucan in intregime, si totusi nu atit el si Iliescu sint de blamat. Ci masa care ii adora, ii sustinea, care striga moarte intelectualitatii si "cui nu-i palce sa plece din tara." Ei doar au manipulat dar adevaratul alungator al celor plecati a fost tot poporul roman care i-a sprijinit. Cred ca este timpul sa mai renuntam sa gasim doar un vinovat- si este un MARE VINOVAT care umbla liber de justitie inca, si sa mai explicam si partea intelepciunii infinite a poporului roman. Nefericit adevar dar totusi adevar de necontestat.

      1. perdita pongo de George(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 02:00

         I-auziti la el, domnilor: " Ei doar au manipulat... "Consecintele fiind doar macelul de la Timisoara, o mie de tineri ucisi la Bucuresti, si multe alte victime in tara, industria si agricultura distruse sau vandute pe nimic, coruptie generalizata cu ingaduinta domnului despre care vorbim, saracirea celor manipulati. E adevarat, nu numai Ion liescu ci si cei ce au acumulat averi imense pe care, intr-o tara cu altfel de conducatori, nu le-ar fi dobandit nici intr-o suta de generatii.

   2. Si americanii de Ursul Bruno, vineri, 5 februarie 2010 - 23:00

      iar fi cerut rusilor in decembrie 1989 sa intervina in Romania pentru "linistirea" situatiei si numai datorita raspunsului transant al lui Eduard Schewardnadze, pe vremea aceea ministrul de externe sovietic, ca rusii nu se amesteca in treburile interne ale Romaniei, tara a scapat de jugul comunist iar Iliescu n-a putut beneficia de nici un sprijin rusesc.

   3. Malta de Clara Warner(Vizitator), vineri, 5 februarie 2010 - 23:29

      In decembrie 1989 la Malta americanii si rusii si-au dat mana pentru inlaturarea lui Ceausescu.Putea Iliescu sa ceara trei divizii ale Armatei rosii,acordul de la Malta nu a permis acest lucru.Din 22 decembrie 1989,ora 12:00 Ceausescu a fost abandonat,abandonat de armata si securitate.Toate actiunile dupa aceea data au fost purtate de cei care doreau sa puna mana pe putere. Grupul condus de Iliescu a fost mai bine organizat si s-a impus.

      1. da doamna de dusu(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 21:36

         revolta citorva anticomunisti a fost stinsa,prin uciderea sau incarcelarea lor,pina in 21dec.Din 22dec a inceput rivolutzia comunistilor

   4. Pai ,chiar NOI VROIAM sa FUGIM , bre !!!! de Evadatu''(Vizitator), vineri, 5 februarie 2010 - 23:45

      D. Bichir a uitat ca dorinta arzatoare a romanului era sa plece la munca " afara " pe " bani adevarati " , asa cum faceau sarbii de ani de zile . Care aduceau dolari si-si faceau vile ???. Iliescu chiar sa fi vrut NU mai putea impiedica romanii sa plece " afara ". Apoi , Iliescu se cam opunea emigrarii , pt. asta era injurat de alde d. Bichir . Si inca , marea EVADARE , CAPSUNAREALA adevarata nici nu s-a facut pe vremea lui Iliescu !!!!!. Inchiderea MASIVA a fabricilor in Romania si PLECAREA s-au facut sub Constantinescu si Basescu . De abia dupa 2004 CAPSUNARII au contribuit MASIV cu Eurii trimisi in tara la cresterea nivelului de trai in Romabnia.

   5.   Second hand bran new old news de Albert Keller, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 00:12

      Chestiunea cu solicitarea ajutorului URSS o stiam in Ianuarie '90 fara sa am nici un fel de legatura cu agenturilii straine. RL era la curent cu tot ce misca atunci in jurul lui Ion Iliescu. Dl. Bichir a aflat si dumnealui de la preacuviosii calugari dupa 20 de ani...

      1. Second hand de crocodilul derutat(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 07:59

         Ai dreptate. Comunicatul a fost difuzat la radio, eram intr-un magazin si nu-mi venea sa cred. Nu sunt foarte sigur dar parca se vorbea de niste trupe de parasutisti. Mi-aduc aminte de comentariul unor batrinei care au spus ca iarasi va incepe povestea cu "davai ceas...".

   6.   ilici de MIKI II(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 00:14

      Numai un tradator de neam il poate iubi pe Ilici. Din pacate sunt inca destui care sufera dupa dictatura comunista si iubirea sovietica. Fii mandru ca nu te numeri printre ei. Impresia mea este ca aveti cativa infiltrati si in redactia Ev.Z. Scapati de ei ca va submineaza ziarul.

   7. pai de E. N., sâmbătă, 6 februarie 2010 - 00:28

      deja stiam treburile astea si d-aia multi s-au situat politic, de-a lungul anilor in tabara opusa celei in care era iliescu. Bine, acum a mai aparut documentul asta, ca o confirmare la ce se stia deja. Insa nu cred ca pe crin il deranjeaza in vreun fel, avand in vedere noua orientare pe care el si ceilalti (orban, norica etc.) au impus-o in pnl.

   8. Marile manevre de Garfield, motanu, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 01:26

      In loc sa fi lovit in Iliescu acum 20, 15, 10 ani, o faceti de zor acum, cand a ajuns la 80 de ani, si se joaca cu trenuletele in sufragerie. Si toate astea pt a motiva pe fostii votanti in orb ai lui Iliescu, astazi ai lui Basescu. A fost laitmotivul propagandei basiste in alegeri, deosebit de eficace la prostime. Ce facem, dl Bichir, ii cantam prohodul lui Iliescu, ca sa ne iubeasca Basescu? Cam tarziu, altii au fost mai iuti de condei! Daca acceptati un sfat, pregatiti-va pt prohodul lui Basescu, nu mai e mult! Se vor face noi aranjamente si permutari... poate pica ceva! hehehe! Garfield, motanu (tzarcovnicu de pe acoperis)

      1. Motaneeeeeee.... de nelu(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 02:20

         ....zi ma : de ce s-a dus AL TAU (Geoana ) la VINTU ? Nimeni si nici el nu spun !? Oare, de ce ?Toti dati explicatii de mai mare risu'.Esti f.activ cind e vorba de PSD si dealtfel te dai mare regalist.Daca nu zici.....ZIT !!!

      2. nelu(Vizitator) de Garfield, motanu, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 03:05

         Da, al meu e Regele Mihai, si nu din interes, ci din convingere! Faptul ca, uneori si conjunctural, l-am sustinut pe Geoana sau pe Crin, e doar pt ca varianta securista Basescu era catastrofala, distructiva, sinucigasa! Ai inteles? Nu!... m-as fi mirat! Vezi? Asta-i defectul meu: pierd timpul cu prostii! Hm! Garfield, motanu (micu monarhist de pe acoperis)

      3. Greseala lu'Ion Iliescu... de Comandor Lulu Taran(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 08:44

         A fost ca s-a lasat imbarligat de Traian Basescu,ca nu l-a citit bine cand acesta i-a pupat mana in 1990.Atunci Basescu s-a dovetit util,a adus minerii pe CFR la Bucuresti,in iunie 1990,si drept rasplata a fost numit ministru al transporturilor in guvernul Isarescu.Asa este Basescu,este foarte curajos in lupta cu un batran de 80 de ani,in fata caruia s-a milogit in anii '90 pentru o bucatica de ciolan.

      4. cOMANDORULE ,DE DATA ASTA GRESESTI, de ursu, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 10:49

         ..pentru ca toti kgb-ist-stalinistii-iliisto-comunisti sa se mentina la putere efectiva si reala in Romania ,au nevoie de ticalosi si oameni de paie asemeni celor de astazi ,la vedere,in spatele lor sunt marii papusari care trag de sfori....

      5. Garfield, motanu (hahaitu de pe acoperis) de Florin M., sâmbătă, 6 februarie 2010 - 14:38

         ♫♪☺☻♫♪☺☻♫♪☺☻... hehehe ! Inca nu te-ai saturat sa (ne) fredonezi (cu) aceleasi refrene ? Ia intreaba-ne si pe noi.

      6. FLORIN de la Muzeul Securitatii de Muzeul Taranului securisto-bashit(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 16:21

         esti taran nou-pietroi! Sluga la securoi; esti tipul romanului nou taranoi, neicusorule Nu esti taran regal ca ala de la Muzeul Satului creat de un baron dupa cum scriu unii acolo, ci taran securisto-bashit hahait, creati de SECURITATE .E un MUZE al SECURITATII? Voi astia clonatii de tortionatii lui Plesita, si apoi reclonati de Ilici si acum de Basescu. Muzeul vostru de alienati clonati de securitate prin infometare, vinderea constiintei pt a alege slujba de sluga a raului national, unde isi are sediul, in Modrogan? Sau acolo sunteti doar astia categoria bashita, ademeniti cu berea sarmaua si micu?.Tranoi de timpuri noi, vai de voi, va paste lada de gunoi!Baronul Lovendal(vezi taran bashit ca pe o se pun 2 puncte e o-ul cu UMLAUT daca stii ce e aia capsuna bashita!) stii ca a iubit taranul regal iar Herta Muller il scuipa pe taranul tzukal-securist?).Asa scrie la art cu muzeul satului, pe bune!

      7. M T s-b de Florin M., sâmbătă, 6 februarie 2010 - 16:47

         Mai, omule, m-ai gasit pe mine "ala pe care sa-ti versi nadufu' " ? Vezi-ti de treaba (eventual, da-ti si un nume mai acatarii). Hai noroc !

      8. Florine nu ai raspun nici tu ce te-a intrebat cel cu muzeul satului, tu ce esti de fapt taran regal sau taranoi securist tucal din astia creati de Secu apruti acum cu milioanele de Unul(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 17:37

         crezi ca nu e importanta intrebarea? E esentiala! Ce stii tu despre taranul regal si ce stii despre asta de azi tukalau, securist?

      9. @ Garfield al lu' motanu de AHO!AHO!(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 18:52

         Asha,asha,cotoshmane Gherfil ! Pai la ce coloana vertebrala a naibii de flexibila ai talica(ca toti motanii de altfel-vezi cazu' Felix) e si normal sa votezi ba cu unul,ba cu altul:ca tot motanu' mioritic si impartial ! Caz tipic de dementza : te dai drept regalist convins pe forum,da-i votezi (pe motiv de baselmanie) pe cei care,nu tare demult ,i-au interzis Majestatii Sale intrarea in tara! Exact ca amicu' talica,Nae cu camionu'.Si ala semnalizeaza la dreapta , da' o ia haiduceste la stanga! Halal regalisti ! Ptiu!

      10. Unule de Florin M., sâmbătă, 6 februarie 2010 - 19:08

          Ce sa-ti spun ? Ca bunicii mei au fost tarani si ca mi-au spus ca era bine pe vremea lor ? Ma bagi intre securisti ?! E treaba ta, dar... ma indispui, ca sa nu-ti zic mai mult...

   9. nici eu nu-l iubesc de rodica(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 01:38

      Aveti dreptate, domnule Bichir. Foarte multi dintre cei care-au plecat din tara au facut-o dupa interventia minerilor din 13-14 iunie - si determinati de de aceasta interventie. Ca poporul roman a gresit, e adevarat; imaginati-va ce soarta ar avea Romania azi daca in locul lui Iliescu ar fi fost ales Ion Ratiu. Amintiti-va de campania de denigrare pe care au dus-o impotriva lui I.Ratiu si Corneliu Coposu. Si-atunci, cum sa-l mai iubim ?

   10. Constatare de Garfield, motanu, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 05:11

       Ma uit si eu ocazional la televiziuni si vad tot felul de indivizi in functii grele, cu parul grizonat si coafura elaborata in forma de floare, care isi dau cu parerea printre nenumaratele ezitari de tip intelectuale, de tip haaa, haaa, hmmm, hmmm, etc. Daca ii iau la intrebari, toti sunt cu studii la nea Spiru dupa colt, la Fane Gheorghiu din dealul Cotrocenilor, sau la nu mai stiu eu care universitati de la Targoviste, Alba Iulia, Fagaras sau Baile Herculane. Tupeul si functia in pdl ii defineste, ei chiar sunt convinsi de capacitatile lor! Atatea prostii cate am auzit de acesti ipochimeni... se sparie gandul, vorba cronicarului, ca ma si mir de unde ii gasiti. Acesti indivizi veniti pe valul imposturii nu trebuie bagati in puscarie, sunt nevinovati, trebuie pusi la munca! Cea mai grea pedeapsa pt aceste hahalere e sa-i pui sa-si castige painea cinstit! hehe...hm... he! Garfield, motanu (diplomatu universitatii de pe acoperis)

       1. Motane, de ce ma plagiezi? de chichi plagiatu'(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 12:39

          Io am zis primul de spiraci, bogdanei si alti cioflingari care si-au luat diploma de faculta in weekend cu spaga in mana. Leana oare cum si unde si-a luat diploma si doctoratele militaroase? In privinta lui Ilievici ai dreptate. Nu are rost sa te mai iei de el pentru ca este pe linie moarta deja. Eventual justitia sa il mai intrebe despre mineriade ca are ce spune. In schimb mioriticii nu prea ataca mafia securisto-comunista care conduce tara. Probabil o vor face peste 20 de ani cand vor fi si ei in pensie pe linie moarta iar loazele lor ne vor conduce. Oare chiar ne trebuie 20 de ani ca sa descoperim raul?

       2. Garfield,motanu de Constantin Gadea(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 17:37

          Din cele doua postari alaturate, se vede ca motanu si chichi sunt una si aceeasi persoana, iar din toate postarile se deduce ca motanul de pe acoperis este angajatul motanului FELIX, platit bine ca sa-l razbune, dupa ce Basescu l-a ironizat, la un post de televiziune, pe ,,motanul Felix". Mai exact, lepadatura este platita sa miaune impotriva lui Basescu, ca sa nu ajunga Iliescu si Voiculescu dupa gratii.

       3. mai, gade, mai! de Garfield, motanu, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 18:40

          Iar te mananca pielea? Stai tu, ca vine indata motanu sa te scarpine cu gheara! Jap-jap! Alta data sa vorbesti frumos de sefii nostri, Voiculescu, Patriciu, G. Paunescu, Vicleanu, Bericeanu, Cocos, M. Base, etc! hehehe! Garfield, motanu (vineanu de pe acoperis)

   11.   ion iliescu de marin(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 07:24

       Datorita democratiei originale cu pumnul in gura am parasit tara in 1990 dupa mineriada din iunie .Cand am vazut ca marea majoritate a romanilor sunt de acord cu executia lui ceusescu apoi mai tirziu de acord cu crimele si devastarile facute de catre mineri in bucuresti am simtit ca sunt singur printre ai mei si locul meu nu mai este in romania

       1. nu erai singur, marine de Flory - Texas, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 14:33

          au fost impreuna cu tine, anul acela, peste un milion de romani satui pana peste cap de "binefacerile" comunismului (via ultra-nationalism socialist de cea mai abjecta factura), ingroziti de felul in care au inteles iliescu si camarilla KGB-ista sa implementeze "proaspata democratie" (nascuta de fapt moarta, un foetus hidos care, intrat in putrefactie, a otravit vietile catorva generatii urmatoare. un milion de romani fugiti din propria tara in doar cateva luni de zile - un dezastru social ale carui urmari nu au fost niciodata contabilizate, o pierdere (pentru Romania post-decembrista) uriasa, irecuperabila...

       2. nu erai singur, marine * de Flory - Texas, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 14:50

          n-am sa uit pana mor centrul Bucurestiului devastat de mineri in 14 iunie '90: hoarde salbaticite, abrutizate de alcool, aproape incapabile sa articuleze limbaj uman, fluturand ciomege si lanturi cauciucate, grohaind pur si simplu ca animalele, beti de victoria instituita prin teroare, victoria brutei iesite din grota, defiland pe bulevardul Magheru (perimetrul Piata Universitatii - Piata Romana) sub privirile indiferent-complice ale unei populatii inconstente, prea lasa sa-i pese, sa calculeze dezastrul social/politic/economic care-i fusese pregatit in laboratoarele de la Moscova. dupa o viata intreaga petrecuta in genunchi, doar aprox. o treime din populatia de atunci a Romaniei a mai stiut sa gaseasca drumul indarat spre libertate, sa-si mai dea seama ce i se intampla, sa-i mai pese... n-am sa-i uit si n-am sa-i iert nici pe cei care s-au plimbat printre animale, cu sacosele in mana, cu capul adanc varat intre umeri si care astazi iata, ne dau ei, noua, lectii de "democratie".

       3. FLORY:_sub privirile indiferent-complice ale unei populatii inconstente, prea lasa sa-i pese, sa calculeze dezastrul social/politic/economic care-i fusese pregatit in laboratoarele de la Moscova. de YON_TARANUL REGAL DE TENNESSEE(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 16:33

          POPULATIA AIA DE CINE FU CREATA ? Nu oare de securitatea criminala, al carui sef e acum un anume zeus sau kanalia perfecta? Oare el nu fu creat de laboratoarele de la Moskova? Lupu-si schimba parul dar naravul ba! Stii tu ca Muzeul Satului aparu la initiativa unui baron danezo-norvegian, pictor refugiat la noi tot de teama laboratoarelor de la Moskova, laboratoare care a scos monstrii din romanii prelucrati de ei, caci aici au experimentat rusii maleficul in cel mai mare grad. Daca dintr-un legionar ca Turcanu(firesc un antibolsevic pana la moarte daca ar fi avut un EU puternic)au creat un tortionar al propriilor colegi si un propagandist al PCR, dintr-un elev de scoala de marina pe care ta'c'su l-a oferit de informator ca sa treaca examenele si sa o duca bine nu crezi ca au scos usor un dulau de Antwerpen?

       4. @Rijcu de Zeus(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 17:16

          Mai Rijcule, io cred ca si tu esti rezultatul unui experiment ratat al K.G.B.-ului : dintr-un tovaras activist comunist turnator voluntar securist, te-au transformat intr-un tantrist monarhist propagandist legionar plagiator taranist ramolit. Si cand au vazut rezultatul, l-au pus pe Ilici sa cheme minerii, care sa te trimita direct in Tennessee, colt cu Cicoarei.

       5. vasilica-taxi de Garfield, motanu, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 17:34

          Iar ai inceput cu delirul asta? Deja ni l-ai recitat de o suta de ori! Mai bine pune mana si invata conjugarile verbului a fi, "fii-fiii ploii"! Intelectuala lui Bercea Mundialu, manca-tz-as! hehehe! Garfield, motanu (mundializtu de pe acoperis)

       6. Nici eu n-am sa uit Flory, am fost si eu acolo de don Bazil, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 17:35

          ..si era cit p-aci sa iau niste bite pe spinare. Lucram linga Piatza Romana, secretara de partid-tovarasa Olteanu deschidea geamul strigind spre bravii ,,plantatori de panselutze'': Victorie!.Si poate ca si atunci,ca si la Revolutie am trecut unul pe linga altul fara sa ne cunoastem.Dar uite ca Cel de Sus a vrut sa ne cunoastem macar virtual.Gindirea ta e sanatoasa si imi pare rau ca ai ales sa pleci. Eu in schimb am ales sa ramin.Pe linga faptul ca am 6 frati si surori, iar mama mai traia,am preferat sa ramin in tzara asta amarita si cu putinul aport pe care-l pot aduce, inca mai sper ca vom avea si noi aici, cei ramasi o viata mai buna materiala, dar mai ales spirituala. Speranta moare ultima asa-i? Lupta e foarte grea, prostia e asternuta precum un nor toxic peste plaiul mioritic,exemple vedem amindoi cu duiumul chiar pe acest forum,impanat cu tot felul de creaturi si...TARANI.Iti doresc mult succes acolo unde esti si nu uita tzara unde ai vazut lumina zilei. Un gind bun.

       7. FEHEHEEY-ZEUSULE, stiam ca existi si iata-te scos din barlog cu simptomele-n boloboc! de YON_THE RIVER OF FORGETFULNESS(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 17:57

          pe articolulu cu Muzeul Satului te dadeai ca deobicei asa cum esti, stupid, semnand deasemenea stupid(se vedea de la o posta ca esti tu)mai ales prin incultura ta medicala rizibila.Ca sa iti bati joc de ce admiram eu, morala, inocenta, puritatea, maretia sufletului si religiozitatea taranului de odinioara te lansasi in diatribele gaunoase ale batjocoririi traditiilor taranesti acuzand pana si frectiile cu ulei si otet sau efectele fumului de tamaie.Cand ti-am vorbit de proteinile animale si de carnatii de porc cu care va infunda arterele de militieni imbecili aia din Modrogan si deveniti violenti datorita excesului de adrenalina, semidoctul din tine sari imediat coltos cu afectele zbarlite de personaj psihoid hiperperseverent. Perseverenta cu care te tii hodoronc tronc dupa fundul meu si a altora desi stii ca o vei lau in bot imediat(Motanul in special te chelfaneste de ti sare untul)te defineste drept dizarmonic psihopat.

       8. Fehere KGB nu are experimente ratate dovada prezenta ta turbata pe forumurile unde apar dusmanii kgb-ului adica a proregalistilor de yon_the river of rijksadelaar(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 18:06

          cine a urat mai mult decat Lenin(Bela Kun)_Stalin regalitatea romana? Il vei ura tu poate toamai si din cauza asta pe Djuvara despre care ai scris josnicii, dar el a aratat cu lux de amnunte si date ISTORICE, PERTINENTE, REALE nu cu falsuri a la vadim si istoricii pcr din care te-ai adapat ca o vita inconstienta de te autoclonasi inainte sa te mai cloneze securitatea care te-a luat gata tampit,deci Djuvara a aratat cine a urat de moarte si a dorit sa distruga cu orice efort material, logistic financiar etc regatul roman. Dca ei, rusnacii bolsevici nu urau asa de tare regalitatea romana care ii ofensa pur si simplu, azi nu ai fi avut sansa sa fii bashit dupa ce ai fost plin de zel in Duminica Orbului iliescoid, ca doar nu vei fi votat cu PNTCD!

       9. bey psihopatule, zeus! de Doctorul de tacaniti(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 18:08

          dece nu te ocupi de subiect si ataci provocator persoana? Apoi te plangi ca ti se da la cap, tacanitule!Pana si Smintila e mai sanatos lla cap decat tine!

       10. @Rijcu_THE PUDDLE OF ABJECTNESS de Zeus(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 18:10

           De, mai Rijcule, ce sa zic ... . Daca vrei, poti veni sa-mi afumi artera cu tamaie, poate se desfunda. Si ia-l si pe Vaxfield mitomanul, pe post de „asistenta sexy”.

       11. "Cat costa sa-ti vinzi tara?" de Flory - Texas, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 18:10

           "Ne vor blestema fiii copiilor copiilor nostri! Sa ne fie rusine! Hm! Gm" -- sa-ti mi dau vreo doi de i sa-i adaugi la "fii"? ca mi-au ramas cativa de rezerva, manca-mi-ai (ca sa te citez din nou). dar nu asta este esentialul: urasc sa-ti raspund sau sa te angrenez in vreo discutie logica de care, in starea obsesiva care te bantuie in permanenta, oricum nu esti in stare. esential este ceea ce a propus spre discutie Dl. Bichir? te bagi?! cu voi "s-a calit otelul", garfielde. cu oameni ca tine, ca chichi, ca Yon, alias perdita pongo, alias the river, alias... politica mare o fac baietii mari, aia cu mai multe perechi de coaje (Basescu, ca sa nu existe vreun dubiu.) aia care nu au coaje isi justifica esecurile politice prin flacara violet si alte bazaconii asemanatoare.

       12. lui don Bazil cu un imens, nesfarsit respect de Flory - Texas, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 18:27

           cu siguranta ni se vor fi intersectat de nenumarate ori pasii. este foarte posibil sa fi stat de nenumarate ori impreuna la coada la paine la Spicu, in Romana sau la tacamuri si "organe de pui" la Premial, in Amzei. este posibil sa ne fi aflat in acelasi timp in sala de spectacol a cinematografelor Patria sau Scala sau sa fi fost serviti de acelasi ospatar, pe terasa restaurantului Gradinita. nu atat ceea ce mi s-a intamplat mie in vara aceea m-a obsedat cu precadere in toti anii care au urmat; ci ceea ce se va fi intamplat, ce s-a ales de voi toti, cei care ati ramas acasa, dupa plecarea noastra. incerc, peste ani, sa va ghicesc urmele pasilor, realizarile, nereusitele, sperantele in mai bine, cimitirul in care, impreuna, am ingropat iluziile din vara aceea care acum pare ireala, ca si cum nu s-ar fi intamplat. stii ce ne-a terminat pe toti, deopotriva? lipsa canalelor de comunicare! --ps: va urez absolut tot binele din lume, tie si familiei.

       13. Haoileo, vasilicoooo! de Garfield, motanu, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 18:31

           Pe cine ai avut profesor la suedeza, manca-tz-as? Pe Bercea Mondialu sau pe Doru Magaru? Fiu-fii, articulat fiii! Pastreaza-ti i-urile pt tine, ca ai mare nevoie cand te rastesti la mexicanii tai nespalati din Tx! Poate ne spui si ce frige Haliodoru prin spatele lui Base tot timpul? hehe...hm...he! Garfield, motanu (suedezu de satra de pe acoperis)

       14. sunt induiosat pana la lacrima christy de suferintele si torturile pe care FLORY eroina "Pietii Universitatii" le-a suferit de cele 3 BORFELINE SECURISTE(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 18:52

           admiratia pe care i-o poarta celui care nu s-a sfiit sa scrie pe forum ca PLESITA a fost UN ROMAN BUN, iarasi m-a impresionat pefund! Ramane sa-i scrie si dizarmonicului psihoid deviant Zeus feheehheee, si snopul celor 3 erori revolutionaro-securiste e bun de pus in glastra din panoul de oroare din Modrogan.(TARAN REGAL)

       15. Citind postarea ta civilizata Flory,imi pare si mai rau ca ai plecat de don Bazil, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 18:55

           Am revazut episoade de atunci: In fatza librariei Papirus un tinar a,,indraznit'' sa urle la camioanele de mineri si aproape instantaneu a fost insfacat de un mirlan de doua ori cit el,imbracat-sanchi- intr-un halat albastru de meserias si din doi pumni l-a trintit pe trotuar.Am intervenit cu rugaminte sa-l lase-n pace, dar era cit p-aci sa fiu si eu lovit. Un grup de la APACA era incintat de ce vedea, chiar aplaudau fericite, caci de abea trecusera tipind in mars:,,Ratiu-u, u, u , Ia-ti golanii si te du''.Mai incolo in fatza la Dalles un om era fugarit, prins si batut pina la singe, tirit de mineri pe bulevard, unul din ei flutura un carnet in miini:,,l-am prins e tzaranist''Un fotoreporter curajos a facut poze, dar imediat l-au inconjurat brutele,i-au scos filmul din aparat si l-au aruncat pe jos.In fatza restaurantului Bulevard era intinsa o masa lunga cu piine calda si bucate, m-am apropiat, am intrebat si am primit raspuns:,,Astea sunt numai pentru mineri''

       16. lui don Bazil cu un imens, nesfarsit respect * de Flory - Texas, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 18:57

           niciodata pana in vara lui '90 nu m-a traversat gandul emigrarii. nu vorbeam nici o limba straina, eram muncitor tipograf (adica, la nivel occidental, un ceva aproape egal cu zero), nu aveam familie, prieteni sau relatii "afara", nu aveam bani mai multi decat de la un salariu la altul, nu mi-ar fi ajuns sa nici pentru un drum pana la Brasov, cu trenul, fara o ajustare la sange a bugetului personal, fara un minutios plan prealabil necum la Berlin, Tubingen, Houston si, mai presus de orice, nu aveam strop de incredere in mine, in propriile forte si capacitate intelectuala. dupa ce vreme de decenii fusesem piulita anonima a uriasului angrenaj (ca noi toti, de altfel), m-am trezit dintr-o data libera si am inceput sa visez, sa-mi fac planuri de viitor, sa sper ca nu era prea tarziu, ca inca se mai putea. ei bine, peste toate visele si sperantele mele au calcat iliescu si animalele asmutite de el.

       17. lui don Bazil cu un imens, nesfarsit respect ** de Flory - Texas, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 19:00

           nu stiu in ce cosmar dantesc si-a imaginat ca Romania poate fi reconstruita mai repede si mai bine cu ajutorul minerilor, mai degraba decat cu cel al lui Flory sau a lui don Bazil sau al tuturor celor care gandeau ca noi: "Mai bine mort, decat comunist." asemenea lui marin, in ziua in care am vazut multimi de bucuresteni mergand pe Bulevardul Magheru ca si cum nu despre ei era vorba, ca si cum nu orasul lor era devastat, mutilat, inecat in sange si ne-demnitate, in vreme ce hoardele animalelor (nici cu cea mai mare ingaduinta nu pot fi numiti oameni) chemate IN MOD EXPLICIT de iliescu marsaluiau pe mijlocul aceluiasi bulevard, mi-am zis ca gata, sunt singura, locul meu nu mai este aici. am vandut intr-un targ de vechituri tot ce aveam in casa (incepand cu cartile si discurile de vinilin cumparate cu imense, istovitoare sacrificii) si, peste doar cateva saptamani, paraseam Romania pentru totdeauna - lasand in urma prieteni, familie, si vise, si sperante si tot.

       18. FLORY isi plimba javra iar Gogu era la cersit si uite asa a dat minerii peste ei, dar ca sa fi stat acolo in piata sa doarma acolo nu o facura de yon_teran regal( gogule, nu taran tukal ca tine!)(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 19:08

           sa aiba grija de zona imprejmuita "locul liber de comunism al tarii" sa vegheze, sa faca curatenie, sa mature sa stranga mizeria pe care tiganii ce asediau cu infectele lor ocupatii zona, lasand maldare de gunoaie si tezec de zoaie si excremente etc pe care televiziunea securista a lui Razvan teodorescu le prezenta tarii ca ar fi facute de noi cei dinauntru cordonului, nu aveau turistii nostrii revolutionari grija.Ei au suferit, ei sunt martirii si-s scriu non stop martirajul ca se plimbara pe acolo si intamplator au vazut ceva dar nu au inteles nimic din moment ce tot securisti sunt in cuget si simtire, votand si luptand pt kanalia perfecta a SECURITATII.

       19. pe taranisti si legionarii codrenisti(aia simisti se orientasera si au devenit securisti) i-a terminat canalul mortii iar pe Flory... de YON_TARAN REGAL (Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 19:16

           [stii ce ne-a terminat pe toti, deopotriva? lipsa canalelor de comunicare!].Acum, ca poti comunica cu noi taranistii si regalistii, si tot nu te trezesti din ameteala ta bashita, nu dovedeste ca degeaba ai de a face cu ce ti lipsea atunci? Daca securistii vor continua sa conduca tara asta, curand o sa-i duca dictaturara securista la canal pe gogomanii tarii, si poate ca atunci vei intelege cata cinfuzie e in bila ta tanty!

       20. ERAM CONVINS CA BABA FLORIKA DE TX GANDESTE CU OVARELE DAR NU AVEAM PROBA SCRISA PE CARE ACUM O DADU de YON CEL GROAZNIC(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 19:28

           Scrie FLORYCIKA NOASTRA ASA DUIOS-KOIKOIMIKOS! _"aia cu mai multe perechi de coaje (Basescu, ca sa nu existe vreun dubiu.) aia care nu au coaje isi justifica esecurile politice prin flacara violet si alte bazaconii asemanatoare."_ Tanty, YON ala oricate nicuri ar folosi toate incep cu YON si toate sunt simboluri daca ai minte sa intelegi(citeste-l pe Blaga daca nu uita te ce am scris eu azi la muzeul satului poate iti mai creste nivelul literar) Deci cu atatea simboluri sunt mereu YON.Prin modul in care te-ai exprimat-excremat ai manipulat deoarece ai vrut sa induci ideia ca m-as ascunde sub diverse nickuri cum facu amicul tau zeus azi pe site-ul cu Muzeul Satului unde ataca traditiile taranesti in stil materialist dialectic.Tu nu esti structural deosebita de el.

       21. Ce-ti spuneam eu Flory de don Bazil, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 19:34

           ca si pe forum sunt tot felul de ciudati, cu care nu poti comenta normal. Ei fac ce fac si revin la... ''Castravete''Parafrazind din articolul lui Bichir oare nu aveau dreptate cei care spuneau:,,linia civilizatiei trece pe creasta Carpatilor''? Si dupa felul in care au votat Romanii s-au separat singuri ca griul de neghina, nordistii de sudisti,Tzarani de oraseni.

       22. Cat costa sa-ti vinzi tara? de Garfield, motanu, vineri, 5 februarie 2010 - 01:24 de Flory - Texas, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 19:38

           "Nu ne vindem tara" strigau actualii guvernanti in urma cu 20 de ani. Ei, sa nu exageram! Daca pretul e bun si daca intra in conturile mele, de ce nu? Nu? Cum poti sa distrugi asemenea minuni ale naturii, impreuna cu oamenii, animalele si plantele din zona? Cu muntii, padurile, raurile si paraurile? Cu vestigiile istorice stramosesti, cu sufletele care sunt ingropate acolo? Sunt popoare in lume care isi apara desertul cu pretul vietii, iar noi asistam neputinciosi cum o mana de escroci... Basescu, Videanu, nu mai stiu care, distrug tara! Ne vor blestema fiii copiilor copiilor nostri! Sa ne fie rusine! Hm! Gm." (chiar ca haoileeeoo, nu tot asta ziceam si eu? -- si revin: subiectul propus de Dl. Bichir este altul, observ ca il ignori cu buna stiinta, preferand sa te tii de "haoleeeeoooo"-uri.

       23. don Bazil de Flory - Texas, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 20:07

           abracadabrismele lui Yon imi reamintesc de vecinul Georgescu, batranul legionar scapat de la Canal cam intr-o speteaza si care, pentru ca nu se mai putea razbuna pe Dej, se razbuna pe noi, vecinii lui, apoi pe tot cartierul, incluzandu-l si pe Parintele Cazacu, parohul bisericii Batistei (sunt sigura ca Dl. Bichir l-a cunoscut, ca stie despre cine vorbesc). pe noi toti ceilalti ne dadea sistematic in primire la Secu, cu texte identice pana la halucinatie cu cele ale lui Yon iar Parintelui Cazacu ii pregatea o moarte infioratoare. nu am cel mai mic dubiu ca si-ar fi dus planul la indeplinire. ghinionul lui ca a murit intr-o iarna geroasa, singur in casa si ca pana in primavara a fost devorat de sobolani. poetic justice... dar am fost cu atat mai socata sa citesc lista semnata si de Matei Cazacu, (fiul Parintelui paroh) alaturi de alti o suta de intelectuali, lista de sustinerea candidaturii lui Antonescu, sustinatorul lui Geoana, puppet-ul lui iliescu.

       24. Nu numai FLORY TX judeca cu ovarele? Mai toate cumetrele tarii judeca asa! de YON(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 20:07

           istoria arata ca anumiti indivizi cu energii speciale(malefice desigur) precum HITLER de pilda subjugau in mod miraculos doar prin discursurile lor mediul femeiesc al tarii.Si daca ai convins femeile ai pus mana pe putere asta e sigur. Eu-urile slabe sunt la femeile insuficient slefuite, la persoanele superficiale (asa zisa slabiciune femeieasca)In plus ele au niste probleme fiziologico-hormonale speciale.Ele sunt ilogice prin definitie(vorbesc de femeile obisnuite mai ales dar si cele formate au simptomele astea dar le stapanesc)Basescu are priza la caracterele slabe, la eu-rile necalite, confuze politic, nelucrate suficient.Stiinta va descoperi curand si acest mecanism, al "fluidelor",esentelor subtile, ce scapa acum detectarii si care fac ca mase mari de oameni sa para ca si hipnotizati de cate un hitler sau basescu in cazul voastru. Un caporal si un barcagiu pot hipnotiza gloatele de semidocti ai unei tari cu mare usurinta! CUM?

       25. Yon de Garfield, motanu, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 20:28

           Atentie! Coana Vasilica-taxi a luat-o pe ulei de dimineata, uite ce debit are! hehehe! Garfield, motanu (taximetristu texan de pe acoperis)

       26. Flory fac efort sa inteleg ce vor sa spuna de don Bazil, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 20:47

           unii forumisti,dar nu reusesc.Aiureli fara logica.Acum in Bucuresti e vijelie,bate vintul tare, ninge este ora 20.40 si nu prea poti merge pe afara, asa ca mai ma uit si eu pe forum..Am facut un obicei sa sar peste anumite postari pe care orice-as face nu le gasesc un fir de logica.In schimb unele postari imi face placere sa le citesc, printre ele si cele semnate Flory- Texas.Mai sunt si altii... iar respectul il cuceresti nu-l cersesti.

       27. don Bazil de Flory - Texas, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 21:18

           daca eram acasa, la Bucuresti (nu am acolo nici o casa, doar eufemistic vorbind) reuseam sa luam cumva legatura (ne-ar fi ajutat Dl. Bichir) si ma infitiintam intr-o vizita de curtoazie acum, in puterea serii, cu o sticluta de vinisor bun, un betisor de scortisoara, un carton de prajituri si un buchet de flori (vinul, fiert cu scortisoara, pentru matale iar prajiturile pentru mine si doamna Bazil (transmite-i te rog salutarile si urarile mele de bine). ne-am fi reamintit despre trecut si am fi comentat prezentul pentru ca eu, spre deosebire de aceste doua personaje stranii care bantuie EvZ si care nu au mai fost in Romania de nici ele nu mai tin minte cand, am putut constata personal (ultima vizita in 2006) schimbarile in bine ale Romaniei - nu-mi pasa ce bananaie anatomo-patologii disperarii, cu o perseverenta demna de o cauza mai buna: eu nu cred decat ce vad, ce aud, ce ating, eu nu am incredere decat in concret, nu si in brancadierii unui dezastru ce ar fi urmat sa se intample.

   12.   Nu cred de tittel(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 08:07

       Il urasc pe Iliescu, dar in aceeasi masura toata sleahta de politicieni care si-au batut joc de noi si o fac cu nonsalanta in continuare.Toti provin din din regimul de trista amintire ,iar cei tineri nu prezinta nici o garantie caci majoritatea provin din familii cu adanci radacini comuniste.Singura speranta pt roman este emigrarea.Emigrati pana nu pune Boc taxa pe emigrare.Salariile aberante trebuie platite de popor.Nu sunt de accord cu ideea ca Iliescu a pastrat unitatea tarii.Daca "democratii"europeni ar fi vrut cu adevarat atunci si Romania ar fi istorie precum Yugoslavia.Ganditi-va ca sarbii sunt mai patrioti si mai hotarati decat romanii si n-au reusit.

   13. anul stie... de unul(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 08:10

       de ce s-a dus geoana la vintu,i-a ciripit felix,colegul lui de pe acoperis........si el, si felix au facut armata in acelasi loc........fariseii ne omoara.....ei nu stiu ca base a cistigat alegerile,baga bani in continuare......si uite asa saracesc mogulii si se imbogatesc slugile lor......fara numar,fara numar baieti!......

   14. S. Brucan n-a gresit decat cu un 0, un fleac pentru Romani.

   15. de scrutator(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 08:37

       Si eu cred ca Ion Iliescu a facut mai mult rau tarii, in ultimii 20 de ani, decat Gh. Dej si Ceausescu la un loc. Diferenta este ca Gh. Dej si Ceasescu au fost ,,alesi'' de rusi, iar Iliescu de romani...! Mai grav si dureros este insa valul de dezamagire care cuprinde incet, incet si pe cei care NU l-au votat pe Iliescu

   16. Nu-i da un peste,invata-l sa pescuiasca! de Ionescu Ion, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 09:19

       Rusii nu i-au dat "pestele" cerut de flamandul de putere Iliescu. In schimb, i-au dat raspunsul : "te-am invatat sa pescuesti atunci cand te-am scolit aici, la Moscova". Aplica ce te-am invatat, ca doar ai absolvit numai cu zece. 

   17.   iliescu de Mihai Dutulescu(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 09:29

       iliescu este prin tot ce a facut o rusine pentru romani.Rusine si pentru cei ce inca nu s-au trezit la realitate! 

   18.   citind de costellino(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 09:40

       Daca tie , care te lauzi ca esti revolutionar si democrat de mic , ti-au trebuit 20 de ani , sa afli din arhivele poloneze , de ajutorul cerut atunci rusilor , iarta-ma , dar n-ai trait acele momente si deci nu le cunosti , dar scri despre ele .Asta-i moda la noi , se poarta ` iar dreptul de autor , aduce un cistig gras si ne impozabil . In fond , toti trebuie sa traim din ceza . 

   19.   Profitorul conjuncturii postceusiste de Argus(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 09:45

       Nu stim inca prea multe despre adevaratul rol a lui Ion Iliescu si nici depre legaturile sale sovietice, legate de evenimentele anului 1989. Este insa evident, ca el a fost un profitor al haosului si a vidului politic produs dupa caderea brusca a dictaturii,cand,in absenta oricarei opozitii politice organizate,conjunctura i-a oferit, pe tava puterea. Dotat cu abilitati politice iesite din comun, Iliescu si-a pus amprenta personala pe toata istoria postdecembrista, marcata, din pacate, si de o serie de intamplari si politici nefaste,datorate in buna parte si acestui personaj istoric, care au facut ca Romania,dupa doua decenii, sa se situeze la coada Europei

   20.   ILIESCU ION N-AR FI ACAPARAT PUTEREA IN ROMANIA FARA AJUTORUL KGB-LOR, de ursu, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 10:13

       De ce nu va intrebari care-i motivul ca actula putere(falsa condamnabila acomunsimului)este complice cu kgb-ul iliescu ion?citat:"... oficial statul roman nu vrea sa spuna cine sunt cei care au generat cea mai sangeroasa cadere a unui regim comunist din Europa. In timp ce la Bruxelles, Strasbourg si alte centre ale Uniunii Europene, strainii care afla despre aceasta situatie, devin literalmente siderati de faptul ca un stat membru poate sa musamalizeze atatea crime odioase. De ce actuala Putere nu face nimic pentru restabilirea adevarului juridic, dar si istoric? S-au infierat crimele comunismului, dar cele de la Revolutie nu! De ce Parchetul Inaltei Curti, afara de timide declaratii ale sefilor sai, smulse cu greu de jurnalisti, nu manifesta nicio intentie de a lucra in dosare? Daca s-ar lucra cu adevarat, am vedea zilnic "defilari" la audieri la Parchet cu Ion Iliescu, Virgil Magureanu, Gelu Voican Voiculescu ..." N-au mai venit bolsevicii ,au ramas la putere oamenii lor...

       1. Ursu, de ConstantinGadea(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 14:19

          Domnule Ursu, s-ar cadea sa fiti mai serios.Stiti bine ca Iliescu poarta principala raspundere pentru mortii din decembrie 1989. Stiti bine ca agricultura si industria au fost facute sa dispara din Romania sub bagheta lui Ion Iliescu. Stiti bine ca Justitia a fost si mai este inca in mainile oamenilor lui Iliescu si nu a condamnat pana acum pe nici unul din marii jefuitori ai tarii. Constitutia actuala si clasa politica nu-i permit presedintelui actual sa se amestece in treburile justitiei. Deci, nu aruncati pe Basescu vina criminalilor si a jefuitorilor. Dupa ce Basescu va obtine de la popor o Constitutie noua, in concordanta cu cele europene, conform careia, LEGEA va fi una pentru toti, vor fi pedepsiti toti crimiunalii si toti jefuitorii, fara nici o exceptie si anulandu-se toate prescriptiile care au fost facute in mod abuziv.

       2. Ursu, de ConstantinGadea(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 14:19

          Domnule Ursu, s-ar cadea sa fiti mai serios.Stiti bine ca Iliescu poarta principala raspundere pentru mortii din decembrie 1989. Stiti bine ca agricultura si industria au fost facute sa dispara din Romania sub bagheta lui Ion Iliescu. Stiti bine ca Justitia a fost si mai este inca in mainile oamenilor lui Iliescu si nu a condamnat pana acum pe nici unul din marii jefuitori ai tarii. Constitutia actuala si clasa politica nu-i permit presedintelui actual sa se amestece in treburile justitiei. Deci, nu aruncati pe Basescu vina criminalilor si a jefuitorilor. Dupa ce Basescu va obtine de la popor o Constitutie noua, in concordanta cu cele europene, conform careia, LEGEA va fi una pentru toti, vor fi pedepsiti toti crimiunalii si toti jefuitorii, fara nici o exceptie si anulandu-se toate prescriptiile care au fost facute in mod abuziv.

       3. GADEA, Iliescu din Opozitie, a torpilat cot la cot cu Basescu(PD din CDR) orice initiativa a guvernului taranist minoritar? de yon_the river of kings(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 16:46

          Iliescu e criminalul 100% al aparitiei FSN(alaturi de Razvan Teodorescu_TV care a nimicit constiinta si asa tulbure a romanilor semiclonati in ura antitot ce a fost inainte de comunism).Securitatea a fost ea cumva persecutata de Ilescu? Toate serviciile pe care le-a protejat la inceput Iliescu de furia romanilor(care atata stiau si ei, ca securitatea i-a capiat si nicidecum ca am mai avea un rege si am fi rasfatatii UE daca am deveni regat atunci)deci toate serviciile alea cu Basescu in ele,FSN le-a pastrat si le-a subordonat pana cand serviciile, asa cum facura cu ceausescu devorandu-l asa fac acum cu Ilescu si asta nu inseamna ca serviciile vor binele poporului ci al lor. Suntem in faza cea mai dura a evolutiei Securitatii, faza cand ea trece de la stadiul de organ opresor al cuiva ci devine ia insasi unica forta in stat, DICTATURA SECURISTA.

       4. DOMNULE GADEA EU SUNT FOARTE SERIOS SI STIU PREA BINE CA ILIESCU ION ESTE P[RINCIPALUL RASPUNZATOR AL CRIMELOR POSTDECEMBRISTE DIN ROMANIA, de ursu, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 17:58

          ....dar d-ta nu esti nepartinitor ci din interes politic , de partid , ascunzi un fapt evident si clar ca lumina zilei.Basescu Traian ca de altfel toti colaborationistii securitatii ceausiste si nomenclaturistii ceausisti care au trecut alaturi de kgb-ului iliescu ion in dec.1989 si care apoi au contribuit din plin prin acceptaterea falsului pluralism politic(daca in toate partidele sunt comunisti dewpre ce pluralism vorbim?) si la implementarea criminalei perestrike gorbacioviste in tara sunt la fel de vinopvati ca siasasinul comunist iliescu ion.Nu s-a urmarit decat trasnformarea comunist-securistilor in falsi capitalisti pentru ca astfel capitalismul occidental, in principal, sa fie distrus din interior.Ce, cat si cum au reusit ,daca au reusit pana acum, trebuie analizat si actionat cat mai repede ,.altfel vor fi posibile alte si alte crime impotriva umanitatii din partea kgb-ist-securist-iliist-comunistilor -PSD-PDL in principal.

   21. EVZ, ati ajuns o mizerie de Tira Misu(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 10:18

       nu lasati sa treaca postarile critice la adresa "redactorilor" vostri. Mi-e scirba de voi! Va citesc de ani si ani de zile, cred ca a venit vremea sa-mi ocup timpul cu altceva. Ramineti voi cu motanul vostru paduchios, mincinos si intrigant. Bleah...

       1. Tira Misu(Vizitator) de Garfield, motanu, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 17:42

          Ce ai, mah? Ai dormit cu fatza la cearceaf? hehehe! Garfield, motanu (adormitu de pe acoperis)

   22.   Domnule Bichir ..... de Grigore Popa (Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 11:45

       ,,Revolutia " m-a prins cu fetita mea de 8 ani acasa . Atunci am ascultat la ,,Vocea Americii " cea mai paradoxala stire pt. acea vreme si anume ,, Statele Unite nu se opune ca Uniunea Sovietica sa ajute revolutia romana " In fata fetitei am avut pentru prima oara o reactie triviala pe care nu doresc s-o reproduc . 

         Numai atat? de popescu st(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 12:08

       Eu il urasc pe Iliescu ptr. faptul ca inca exista,ptr. tinerii pe care i-a omorat la revolutie si la mineriade,ptr,parintii care inca-si plang copii,ptr Generalul Gusa care a murit ca s-a opus venirii "prietenilor" de la Rasarit , ptr. inca trage toate sforile in acest partid retrograd numit PSD,ca a distrus partidele istorice PNTCD si PNL infiltrand securisti, ca Geoana a fost in campania prezidentiala in concediu la rusi......daca am omis ceva va rog sa ma scuzati!

        

1. Afirmatie fermma!!
2.     de Nick n.(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 12:24

   Ionn Iliesc, a fost si este blestmul romaniei ! ! !.......

   1. Tot o afirmatie ferma: de scrutator(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 14:26

      -Wm-esterul de la ev. zilei, cel de azi, este un colaborator de nadejdie si un promitator membru al senatului Ev. zilei, ziar ce se va naste....? renaste..?? rerenaste....??? din data de 8 febr. anul de gratie 2010! Asa ca sus fruntea Evenimentistilor, n-o sa mai fiti perceputi ca un oficios, ci ca un tabloid de format mic, mic, mic...

3.   Sunt deacord cu cele spuse in articol! de Rusu.(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 12:55

   Dar nu va pot intelege simpatia fata de unul ca Gusa Cosmin (am incercat sa evit cacofonie,desi in cazul lui nu trebuia),un pion al rusilor in viata politica romaneasca.

   1. ``Cagula`` de Varan(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 14:21

      Nu`- i cacofonie.Ca -ca,da .Kaka ,nu...Biseri-ca Ca-tolica nu -i cacofonie,..exista exceptzii..

   2. Pt.Rusu de AHO!AHO!(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 19:58

      Genul acesta de cacofonie se poate evita cu foarte mare usurinta si elegant daca folositi in loc de CA in exprimarea scrisa si orala ,compusul CA SI,sau PRECUM. De ex.:"...precum Cosmin Gusa..." sau: "...ca si Cosmin Gusa..." sau chiar o constructie de genul "...cum este Cosmin Gusa..." ori "...asa cum este Cosmin Gusa...",etc.

4.   ``Coridorul verde`` de Varan comod(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 13:28

   Sau sanitar,daca vretzi...dar sa nu uitam ,Iliescul ,cand tancurile rusesti aveau motoarele pornite peste Dunare la Isaccea si Flota a 6-a din Marea Mediterana promitea parasutisti care in 48 vor elibera Bucurestiul...da,memoria a ceea ce s -a petrecut at ,TV libera ,cuvant cu cuvant ,s -au impregnat in memoria unora ca un fier inrosit...Iliescu a spus nu!Si rusilor si americanilor..daca ar fi venit americanii ,poate ar fi fost mai bine...D-zeul revoltelor sau revol stie mai bine...

5.   O tempora!o mores! de oblio(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 15:18

   Cred ca in duminica orbului de 20 mai 1990 nici mama lui Iliescu nu castiga alegerile prezidentiale.Poporul roman a vazut in acele zile pe Mesia de Romania. Izbavitorul care ne va aduce in curand numai lapte si miere pe strada.Dar in afara de coruptie,minciuna, furturi, privatizari frauduloase si mineri nu ne-a adus nimic bun tatucu.Cand o fi sa plece dintre noi atat am sa zic: sa-i fie tarana de-o tona!

6.   Atunci cind darimi o puscarie de don Bazil, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 18:18

   abia dupa ce se construieste ceva pe ruinele ei,afli daca darimarea puscariei a fost necesara-Paller. Iliesu a reusit sa construiasca ceva pe ruinele puscariei?Nu prea, decit o alta puscarie mai sofisticata din care culmea!,poti sari gardul oricind.Suntem prizonierii acelorasi metehne cultivate atitia ani in constiinta,,omului nou'' a lui Ceausescu.Chemarea rusilor, evenimentele ce la Tirgu Mures, venirea la putere a lui Iliescu si chiar aducerea lui la Televiziune,nu sunt decit realizari ale aceleiasi Securitati, iar Iliescu doar fatza vizibila a unui aisberg, o marioneta in miinile lui Magureanu, Voican, Talpes si altii.Tocmai pentru acest motiv el nu poate fi judecat pentru singele varsat-cum au cerut tinerii pe strazi.La ultimele prezidentiale nu am vazut de fapt o lupta surda intre doua fractiuni ale aceleiasu securitati?Care iata dupa alegeri,este rasplatita cu salarii grase si privilegii inaccesibile unui membru de rind al societatii.

   1. Ce noroc avem cu Basescu... de Garfield, motanu, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 18:56

      ... ca se lupta de zor cu noua securitate! Si da-i si lupta, si lupta si da-i! Important e ca are coaje... vorba uneia de mai sus, obsedata de obiectele repective! hehehe! Garfield, motanu (luptatoru darnic de pe acoperi

7.   ion ilici iliescu-cioaba...ciuma politicii romanesti post 1990.. de caraman(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 18:52

   ...normal ca i-a chemat pe rusi, noroc ca rusii stiau ca armata romana era total impotriva acestei chemari in special gen Gusa(care a platit cu viata asta)..el a ordonat de altfel col A Tirca de la Galati sa duca toate garzile patriotice de la combinat pe granita si sa nu intre picior de rus in tara( ceea ce col Tirca a facut drept pentru care a fost arestat dupa, ca antirevolutionar, de obiala Platica Davidovici si incarcerat in conditii mizerabile-legati cu sirma ghimpata-pina a aflata Bacanu de asta si a scris in Romania Libera) Poporul, in 1990, a avut de ales intre omul kgb-ului Iliescu si omul americanilor Ion Ratiu....restul e istorie de acuma Dar asta nu inseamna ca Iliciov nu va fi condamnat cel putin de istoria Romanilor si aruncat la lada de gunoi, alaturi de ciuma, foamete si armata rosie!!!!

8. CALAUL CEL MAI ORIBIL DIN ISTORIE !
9. de Constantin Gadea(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 19:40

10. NU A FACUT NIMENI ATATA RAU ROMANIEI SI NEAMULUI ROMANESC CAT A FACUT ION ILIESCU. PANA IN DECEMBRIE 1989, ILIESCU A SPRIJINIT REPRESIUNEA COMUNISTA, MAI ALES CEA INDREPTATA IMPOTRIVA TINERETULUI. IN DEC.1989 NU A FOST MARIONETA CI PAPUSARUL PRINCIPAL, SEFUL COMPLOTISTILOR, CARE PLANIFICASE CU MULT INAINTE VARSAREA DE SANGE CU MII DE VICTIME, CA SA IA LOCUL LUI CEAUSESCU, CU SPRIJINUL MOSCOVEI. ION ILIESCU TREBUIE JUDECAT PENTRU CRIMELE DIN DECEMBRIE 1989, PENTRU DISTRUGEREA INDUSTRIEI SI AGRICULTURII DIN ROMANIA SI PENTRU STAREA DE RAZBOI ROMANO-ROMAN, CARE NU A INCETAT NICI MACAR O CLIPA, IN ULTIMII DOUAZECI DE ANI

11.  

12.  

13. milionul de emigranti de teufelssohn(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 20:45

    Pe vemea lui Iliescu peste un milion de romani au emigrati din tara? Asa o fi, nu stiu, nici nu neg. Dar cate milioane de romani au plecat pe vremea lui C-tinescu? Dar in ultimii 5 ani? Acum cu Basescu la Cotroceni este mai prost decat pe vremea regimului Iliescu-Nastase, iar Romania este stat membru UE, acum nu mai sunt restrictii la plecari cca inainte. Numai eu am o gramada de amici care au plecat _dupa_ 2007, imediat ce a intrat RO in UE, deci in plin regim Basescu, si oamenii in cauza au plecat special din cauza lui Basescu, nu a lui Iliescu. Pentru ca oamenii au sperat intr-o schimbare in bine si s-au trezit cu o schimbare in rau.

 

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/885609/EDITORIALUL-EVZ-Ion-Iliescu-si-invitarea-rusilor/

          Comentarii                Lasati-ma, deci, sa nu-l iubesc pe Ion Iliescu! de Ptiudrace(Vizitator), vineri, 5 februarie 2010 - 22:17

Fii linistit, nu te tine nimeni!

1. SI TOTUSI RADU TUDOR DE LA ANTENA3... de puicu lu' taticu(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 08:47

   A afirmat ca TOTUSI Iliescu e cel mai mare si bun politician pe care l-a avut Romania!!! A avut numai cuvinte de lauda la adresa "bunicutei" dupa discursul sau din plenul PSD la Conferinta Nationala de alaltaieri.Motane, tu ce zici?

2. Poate ca era mai bine sa fi venit rusii de Bulacov(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 09:51

   Oricum sfarsitul comunismului era evident.Mai devreme sau mai tarziu rusii trebuiau sa plece.Cu rusii in tara adusi de Iliescu, poate ca nu ar mai fi existat o Duminica a orbului ,Iliescu nu ar mai fi luat 80 % in alegeri si nu ar mai fi stat 10 ani la conducerea Romaniei.Lucrurile ar fi fost mai clare,prostimea ar fi inteles mai usor cum sta treaba.Asa si acum sunt unii, chiar si dl Bichir, care vad in Iliescu un "pacificator" caruia ii datoram integritatea teritoriala a Romaniei. Ce prostie!

3. Nicio problema de Freeman, vineri, 5 februarie 2010 - 22:36

   Poti sa-l si urasti din partea mea!

4. Sa regandim... de euxgen2(Vizitator), vineri, 5 februarie 2010 - 22:48

   Nu cred ca va puteti imagina cata similaritate (practic, identitate) exista intre evaluarea dv. a conditiilor din inceputul anilor '90, precum si "meritele" lui Iliescu in toate aceste "conjuncturi", cu cea pe care majoritatea romanilor (cred), printre care ma numar si eu, o avem in momentul de fata. Cu toate acestea, nu reusesc deloc sa-mi explic pentru care motiv o buna parte a societatii civile (al carui reprezentant distinctiv va consider a fi) ignora actualul pericol, cel al cladirii unui stat corupt,mafiot pe fundamentele demagogice ale "pericolului comunist" bla, bla, bla... Tocmai din acest motiv, cred ca, foarte curand, Romania se va confrunta cu o noua hemoragie de "creiere" spre tari mai "calde", urmare a dezamagirii profunde a segmentului intelectual real, scarbit de promovarea unor non-valori in functii de decizie, cat si a haosului generat de imensa incompetenta a celor de la varf. Asa ca... mai ganditi-va un pic si dezvoltati chestiunea, ca merita!

5. 1. Nu numai Ion Iliescu de perdita pongo(Vizitator), vineri, 5 februarie 2010 - 22:58

      Sa ne reamintim ca in 1989 Brucan ne-a spus cum este distributia inteligentei in Romania-20% vs. masa de oameni. Il reflecta pe Brucan in intregime, si totusi nu atit el si Iliescu sint de blamat. Ci masa care ii adora, ii sustinea, care striga moarte intelectualitatii si "cui nu-i palce sa plece din tara." Ei doar au manipulat dar adevaratul alungator al celor plecati a fost tot poporul roman care i-a sprijinit. Cred ca este timpul sa mai renuntam sa gasim doar un vinovat- si este un MARE VINOVAT care umbla liber de justitie inca, si sa mai explicam si partea intelepciunii infinite a poporului roman. Nefericit adevar dar totusi adevar de necontestat.

      1. perdita pongo de George(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 02:00

         I-auziti la el, domnilor: " Ei doar au manipulat... "Consecintele fiind doar macelul de la Timisoara, o mie de tineri ucisi la Bucuresti, si multe alte victime in tara, industria si agricultura distruse sau vandute pe nimic, coruptie generalizata cu ingaduinta domnului despre care vorbim, saracirea celor manipulati. E adevarat, nu numai Ion liescu ci si cei ce au acumulat averi imense pe care, intr-o tara cu altfel de conducatori, nu le-ar fi dobandit nici intr-o suta de generatii.

   2. Si americanii de Ursul Bruno, vineri, 5 februarie 2010 - 23:00

      iar fi cerut rusilor in decembrie 1989 sa intervina in Romania pentru "linistirea" situatiei si numai datorita raspunsului transant al lui Eduard Schewardnadze, pe vremea aceea ministrul de externe sovietic, ca rusii nu se amesteca in treburile interne ale Romaniei, tara a scapat de jugul comunist iar Iliescu n-a putut beneficia de nici un sprijin rusesc.

   3. Malta de Clara Warner(Vizitator), vineri, 5 februarie 2010 - 23:29

      In decembrie 1989 la Malta americanii si rusii si-au dat mana pentru inlaturarea lui Ceausescu.Putea Iliescu sa ceara trei divizii ale Armatei rosii,acordul de la Malta nu a permis acest lucru.Din 22 decembrie 1989,ora 12:00 Ceausescu a fost abandonat,abandonat de armata si securitate.Toate actiunile dupa aceea data au fost purtate de cei care doreau sa puna mana pe putere. Grupul condus de Iliescu a fost mai bine organizat si s-a impus.

      1. da doamna de dusu(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 21:36

         revolta citorva anticomunisti a fost stinsa,prin uciderea sau incarcelarea lor,pina in 21dec.Din 22dec a inceput rivolutzia comunistilor

   4. Pai ,chiar NOI VROIAM sa FUGIM , bre !!!! de Evadatu''(Vizitator), vineri, 5 februarie 2010 - 23:45

      D. Bichir a uitat ca dorinta arzatoare a romanului era sa plece la munca " afara " pe " bani adevarati " , asa cum faceau sarbii de ani de zile . Care aduceau dolari si-si faceau vile ???. Iliescu chiar sa fi vrut NU mai putea impiedica romanii sa plece " afara ". Apoi , Iliescu se cam opunea emigrarii , pt. asta era injurat de alde d. Bichir . Si inca , marea EVADARE , CAPSUNAREALA adevarata nici nu s-a facut pe vremea lui Iliescu !!!!!. Inchiderea MASIVA a fabricilor in Romania si PLECAREA s-au facut sub Constantinescu si Basescu . De abia dupa 2004 CAPSUNARII au contribuit MASIV cu Eurii trimisi in tara la cresterea nivelului de trai in Romabnia.

   5.   Second hand bran new old news de Albert Keller, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 00:12

      Chestiunea cu solicitarea ajutorului URSS o stiam in Ianuarie '90 fara sa am nici un fel de legatura cu agenturilii straine. RL era la curent cu tot ce misca atunci in jurul lui Ion Iliescu. Dl. Bichir a aflat si dumnealui de la preacuviosii calugari dupa 20 de ani...

      1. Second hand de crocodilul derutat(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 07:59

         Ai dreptate. Comunicatul a fost difuzat la radio, eram intr-un magazin si nu-mi venea sa cred. Nu sunt foarte sigur dar parca se vorbea de niste trupe de parasutisti. Mi-aduc aminte de comentariul unor batrinei care au spus ca iarasi va incepe povestea cu "davai ceas...".

   6.   ilici de MIKI II(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 00:14

      Numai un tradator de neam il poate iubi pe Ilici. Din pacate sunt inca destui care sufera dupa dictatura comunista si iubirea sovietica. Fii mandru ca nu te numeri printre ei. Impresia mea este ca aveti cativa infiltrati si in redactia Ev.Z. Scapati de ei ca va submineaza ziarul.

   7. pai de E. N., sâmbătă, 6 februarie 2010 - 00:28

      deja stiam treburile astea si d-aia multi s-au situat politic, de-a lungul anilor in tabara opusa celei in care era iliescu. Bine, acum a mai aparut documentul asta, ca o confirmare la ce se stia deja. Insa nu cred ca pe crin il deranjeaza in vreun fel, avand in vedere noua orientare pe care el si ceilalti (orban, norica etc.) au impus-o in pnl.

   8. Marile manevre de Garfield, motanu, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 01:26

      In loc sa fi lovit in Iliescu acum 20, 15, 10 ani, o faceti de zor acum, cand a ajuns la 80 de ani, si se joaca cu trenuletele in sufragerie. Si toate astea pt a motiva pe fostii votanti in orb ai lui Iliescu, astazi ai lui Basescu. A fost laitmotivul propagandei basiste in alegeri, deosebit de eficace la prostime. Ce facem, dl Bichir, ii cantam prohodul lui Iliescu, ca sa ne iubeasca Basescu? Cam tarziu, altii au fost mai iuti de condei! Daca acceptati un sfat, pregatiti-va pt prohodul lui Basescu, nu mai e mult! Se vor face noi aranjamente si permutari... poate pica ceva! hehehe! Garfield, motanu (tzarcovnicu de pe acoperis)

      1. Motaneeeeeee.... de nelu(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 02:20

         ....zi ma : de ce s-a dus AL TAU (Geoana ) la VINTU ? Nimeni si nici el nu spun !? Oare, de ce ?Toti dati explicatii de mai mare risu'.Esti f.activ cind e vorba de PSD si dealtfel te dai mare regalist.Daca nu zici.....ZIT !!!

      2. nelu(Vizitator) de Garfield, motanu, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 03:05

         Da, al meu e Regele Mihai, si nu din interes, ci din convingere! Faptul ca, uneori si conjunctural, l-am sustinut pe Geoana sau pe Crin, e doar pt ca varianta securista Basescu era catastrofala, distructiva, sinucigasa! Ai inteles? Nu!... m-as fi mirat! Vezi? Asta-i defectul meu: pierd timpul cu prostii! Hm! Garfield, motanu (micu monarhist de pe acoperis)

      3. Greseala lu'Ion Iliescu... de Comandor Lulu Taran(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 08:44

         A fost ca s-a lasat imbarligat de Traian Basescu,ca nu l-a citit bine cand acesta i-a pupat mana in 1990.Atunci Basescu s-a dovetit util,a adus minerii pe CFR la Bucuresti,in iunie 1990,si drept rasplata a fost numit ministru al transporturilor in guvernul Isarescu.Asa este Basescu,este foarte curajos in lupta cu un batran de 80 de ani,in fata caruia s-a milogit in anii '90 pentru o bucatica de ciolan.

      4. cOMANDORULE ,DE DATA ASTA GRESESTI, de ursu, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 10:49

         ..pentru ca toti kgb-ist-stalinistii-iliisto-comunisti sa se mentina la putere efectiva si reala in Romania ,au nevoie de ticalosi si oameni de paie asemeni celor de astazi ,la vedere,in spatele lor sunt marii papusari care trag de sfori....

      5. Garfield, motanu (hahaitu de pe acoperis) de Florin M., sâmbătă, 6 februarie 2010 - 14:38

         ♫♪☺☻♫♪☺☻♫♪☺☻... hehehe ! Inca nu te-ai saturat sa (ne) fredonezi (cu) aceleasi refrene ? Ia intreaba-ne si pe noi.

      6. FLORIN de la Muzeul Securitatii de Muzeul Taranului securisto-bashit(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 16:21

         esti taran nou-pietroi! Sluga la securoi; esti tipul romanului nou taranoi, neicusorule Nu esti taran regal ca ala de la Muzeul Satului creat de un baron dupa cum scriu unii acolo, ci taran securisto-bashit hahait, creati de SECURITATE .E un MUZE al SECURITATII? Voi astia clonatii de tortionatii lui Plesita, si apoi reclonati de Ilici si acum de Basescu. Muzeul vostru de alienati clonati de securitate prin infometare, vinderea constiintei pt a alege slujba de sluga a raului national, unde isi are sediul, in Modrogan? Sau acolo sunteti doar astia categoria bashita, ademeniti cu berea sarmaua si micu?.Tranoi de timpuri noi, vai de voi, va paste lada de gunoi!Baronul Lovendal(vezi taran bashit ca pe o se pun 2 puncte e o-ul cu UMLAUT daca stii ce e aia capsuna bashita!) stii ca a iubit taranul regal iar Herta Muller il scuipa pe taranul tzukal-securist?).Asa scrie la art cu muzeul satului, pe bune!

      7. M T s-b de Florin M., sâmbătă, 6 februarie 2010 - 16:47

         Mai, omule, m-ai gasit pe mine "ala pe care sa-ti versi nadufu' " ? Vezi-ti de treaba (eventual, da-ti si un nume mai acatarii). Hai noroc !

      8. Florine nu ai raspun nici tu ce te-a intrebat cel cu muzeul satului, tu ce esti de fapt taran regal sau taranoi securist tucal din astia creati de Secu apruti acum cu milioanele de Unul(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 17:37

         crezi ca nu e importanta intrebarea? E esentiala! Ce stii tu despre taranul regal si ce stii despre asta de azi tukalau, securist?

      9. @ Garfield al lu' motanu de AHO!AHO!(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 18:52

         Asha,asha,cotoshmane Gherfil ! Pai la ce coloana vertebrala a naibii de flexibila ai talica(ca toti motanii de altfel-vezi cazu' Felix) e si normal sa votezi ba cu unul,ba cu altul:ca tot motanu' mioritic si impartial ! Caz tipic de dementza : te dai drept regalist convins pe forum,da-i votezi (pe motiv de baselmanie) pe cei care,nu tare demult ,i-au interzis Majestatii Sale intrarea in tara! Exact ca amicu' talica,Nae cu camionu'.Si ala semnalizeaza la dreapta , da' o ia haiduceste la stanga! Halal regalisti ! Ptiu!

      10. Unule de Florin M., sâmbătă, 6 februarie 2010 - 19:08

          Ce sa-ti spun ? Ca bunicii mei au fost tarani si ca mi-au spus ca era bine pe vremea lor ? Ma bagi intre securisti ?! E treaba ta, dar... ma indispui, ca sa nu-ti zic mai mult...

   9. nici eu nu-l iubesc de rodica(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 01:38

      Aveti dreptate, domnule Bichir. Foarte multi dintre cei care-au plecat din tara au facut-o dupa interventia minerilor din 13-14 iunie - si determinati de de aceasta interventie. Ca poporul roman a gresit, e adevarat; imaginati-va ce soarta ar avea Romania azi daca in locul lui Iliescu ar fi fost ales Ion Ratiu. Amintiti-va de campania de denigrare pe care au dus-o impotriva lui I.Ratiu si Corneliu Coposu. Si-atunci, cum sa-l mai iubim ?

   10. Constatare de Garfield, motanu, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 05:11

       Ma uit si eu ocazional la televiziuni si vad tot felul de indivizi in functii grele, cu parul grizonat si coafura elaborata in forma de floare, care isi dau cu parerea printre nenumaratele ezitari de tip intelectuale, de tip haaa, haaa, hmmm, hmmm, etc. Daca ii iau la intrebari, toti sunt cu studii la nea Spiru dupa colt, la Fane Gheorghiu din dealul Cotrocenilor, sau la nu mai stiu eu care universitati de la Targoviste, Alba Iulia, Fagaras sau Baile Herculane. Tupeul si functia in pdl ii defineste, ei chiar sunt convinsi de capacitatile lor! Atatea prostii cate am auzit de acesti ipochimeni... se sparie gandul, vorba cronicarului, ca ma si mir de unde ii gasiti. Acesti indivizi veniti pe valul imposturii nu trebuie bagati in puscarie, sunt nevinovati, trebuie pusi la munca! Cea mai grea pedeapsa pt aceste hahalere e sa-i pui sa-si castige painea cinstit! hehe...hm... he! Garfield, motanu (diplomatu universitatii de pe acoperis)

       1. Motane, de ce ma plagiezi? de chichi plagiatu'(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 12:39

          Io am zis primul de spiraci, bogdanei si alti cioflingari care si-au luat diploma de faculta in weekend cu spaga in mana. Leana oare cum si unde si-a luat diploma si doctoratele militaroase? In privinta lui Ilievici ai dreptate. Nu are rost sa te mai iei de el pentru ca este pe linie moarta deja. Eventual justitia sa il mai intrebe despre mineriade ca are ce spune. In schimb mioriticii nu prea ataca mafia securisto-comunista care conduce tara. Probabil o vor face peste 20 de ani cand vor fi si ei in pensie pe linie moarta iar loazele lor ne vor conduce. Oare chiar ne trebuie 20 de ani ca sa descoperim raul?

       2. Garfield,motanu de Constantin Gadea(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 17:37

          Din cele doua postari alaturate, se vede ca motanu si chichi sunt una si aceeasi persoana, iar din toate postarile se deduce ca motanul de pe acoperis este angajatul motanului FELIX, platit bine ca sa-l razbune, dupa ce Basescu l-a ironizat, la un post de televiziune, pe ,,motanul Felix". Mai exact, lepadatura este platita sa miaune impotriva lui Basescu, ca sa nu ajunga Iliescu si Voiculescu dupa gratii.

       3. mai, gade, mai! de Garfield, motanu, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 18:40

          Iar te mananca pielea? Stai tu, ca vine indata motanu sa te scarpine cu gheara! Jap-jap! Alta data sa vorbesti frumos de sefii nostri, Voiculescu, Patriciu, G. Paunescu, Vicleanu, Bericeanu, Cocos, M. Base, etc! hehehe! Garfield, motanu (vineanu de pe acoperis)

   11.   ion iliescu de marin(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 07:24

       Datorita democratiei originale cu pumnul in gura am parasit tara in 1990 dupa mineriada din iunie .Cand am vazut ca marea majoritate a romanilor sunt de acord cu executia lui ceusescu apoi mai tirziu de acord cu crimele si devastarile facute de catre mineri in bucuresti am simtit ca sunt singur printre ai mei si locul meu nu mai este in romania

       1. nu erai singur, marine de Flory - Texas, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 14:33

          au fost impreuna cu tine, anul acela, peste un milion de romani satui pana peste cap de "binefacerile" comunismului (via ultra-nationalism socialist de cea mai abjecta factura), ingroziti de felul in care au inteles iliescu si camarilla KGB-ista sa implementeze "proaspata democratie" (nascuta de fapt moarta, un foetus hidos care, intrat in putrefactie, a otravit vietile catorva generatii urmatoare. un milion de romani fugiti din propria tara in doar cateva luni de zile - un dezastru social ale carui urmari nu au fost niciodata contabilizate, o pierdere (pentru Romania post-decembrista) uriasa, irecuperabila...

       2. nu erai singur, marine * de Flory - Texas, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 14:50

          n-am sa uit pana mor centrul Bucurestiului devastat de mineri in 14 iunie '90: hoarde salbaticite, abrutizate de alcool, aproape incapabile sa articuleze limbaj uman, fluturand ciomege si lanturi cauciucate, grohaind pur si simplu ca animalele, beti de victoria instituita prin teroare, victoria brutei iesite din grota, defiland pe bulevardul Magheru (perimetrul Piata Universitatii - Piata Romana) sub privirile indiferent-complice ale unei populatii inconstente, prea lasa sa-i pese, sa calculeze dezastrul social/politic/economic care-i fusese pregatit in laboratoarele de la Moscova. dupa o viata intreaga petrecuta in genunchi, doar aprox. o treime din populatia de atunci a Romaniei a mai stiut sa gaseasca drumul indarat spre libertate, sa-si mai dea seama ce i se intampla, sa-i mai pese... n-am sa-i uit si n-am sa-i iert nici pe cei care s-au plimbat printre animale, cu sacosele in mana, cu capul adanc varat intre umeri si care astazi iata, ne dau ei, noua, lectii de "democratie".

       3. FLORY:_sub privirile indiferent-complice ale unei populatii inconstente, prea lasa sa-i pese, sa calculeze dezastrul social/politic/economic care-i fusese pregatit in laboratoarele de la Moscova. de YON_TARANUL REGAL DE TENNESSEE(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 16:33

          POPULATIA AIA DE CINE FU CREATA ? Nu oare de securitatea criminala, al carui sef e acum un anume zeus sau kanalia perfecta? Oare el nu fu creat de laboratoarele de la Moskova? Lupu-si schimba parul dar naravul ba! Stii tu ca Muzeul Satului aparu la initiativa unui baron danezo-norvegian, pictor refugiat la noi tot de teama laboratoarelor de la Moskova, laboratoare care a scos monstrii din romanii prelucrati de ei, caci aici au experimentat rusii maleficul in cel mai mare grad. Daca dintr-un legionar ca Turcanu(firesc un antibolsevic pana la moarte daca ar fi avut un EU puternic)au creat un tortionar al propriilor colegi si un propagandist al PCR, dintr-un elev de scoala de marina pe care ta'c'su l-a oferit de informator ca sa treaca examenele si sa o duca bine nu crezi ca au scos usor un dulau de Antwerpen?

       4. @Rijcu de Zeus(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 17:16

          Mai Rijcule, io cred ca si tu esti rezultatul unui experiment ratat al K.G.B.-ului : dintr-un tovaras activist comunist turnator voluntar securist, te-au transformat intr-un tantrist monarhist propagandist legionar plagiator taranist ramolit. Si cand au vazut rezultatul, l-au pus pe Ilici sa cheme minerii, care sa te trimita direct in Tennessee, colt cu Cicoarei.

       5. vasilica-taxi de Garfield, motanu, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 17:34

          Iar ai inceput cu delirul asta? Deja ni l-ai recitat de o suta de ori! Mai bine pune mana si invata conjugarile verbului a fi, "fii-fiii ploii"! Intelectuala lui Bercea Mundialu, manca-tz-as! hehehe! Garfield, motanu (mundializtu de pe acoperis)

       6. Nici eu n-am sa uit Flory, am fost si eu acolo de don Bazil, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 17:35

          ..si era cit p-aci sa iau niste bite pe spinare. Lucram linga Piatza Romana, secretara de partid-tovarasa Olteanu deschidea geamul strigind spre bravii ,,plantatori de panselutze'': Victorie!.Si poate ca si atunci,ca si la Revolutie am trecut unul pe linga altul fara sa ne cunoastem.Dar uite ca Cel de Sus a vrut sa ne cunoastem macar virtual.Gindirea ta e sanatoasa si imi pare rau ca ai ales sa pleci. Eu in schimb am ales sa ramin.Pe linga faptul ca am 6 frati si surori, iar mama mai traia,am preferat sa ramin in tzara asta amarita si cu putinul aport pe care-l pot aduce, inca mai sper ca vom avea si noi aici, cei ramasi o viata mai buna materiala, dar mai ales spirituala. Speranta moare ultima asa-i? Lupta e foarte grea, prostia e asternuta precum un nor toxic peste plaiul mioritic,exemple vedem amindoi cu duiumul chiar pe acest forum,impanat cu tot felul de creaturi si...TARANI.Iti doresc mult succes acolo unde esti si nu uita tzara unde ai vazut lumina zilei. Un gind bun.

       7. FEHEHEEY-ZEUSULE, stiam ca existi si iata-te scos din barlog cu simptomele-n boloboc! de YON_THE RIVER OF FORGETFULNESS(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 17:57

          pe articolulu cu Muzeul Satului te dadeai ca deobicei asa cum esti, stupid, semnand deasemenea stupid(se vedea de la o posta ca esti tu)mai ales prin incultura ta medicala rizibila.Ca sa iti bati joc de ce admiram eu, morala, inocenta, puritatea, maretia sufletului si religiozitatea taranului de odinioara te lansasi in diatribele gaunoase ale batjocoririi traditiilor taranesti acuzand pana si frectiile cu ulei si otet sau efectele fumului de tamaie.Cand ti-am vorbit de proteinile animale si de carnatii de porc cu care va infunda arterele de militieni imbecili aia din Modrogan si deveniti violenti datorita excesului de adrenalina, semidoctul din tine sari imediat coltos cu afectele zbarlite de personaj psihoid hiperperseverent. Perseverenta cu care te tii hodoronc tronc dupa fundul meu si a altora desi stii ca o vei lau in bot imediat(Motanul in special te chelfaneste de ti sare untul)te defineste drept dizarmonic psihopat.

       8. Fehere KGB nu are experimente ratate dovada prezenta ta turbata pe forumurile unde apar dusmanii kgb-ului adica a proregalistilor de yon_the river of rijksadelaar(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 18:06

          cine a urat mai mult decat Lenin(Bela Kun)_Stalin regalitatea romana? Il vei ura tu poate toamai si din cauza asta pe Djuvara despre care ai scris josnicii, dar el a aratat cu lux de amnunte si date ISTORICE, PERTINENTE, REALE nu cu falsuri a la vadim si istoricii pcr din care te-ai adapat ca o vita inconstienta de te autoclonasi inainte sa te mai cloneze securitatea care te-a luat gata tampit,deci Djuvara a aratat cine a urat de moarte si a dorit sa distruga cu orice efort material, logistic financiar etc regatul roman. Dca ei, rusnacii bolsevici nu urau asa de tare regalitatea romana care ii ofensa pur si simplu, azi nu ai fi avut sansa sa fii bashit dupa ce ai fost plin de zel in Duminica Orbului iliescoid, ca doar nu vei fi votat cu PNTCD!

       9. bey psihopatule, zeus! de Doctorul de tacaniti(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 18:08

          dece nu te ocupi de subiect si ataci provocator persoana? Apoi te plangi ca ti se da la cap, tacanitule!Pana si Smintila e mai sanatos lla cap decat tine!

       10. @Rijcu_THE PUDDLE OF ABJECTNESS de Zeus(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 18:10

           De, mai Rijcule, ce sa zic ... . Daca vrei, poti veni sa-mi afumi artera cu tamaie, poate se desfunda. Si ia-l si pe Vaxfield mitomanul, pe post de „asistenta sexy”.

       11. "Cat costa sa-ti vinzi tara?" de Flory - Texas, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 18:10

           "Ne vor blestema fiii copiilor copiilor nostri! Sa ne fie rusine! Hm! Gm" -- sa-ti mi dau vreo doi de i sa-i adaugi la "fii"? ca mi-au ramas cativa de rezerva, manca-mi-ai (ca sa te citez din nou). dar nu asta este esentialul: urasc sa-ti raspund sau sa te angrenez in vreo discutie logica de care, in starea obsesiva care te bantuie in permanenta, oricum nu esti in stare. esential este ceea ce a propus spre discutie Dl. Bichir? te bagi?! cu voi "s-a calit otelul", garfielde. cu oameni ca tine, ca chichi, ca Yon, alias perdita pongo, alias the river, alias... politica mare o fac baietii mari, aia cu mai multe perechi de coaje (Basescu, ca sa nu existe vreun dubiu.) aia care nu au coaje isi justifica esecurile politice prin flacara violet si alte bazaconii asemanatoare.

       12. lui don Bazil cu un imens, nesfarsit respect de Flory - Texas, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 18:27

           cu siguranta ni se vor fi intersectat de nenumarate ori pasii. este foarte posibil sa fi stat de nenumarate ori impreuna la coada la paine la Spicu, in Romana sau la tacamuri si "organe de pui" la Premial, in Amzei. este posibil sa ne fi aflat in acelasi timp in sala de spectacol a cinematografelor Patria sau Scala sau sa fi fost serviti de acelasi ospatar, pe terasa restaurantului Gradinita. nu atat ceea ce mi s-a intamplat mie in vara aceea m-a obsedat cu precadere in toti anii care au urmat; ci ceea ce se va fi intamplat, ce s-a ales de voi toti, cei care ati ramas acasa, dupa plecarea noastra. incerc, peste ani, sa va ghicesc urmele pasilor, realizarile, nereusitele, sperantele in mai bine, cimitirul in care, impreuna, am ingropat iluziile din vara aceea care acum pare ireala, ca si cum nu s-ar fi intamplat. stii ce ne-a terminat pe toti, deopotriva? lipsa canalelor de comunicare! --ps: va urez absolut tot binele din lume, tie si familiei.

       13. Haoileo, vasilicoooo! de Garfield, motanu, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 18:31

           Pe cine ai avut profesor la suedeza, manca-tz-as? Pe Bercea Mondialu sau pe Doru Magaru? Fiu-fii, articulat fiii! Pastreaza-ti i-urile pt tine, ca ai mare nevoie cand te rastesti la mexicanii tai nespalati din Tx! Poate ne spui si ce frige Haliodoru prin spatele lui Base tot timpul? hehe...hm...he! Garfield, motanu (suedezu de satra de pe acoperis)

       14. sunt induiosat pana la lacrima christy de suferintele si torturile pe care FLORY eroina "Pietii Universitatii" le-a suferit de cele 3 BORFELINE SECURISTE(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 18:52

           admiratia pe care i-o poarta celui care nu s-a sfiit sa scrie pe forum ca PLESITA a fost UN ROMAN BUN, iarasi m-a impresionat pefund! Ramane sa-i scrie si dizarmonicului psihoid deviant Zeus feheehheee, si snopul celor 3 erori revolutionaro-securiste e bun de pus in glastra din panoul de oroare din Modrogan.(TARAN REGAL)

       15. Citind postarea ta civilizata Flory,imi pare si mai rau ca ai plecat de don Bazil, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 18:55

           Am revazut episoade de atunci: In fatza librariei Papirus un tinar a,,indraznit'' sa urle la camioanele de mineri si aproape instantaneu a fost insfacat de un mirlan de doua ori cit el,imbracat-sanchi- intr-un halat albastru de meserias si din doi pumni l-a trintit pe trotuar.Am intervenit cu rugaminte sa-l lase-n pace, dar era cit p-aci sa fiu si eu lovit. Un grup de la APACA era incintat de ce vedea, chiar aplaudau fericite, caci de abea trecusera tipind in mars:,,Ratiu-u, u, u , Ia-ti golanii si te du''.Mai incolo in fatza la Dalles un om era fugarit, prins si batut pina la singe, tirit de mineri pe bulevard, unul din ei flutura un carnet in miini:,,l-am prins e tzaranist''Un fotoreporter curajos a facut poze, dar imediat l-au inconjurat brutele,i-au scos filmul din aparat si l-au aruncat pe jos.In fatza restaurantului Bulevard era intinsa o masa lunga cu piine calda si bucate, m-am apropiat, am intrebat si am primit raspuns:,,Astea sunt numai pentru mineri''

       16. lui don Bazil cu un imens, nesfarsit respect * de Flory - Texas, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 18:57

           niciodata pana in vara lui '90 nu m-a traversat gandul emigrarii. nu vorbeam nici o limba straina, eram muncitor tipograf (adica, la nivel occidental, un ceva aproape egal cu zero), nu aveam familie, prieteni sau relatii "afara", nu aveam bani mai multi decat de la un salariu la altul, nu mi-ar fi ajuns sa nici pentru un drum pana la Brasov, cu trenul, fara o ajustare la sange a bugetului personal, fara un minutios plan prealabil necum la Berlin, Tubingen, Houston si, mai presus de orice, nu aveam strop de incredere in mine, in propriile forte si capacitate intelectuala. dupa ce vreme de decenii fusesem piulita anonima a uriasului angrenaj (ca noi toti, de altfel), m-am trezit dintr-o data libera si am inceput sa visez, sa-mi fac planuri de viitor, sa sper ca nu era prea tarziu, ca inca se mai putea. ei bine, peste toate visele si sperantele mele au calcat iliescu si animalele asmutite de el.

       17. lui don Bazil cu un imens, nesfarsit respect ** de Flory - Texas, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 19:00

           nu stiu in ce cosmar dantesc si-a imaginat ca Romania poate fi reconstruita mai repede si mai bine cu ajutorul minerilor, mai degraba decat cu cel al lui Flory sau a lui don Bazil sau al tuturor celor care gandeau ca noi: "Mai bine mort, decat comunist." asemenea lui marin, in ziua in care am vazut multimi de bucuresteni mergand pe Bulevardul Magheru ca si cum nu despre ei era vorba, ca si cum nu orasul lor era devastat, mutilat, inecat in sange si ne-demnitate, in vreme ce hoardele animalelor (nici cu cea mai mare ingaduinta nu pot fi numiti oameni) chemate IN MOD EXPLICIT de iliescu marsaluiau pe mijlocul aceluiasi bulevard, mi-am zis ca gata, sunt singura, locul meu nu mai este aici. am vandut intr-un targ de vechituri tot ce aveam in casa (incepand cu cartile si discurile de vinilin cumparate cu imense, istovitoare sacrificii) si, peste doar cateva saptamani, paraseam Romania pentru totdeauna - lasand in urma prieteni, familie, si vise, si sperante si tot.

       18. FLORY isi plimba javra iar Gogu era la cersit si uite asa a dat minerii peste ei, dar ca sa fi stat acolo in piata sa doarma acolo nu o facura de yon_teran regal( gogule, nu taran tukal ca tine!)(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 19:08

           sa aiba grija de zona imprejmuita "locul liber de comunism al tarii" sa vegheze, sa faca curatenie, sa mature sa stranga mizeria pe care tiganii ce asediau cu infectele lor ocupatii zona, lasand maldare de gunoaie si tezec de zoaie si excremente etc pe care televiziunea securista a lui Razvan teodorescu le prezenta tarii ca ar fi facute de noi cei dinauntru cordonului, nu aveau turistii nostrii revolutionari grija.Ei au suferit, ei sunt martirii si-s scriu non stop martirajul ca se plimbara pe acolo si intamplator au vazut ceva dar nu au inteles nimic din moment ce tot securisti sunt in cuget si simtire, votand si luptand pt kanalia perfecta a SECURITATII.

       19. pe taranisti si legionarii codrenisti(aia simisti se orientasera si au devenit securisti) i-a terminat canalul mortii iar pe Flory... de YON_TARAN REGAL (Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 19:16

           [stii ce ne-a terminat pe toti, deopotriva? lipsa canalelor de comunicare!].Acum, ca poti comunica cu noi taranistii si regalistii, si tot nu te trezesti din ameteala ta bashita, nu dovedeste ca degeaba ai de a face cu ce ti lipsea atunci? Daca securistii vor continua sa conduca tara asta, curand o sa-i duca dictaturara securista la canal pe gogomanii tarii, si poate ca atunci vei intelege cata cinfuzie e in bila ta tanty!

       20. ERAM CONVINS CA BABA FLORIKA DE TX GANDESTE CU OVARELE DAR NU AVEAM PROBA SCRISA PE CARE ACUM O DADU de YON CEL GROAZNIC(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 19:28

           Scrie FLORYCIKA NOASTRA ASA DUIOS-KOIKOIMIKOS! _"aia cu mai multe perechi de coaje (Basescu, ca sa nu existe vreun dubiu.) aia care nu au coaje isi justifica esecurile politice prin flacara violet si alte bazaconii asemanatoare."_ Tanty, YON ala oricate nicuri ar folosi toate incep cu YON si toate sunt simboluri daca ai minte sa intelegi(citeste-l pe Blaga daca nu uita te ce am scris eu azi la muzeul satului poate iti mai creste nivelul literar) Deci cu atatea simboluri sunt mereu YON.Prin modul in care te-ai exprimat-excremat ai manipulat deoarece ai vrut sa induci ideia ca m-as ascunde sub diverse nickuri cum facu amicul tau zeus azi pe site-ul cu Muzeul Satului unde ataca traditiile taranesti in stil materialist dialectic.Tu nu esti structural deosebita de el.

       21. Ce-ti spuneam eu Flory de don Bazil, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 19:34

           ca si pe forum sunt tot felul de ciudati, cu care nu poti comenta normal. Ei fac ce fac si revin la... ''Castravete''Parafrazind din articolul lui Bichir oare nu aveau dreptate cei care spuneau:,,linia civilizatiei trece pe creasta Carpatilor''? Si dupa felul in care au votat Romanii s-au separat singuri ca griul de neghina, nordistii de sudisti,Tzarani de oraseni.

       22. Cat costa sa-ti vinzi tara? de Garfield, motanu, vineri, 5 februarie 2010 - 01:24 de Flory - Texas, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 19:38

           "Nu ne vindem tara" strigau actualii guvernanti in urma cu 20 de ani. Ei, sa nu exageram! Daca pretul e bun si daca intra in conturile mele, de ce nu? Nu? Cum poti sa distrugi asemenea minuni ale naturii, impreuna cu oamenii, animalele si plantele din zona? Cu muntii, padurile, raurile si paraurile? Cu vestigiile istorice stramosesti, cu sufletele care sunt ingropate acolo? Sunt popoare in lume care isi apara desertul cu pretul vietii, iar noi asistam neputinciosi cum o mana de escroci... Basescu, Videanu, nu mai stiu care, distrug tara! Ne vor blestema fiii copiilor copiilor nostri! Sa ne fie rusine! Hm! Gm." (chiar ca haoileeeoo, nu tot asta ziceam si eu? -- si revin: subiectul propus de Dl. Bichir este altul, observ ca il ignori cu buna stiinta, preferand sa te tii de "haoleeeeoooo"-uri.

       23. don Bazil de Flory - Texas, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 20:07

           abracadabrismele lui Yon imi reamintesc de vecinul Georgescu, batranul legionar scapat de la Canal cam intr-o speteaza si care, pentru ca nu se mai putea razbuna pe Dej, se razbuna pe noi, vecinii lui, apoi pe tot cartierul, incluzandu-l si pe Parintele Cazacu, parohul bisericii Batistei (sunt sigura ca Dl. Bichir l-a cunoscut, ca stie despre cine vorbesc). pe noi toti ceilalti ne dadea sistematic in primire la Secu, cu texte identice pana la halucinatie cu cele ale lui Yon iar Parintelui Cazacu ii pregatea o moarte infioratoare. nu am cel mai mic dubiu ca si-ar fi dus planul la indeplinire. ghinionul lui ca a murit intr-o iarna geroasa, singur in casa si ca pana in primavara a fost devorat de sobolani. poetic justice... dar am fost cu atat mai socata sa citesc lista semnata si de Matei Cazacu, (fiul Parintelui paroh) alaturi de alti o suta de intelectuali, lista de sustinerea candidaturii lui Antonescu, sustinatorul lui Geoana, puppet-ul lui iliescu.

       24. Nu numai FLORY TX judeca cu ovarele? Mai toate cumetrele tarii judeca asa! de YON(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 20:07

           istoria arata ca anumiti indivizi cu energii speciale(malefice desigur) precum HITLER de pilda subjugau in mod miraculos doar prin discursurile lor mediul femeiesc al tarii.Si daca ai convins femeile ai pus mana pe putere asta e sigur. Eu-urile slabe sunt la femeile insuficient slefuite, la persoanele superficiale (asa zisa slabiciune femeieasca)In plus ele au niste probleme fiziologico-hormonale speciale.Ele sunt ilogice prin definitie(vorbesc de femeile obisnuite mai ales dar si cele formate au simptomele astea dar le stapanesc)Basescu are priza la caracterele slabe, la eu-rile necalite, confuze politic, nelucrate suficient.Stiinta va descoperi curand si acest mecanism, al "fluidelor",esentelor subtile, ce scapa acum detectarii si care fac ca mase mari de oameni sa para ca si hipnotizati de cate un hitler sau basescu in cazul voastru. Un caporal si un barcagiu pot hipnotiza gloatele de semidocti ai unei tari cu mare usurinta! CUM?

       25. Yon de Garfield, motanu, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 20:28

           Atentie! Coana Vasilica-taxi a luat-o pe ulei de dimineata, uite ce debit are! hehehe! Garfield, motanu (taximetristu texan de pe acoperis)

       26. Flory fac efort sa inteleg ce vor sa spuna de don Bazil, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 20:47

           unii forumisti,dar nu reusesc.Aiureli fara logica.Acum in Bucuresti e vijelie,bate vintul tare, ninge este ora 20.40 si nu prea poti merge pe afara, asa ca mai ma uit si eu pe forum..Am facut un obicei sa sar peste anumite postari pe care orice-as face nu le gasesc un fir de logica.In schimb unele postari imi face placere sa le citesc, printre ele si cele semnate Flory- Texas.Mai sunt si altii... iar respectul il cuceresti nu-l cersesti.

       27. don Bazil de Flory - Texas, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 21:18

           daca eram acasa, la Bucuresti (nu am acolo nici o casa, doar eufemistic vorbind) reuseam sa luam cumva legatura (ne-ar fi ajutat Dl. Bichir) si ma infitiintam intr-o vizita de curtoazie acum, in puterea serii, cu o sticluta de vinisor bun, un betisor de scortisoara, un carton de prajituri si un buchet de flori (vinul, fiert cu scortisoara, pentru matale iar prajiturile pentru mine si doamna Bazil (transmite-i te rog salutarile si urarile mele de bine). ne-am fi reamintit despre trecut si am fi comentat prezentul pentru ca eu, spre deosebire de aceste doua personaje stranii care bantuie EvZ si care nu au mai fost in Romania de nici ele nu mai tin minte cand, am putut constata personal (ultima vizita in 2006) schimbarile in bine ale Romaniei - nu-mi pasa ce bananaie anatomo-patologii disperarii, cu o perseverenta demna de o cauza mai buna: eu nu cred decat ce vad, ce aud, ce ating, eu nu am incredere decat in concret, nu si in brancadierii unui dezastru ce ar fi urmat sa se intample.

   12.   Nu cred de tittel(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 08:07

       Il urasc pe Iliescu, dar in aceeasi masura toata sleahta de politicieni care si-au batut joc de noi si o fac cu nonsalanta in continuare.Toti provin din din regimul de trista amintire ,iar cei tineri nu prezinta nici o garantie caci majoritatea provin din familii cu adanci radacini comuniste.Singura speranta pt roman este emigrarea.Emigrati pana nu pune Boc taxa pe emigrare.Salariile aberante trebuie platite de popor.Nu sunt de accord cu ideea ca Iliescu a pastrat unitatea tarii.Daca "democratii"europeni ar fi vrut cu adevarat atunci si Romania ar fi istorie precum Yugoslavia.Ganditi-va ca sarbii sunt mai patrioti si mai hotarati decat romanii si n-au reusit.

   13. anul stie... de unul(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 08:10

       de ce s-a dus geoana la vintu,i-a ciripit felix,colegul lui de pe acoperis........si el, si felix au facut armata in acelasi loc........fariseii ne omoara.....ei nu stiu ca base a cistigat alegerile,baga bani in continuare......si uite asa saracesc mogulii si se imbogatesc slugile lor......fara numar,fara numar baieti!......

   14. S. Brucan n-a gresit decat cu un 0, un fleac pentru Romani.

   15. de scrutator(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 08:37

       Si eu cred ca Ion Iliescu a facut mai mult rau tarii, in ultimii 20 de ani, decat Gh. Dej si Ceausescu la un loc. Diferenta este ca Gh. Dej si Ceasescu au fost ,,alesi'' de rusi, iar Iliescu de romani...! Mai grav si dureros este insa valul de dezamagire care cuprinde incet, incet si pe cei care NU l-au votat pe Iliescu

   16. Nu-i da un peste,invata-l sa pescuiasca! de Ionescu Ion, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 09:19

       Rusii nu i-au dat "pestele" cerut de flamandul de putere Iliescu. In schimb, i-au dat raspunsul : "te-am invatat sa pescuesti atunci cand te-am scolit aici, la Moscova". Aplica ce te-am invatat, ca doar ai absolvit numai cu zece. 

   17.   iliescu de Mihai Dutulescu(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 09:29

       iliescu este prin tot ce a facut o rusine pentru romani.Rusine si pentru cei ce inca nu s-au trezit la realitate! 

   18.   citind de costellino(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 09:40

       Daca tie , care te lauzi ca esti revolutionar si democrat de mic , ti-au trebuit 20 de ani , sa afli din arhivele poloneze , de ajutorul cerut atunci rusilor , iarta-ma , dar n-ai trait acele momente si deci nu le cunosti , dar scri despre ele .Asta-i moda la noi , se poarta ` iar dreptul de autor , aduce un cistig gras si ne impozabil . In fond , toti trebuie sa traim din ceza . 

   19.   Profitorul conjuncturii postceusiste de Argus(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 09:45

       Nu stim inca prea multe despre adevaratul rol a lui Ion Iliescu si nici depre legaturile sale sovietice, legate de evenimentele anului 1989. Este insa evident, ca el a fost un profitor al haosului si a vidului politic produs dupa caderea brusca a dictaturii,cand,in absenta oricarei opozitii politice organizate,conjunctura i-a oferit, pe tava puterea. Dotat cu abilitati politice iesite din comun, Iliescu si-a pus amprenta personala pe toata istoria postdecembrista, marcata, din pacate, si de o serie de intamplari si politici nefaste,datorate in buna parte si acestui personaj istoric, care au facut ca Romania,dupa doua decenii, sa se situeze la coada Europei

   20.   ILIESCU ION N-AR FI ACAPARAT PUTEREA IN ROMANIA FARA AJUTORUL KGB-LOR, de ursu, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 10:13

       De ce nu va intrebari care-i motivul ca actula putere(falsa condamnabila acomunsimului)este complice cu kgb-ul iliescu ion?citat:"... oficial statul roman nu vrea sa spuna cine sunt cei care au generat cea mai sangeroasa cadere a unui regim comunist din Europa. In timp ce la Bruxelles, Strasbourg si alte centre ale Uniunii Europene, strainii care afla despre aceasta situatie, devin literalmente siderati de faptul ca un stat membru poate sa musamalizeze atatea crime odioase. De ce actuala Putere nu face nimic pentru restabilirea adevarului juridic, dar si istoric? S-au infierat crimele comunismului, dar cele de la Revolutie nu! De ce Parchetul Inaltei Curti, afara de timide declaratii ale sefilor sai, smulse cu greu de jurnalisti, nu manifesta nicio intentie de a lucra in dosare? Daca s-ar lucra cu adevarat, am vedea zilnic "defilari" la audieri la Parchet cu Ion Iliescu, Virgil Magureanu, Gelu Voican Voiculescu ..." N-au mai venit bolsevicii ,au ramas la putere oamenii lor...

       1. Ursu, de ConstantinGadea(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 14:19

          Domnule Ursu, s-ar cadea sa fiti mai serios.Stiti bine ca Iliescu poarta principala raspundere pentru mortii din decembrie 1989. Stiti bine ca agricultura si industria au fost facute sa dispara din Romania sub bagheta lui Ion Iliescu. Stiti bine ca Justitia a fost si mai este inca in mainile oamenilor lui Iliescu si nu a condamnat pana acum pe nici unul din marii jefuitori ai tarii. Constitutia actuala si clasa politica nu-i permit presedintelui actual sa se amestece in treburile justitiei. Deci, nu aruncati pe Basescu vina criminalilor si a jefuitorilor. Dupa ce Basescu va obtine de la popor o Constitutie noua, in concordanta cu cele europene, conform careia, LEGEA va fi una pentru toti, vor fi pedepsiti toti crimiunalii si toti jefuitorii, fara nici o exceptie si anulandu-se toate prescriptiile care au fost facute in mod abuziv.

       2. Ursu, de ConstantinGadea(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 14:19

          Domnule Ursu, s-ar cadea sa fiti mai serios.Stiti bine ca Iliescu poarta principala raspundere pentru mortii din decembrie 1989. Stiti bine ca agricultura si industria au fost facute sa dispara din Romania sub bagheta lui Ion Iliescu. Stiti bine ca Justitia a fost si mai este inca in mainile oamenilor lui Iliescu si nu a condamnat pana acum pe nici unul din marii jefuitori ai tarii. Constitutia actuala si clasa politica nu-i permit presedintelui actual sa se amestece in treburile justitiei. Deci, nu aruncati pe Basescu vina criminalilor si a jefuitorilor. Dupa ce Basescu va obtine de la popor o Constitutie noua, in concordanta cu cele europene, conform careia, LEGEA va fi una pentru toti, vor fi pedepsiti toti crimiunalii si toti jefuitorii, fara nici o exceptie si anulandu-se toate prescriptiile care au fost facute in mod abuziv.

       3. GADEA, Iliescu din Opozitie, a torpilat cot la cot cu Basescu(PD din CDR) orice initiativa a guvernului taranist minoritar? de yon_the river of kings(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 16:46

          Iliescu e criminalul 100% al aparitiei FSN(alaturi de Razvan Teodorescu_TV care a nimicit constiinta si asa tulbure a romanilor semiclonati in ura antitot ce a fost inainte de comunism).Securitatea a fost ea cumva persecutata de Ilescu? Toate serviciile pe care le-a protejat la inceput Iliescu de furia romanilor(care atata stiau si ei, ca securitatea i-a capiat si nicidecum ca am mai avea un rege si am fi rasfatatii UE daca am deveni regat atunci)deci toate serviciile alea cu Basescu in ele,FSN le-a pastrat si le-a subordonat pana cand serviciile, asa cum facura cu ceausescu devorandu-l asa fac acum cu Ilescu si asta nu inseamna ca serviciile vor binele poporului ci al lor. Suntem in faza cea mai dura a evolutiei Securitatii, faza cand ea trece de la stadiul de organ opresor al cuiva ci devine ia insasi unica forta in stat, DICTATURA SECURISTA.

       4. DOMNULE GADEA EU SUNT FOARTE SERIOS SI STIU PREA BINE CA ILIESCU ION ESTE P[RINCIPALUL RASPUNZATOR AL CRIMELOR POSTDECEMBRISTE DIN ROMANIA, de ursu, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 17:58

          ....dar d-ta nu esti nepartinitor ci din interes politic , de partid , ascunzi un fapt evident si clar ca lumina zilei.Basescu Traian ca de altfel toti colaborationistii securitatii ceausiste si nomenclaturistii ceausisti care au trecut alaturi de kgb-ului iliescu ion in dec.1989 si care apoi au contribuit din plin prin acceptaterea falsului pluralism politic(daca in toate partidele sunt comunisti dewpre ce pluralism vorbim?) si la implementarea criminalei perestrike gorbacioviste in tara sunt la fel de vinopvati ca siasasinul comunist iliescu ion.Nu s-a urmarit decat trasnformarea comunist-securistilor in falsi capitalisti pentru ca astfel capitalismul occidental, in principal, sa fie distrus din interior.Ce, cat si cum au reusit ,daca au reusit pana acum, trebuie analizat si actionat cat mai repede ,.altfel vor fi posibile alte si alte crime impotriva umanitatii din partea kgb-ist-securist-iliist-comunistilor -PSD-PDL in principal.

   21. EVZ, ati ajuns o mizerie de Tira Misu(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 10:18

       nu lasati sa treaca postarile critice la adresa "redactorilor" vostri. Mi-e scirba de voi! Va citesc de ani si ani de zile, cred ca a venit vremea sa-mi ocup timpul cu altceva. Ramineti voi cu motanul vostru paduchios, mincinos si intrigant. Bleah...

       1. Tira Misu(Vizitator) de Garfield, motanu, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 17:42

          Ce ai, mah? Ai dormit cu fatza la cearceaf? hehehe! Garfield, motanu (adormitu de pe acoperis)

   22.   Domnule Bichir ..... de Grigore Popa (Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 11:45

       ,,Revolutia " m-a prins cu fetita mea de 8 ani acasa . Atunci am ascultat la ,,Vocea Americii " cea mai paradoxala stire pt. acea vreme si anume ,, Statele Unite nu se opune ca Uniunea Sovietica sa ajute revolutia romana " In fata fetitei am avut pentru prima oara o reactie triviala pe care nu doresc s-o reproduc . 

         Numai atat? de popescu st(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 12:08

       Eu il urasc pe Iliescu ptr. faptul ca inca exista,ptr. tinerii pe care i-a omorat la revolutie si la mineriade,ptr,parintii care inca-si plang copii,ptr Generalul Gusa care a murit ca s-a opus venirii "prietenilor" de la Rasarit , ptr. inca trage toate sforile in acest partid retrograd numit PSD,ca a distrus partidele istorice PNTCD si PNL infiltrand securisti, ca Geoana a fost in campania prezidentiala in concediu la rusi......daca am omis ceva va rog sa ma scuzati!

        

1. Afirmatie fermma!!
2.     de Nick n.(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 12:24

   Ionn Iliesc, a fost si este blestmul romaniei ! ! !.......

   1. Tot o afirmatie ferma: de scrutator(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 14:26

      -Wm-esterul de la ev. zilei, cel de azi, este un colaborator de nadejdie si un promitator membru al senatului Ev. zilei, ziar ce se va naste....? renaste..?? rerenaste....??? din data de 8 febr. anul de gratie 2010! Asa ca sus fruntea Evenimentistilor, n-o sa mai fiti perceputi ca un oficios, ci ca un tabloid de format mic, mic, mic...

3.   Sunt deacord cu cele spuse in articol! de Rusu.(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 12:55

   Dar nu va pot intelege simpatia fata de unul ca Gusa Cosmin (am incercat sa evit cacofonie,desi in cazul lui nu trebuia),un pion al rusilor in viata politica romaneasca.

   1. ``Cagula`` de Varan(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 14:21

      Nu`- i cacofonie.Ca -ca,da .Kaka ,nu...Biseri-ca Ca-tolica nu -i cacofonie,..exista exceptzii..

   2. Pt.Rusu de AHO!AHO!(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 19:58

      Genul acesta de cacofonie se poate evita cu foarte mare usurinta si elegant daca folositi in loc de CA in exprimarea scrisa si orala ,compusul CA SI,sau PRECUM. De ex.:"...precum Cosmin Gusa..." sau: "...ca si Cosmin Gusa..." sau chiar o constructie de genul "...cum este Cosmin Gusa..." ori "...asa cum este Cosmin Gusa...",etc.

4.   ``Coridorul verde`` de Varan comod(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 13:28

   Sau sanitar,daca vretzi...dar sa nu uitam ,Iliescul ,cand tancurile rusesti aveau motoarele pornite peste Dunare la Isaccea si Flota a 6-a din Marea Mediterana promitea parasutisti care in 48 vor elibera Bucurestiul...da,memoria a ceea ce s -a petrecut at ,TV libera ,cuvant cu cuvant ,s -au impregnat in memoria unora ca un fier inrosit...Iliescu a spus nu!Si rusilor si americanilor..daca ar fi venit americanii ,poate ar fi fost mai bine...D-zeul revoltelor sau revol stie mai bine...

5.   O tempora!o mores! de oblio(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 15:18

   Cred ca in duminica orbului de 20 mai 1990 nici mama lui Iliescu nu castiga alegerile prezidentiale.Poporul roman a vazut in acele zile pe Mesia de Romania. Izbavitorul care ne va aduce in curand numai lapte si miere pe strada.Dar in afara de coruptie,minciuna, furturi, privatizari frauduloase si mineri nu ne-a adus nimic bun tatucu.Cand o fi sa plece dintre noi atat am sa zic: sa-i fie tarana de-o tona!

6.   Atunci cind darimi o puscarie de don Bazil, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 18:18

   abia dupa ce se construieste ceva pe ruinele ei,afli daca darimarea puscariei a fost necesara-Paller. Iliesu a reusit sa construiasca ceva pe ruinele puscariei?Nu prea, decit o alta puscarie mai sofisticata din care culmea!,poti sari gardul oricind.Suntem prizonierii acelorasi metehne cultivate atitia ani in constiinta,,omului nou'' a lui Ceausescu.Chemarea rusilor, evenimentele ce la Tirgu Mures, venirea la putere a lui Iliescu si chiar aducerea lui la Televiziune,nu sunt decit realizari ale aceleiasi Securitati, iar Iliescu doar fatza vizibila a unui aisberg, o marioneta in miinile lui Magureanu, Voican, Talpes si altii.Tocmai pentru acest motiv el nu poate fi judecat pentru singele varsat-cum au cerut tinerii pe strazi.La ultimele prezidentiale nu am vazut de fapt o lupta surda intre doua fractiuni ale aceleiasu securitati?Care iata dupa alegeri,este rasplatita cu salarii grase si privilegii inaccesibile unui membru de rind al societatii.

   1. Ce noroc avem cu Basescu... de Garfield, motanu, sâmbătă, 6 februarie 2010 - 18:56

      ... ca se lupta de zor cu noua securitate! Si da-i si lupta, si lupta si da-i! Important e ca are coaje... vorba uneia de mai sus, obsedata de obiectele repective! hehehe! Garfield, motanu (luptatoru darnic de pe acoperi

7.   ion ilici iliescu-cioaba...ciuma politicii romanesti post 1990.. de caraman(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 18:52

   ...normal ca i-a chemat pe rusi, noroc ca rusii stiau ca armata romana era total impotriva acestei chemari in special gen Gusa(care a platit cu viata asta)..el a ordonat de altfel col A Tirca de la Galati sa duca toate garzile patriotice de la combinat pe granita si sa nu intre picior de rus in tara( ceea ce col Tirca a facut drept pentru care a fost arestat dupa, ca antirevolutionar, de obiala Platica Davidovici si incarcerat in conditii mizerabile-legati cu sirma ghimpata-pina a aflata Bacanu de asta si a scris in Romania Libera) Poporul, in 1990, a avut de ales intre omul kgb-ului Iliescu si omul americanilor Ion Ratiu....restul e istorie de acuma Dar asta nu inseamna ca Iliciov nu va fi condamnat cel putin de istoria Romanilor si aruncat la lada de gunoi, alaturi de ciuma, foamete si armata rosie!!!!

8. CALAUL CEL MAI ORIBIL DIN ISTORIE !
9. de Constantin Gadea(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 19:40

10. NU A FACUT NIMENI ATATA RAU ROMANIEI SI NEAMULUI ROMANESC CAT A FACUT ION ILIESCU. PANA IN DECEMBRIE 1989, ILIESCU A SPRIJINIT REPRESIUNEA COMUNISTA, MAI ALES CEA INDREPTATA IMPOTRIVA TINERETULUI. IN DEC.1989 NU A FOST MARIONETA CI PAPUSARUL PRINCIPAL, SEFUL COMPLOTISTILOR, CARE PLANIFICASE CU MULT INAINTE VARSAREA DE SANGE CU MII DE VICTIME, CA SA IA LOCUL LUI CEAUSESCU, CU SPRIJINUL MOSCOVEI. ION ILIESCU TREBUIE JUDECAT PENTRU CRIMELE DIN DECEMBRIE 1989, PENTRU DISTRUGEREA INDUSTRIEI SI AGRICULTURII DIN ROMANIA SI PENTRU STAREA DE RAZBOI ROMANO-ROMAN, CARE NU A INCETAT NICI MACAR O CLIPA, IN ULTIMII DOUAZECI DE ANI

      

11. milionul de emigranti de teufelssohn(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 20:45

    Pe vemea lui Iliescu peste un milion de romani au emigrati din tara? Asa o fi, nu stiu, nici nu neg. Dar cate milioane de romani au plecat pe vremea lui C-tinescu? Dar in ultimii 5 ani? Acum cu Basescu la Cotroceni este mai prost decat pe vremea regimului Iliescu-Nastase, iar Romania este stat membru UE, acum nu mai sunt restrictii la plecari cca inainte. Numai eu am o gramada de amici care au plecat _dupa_ 2007, imediat ce a intrat RO in UE, deci in plin regim Basescu, si oamenii in cauza au plecat special din cauza lui Basescu, nu a lui Iliescu. Pentru ca oamenii au sperat intr-o schimbare in bine si s-au trezit cu o schimbare in rau.

 

Luni, 21 decembrie 2009 Sursa: Romania Libera Autor: Elena Vijulie

 

 

Pentru mine , dimineata zilei de 22 decembrie 1989 n-a inceput prea placut. In casa era frig, nu facuseram rost de brad. Se anunta cea mai sumbra vacanta din toti anii mei de scoala generala, iar parintii nu pareau deloc interesati de asta. De zile intregi ascultam "Europa Libera" in plenul familiei , ceea ce era un lucru rar. Tata nu prea ne dadea voie sa ascultam o data cu el de teama ca o sa povestim la scoala ce am fi auzit la radio, iar urmarile puteau fi… incalculabile. Dar in serile acelei saptamani, stand in jurul radioului din bucataria dominata de un ingenios device de incalzire suplimentara, a facut o exceptie. "Europa Libera" vorbea despre morti si raniti la Timisoara , iar tonul relatarilor, pe fondul bruiajului permanent, era cu totul altul decat cel pe care il stiam eu dinainte, cand ma miram ca prezentatorii vorbesc despre "domnul Ceausescu" cand la televizor era tot timpul "tovarasul". Ingrijorarea de la radio a fost singura realitate certa a acelor zile.

 

Datorita acelei ingrijorari nu ne-am mirat prea tare cand am auzit pe 22 decembrie, dar de data asta in miezul zilei si la Radio Romania, fara bruiaj, vocea lui Ion Caramitru. Cu rasuflarea taiata, a vorbit scurt si tot ce am tinut minte a fost ca "Dumnezeu si-a intors fata spre noi". Datorita acelei ingrijorari ne-am gandit, copii singuri acasa, ca daca "exista Dumnezeu" se da la radio, ar fi bine sa vedem ce s-o intampla la televizor. Acolo l-am vazut pe Mircea Dinescu in puloverul lui lalai, habar n-aveam cine era, si pe ceilalti, care aratau cu totul si cu totul altfel decat orice se vazuse vreodata in Romania . Apoi, datorita aceleiasi ingrijorari, am inceput sa ne intrebam cu teama pe unde or fi parintii nostri. In cele din urma, a sunat mama de la un telefon public, de undeva din centru . Era fericita. Era fericita pentru ca era libera asa cum au fost atatia si atatia oameni pe strazi, vreme de cel putin cateva ore, in inima Bucurestiului. Ne-a spus sa nu ne fie frica si ca absolut totul o sa fie bine.

 

 

E greu sa spunem dupa 20 de ani cat de bine ne este.

 

 

Cine se uita cu atentie la imaginile oamenilor care strigau in Piata Palatului "Ole, ole, Ceausescu nu mai e!" nu poate sa nu observe chipurile pamantii si culorile sterse care ii alcatuiau. Daca gandim lucrurile astfel, e drept ca Romaniei ii merge infinit mai bine. E drept ca integrarea in Uniunea Europeana si in NATO inseamna ca societatea romaneasca a capatat suficienta forta sa se ridice in picioare. Dar organismul politic romanesc este inca foarte slabit.

 

 

Vreme de multi ani, in Piata Universitatii s-a strigat obsesiv "Cine a tras in noi 16-22?". Raspunsul a intarziat insa atat de mult, incat chiar si cei mai sinceri si mai dezinteresati anticomunisti nu mai stiu cum sa trateze aceasta intrebare incomoda. Era limpede ca un astfel de raspuns nu va putea fi dat cata vreme la putere s-a aflat partidul lui Ion Iliescu, dar rezultatele au ramas la acelasi nivel 0 si in vremea mandatului lui Traian Basescu. Declaratia de condamnare a regimului comunist ca ilegitim si criminal a fost pasul simbolic al statului roman. Dar dreptatea, ca sa fie dreptate, are o profunda componenta practica. Aud ca, mai nou, familiile victimelor sunt intimidate reprosandu-li-se ca cer compensatii materiale.

 

Dar abia compensatiile financiare, pe langa cele simbolice si morale, vor arata ca ceva s-a schimbat in Romania si ca statul roman se leapada de crima si isi respecta cetatenii platindu-le compensatii atunci cand greseste. Aceasta este relatia corecta intre stat si cetatean, despre care vorbea presedintele ce a depus ieri juramantul.  

 

Dar sistemul judiciar din Romania a esuat lamentabil in privinta condamnarii vinovatilor, dupa cum a esuat si in privinta crimelor savarsite de comunisti inainte de momentul 1989. Procurorul general al Romaniei, Laura Codruta Kovesi, a admis textual acest esec intr-un interviu acordat Romaniei libere in toamna. Alaturandu-se la televizor unui ingenuu grevist al foamei, presedintele Basescu a apostrofat-o public pe responsabila pentru calitatea proceselor deschise de stat in Romania: "Au murit 1.600 de oameni la Revolutie, iar voi inchideti dosarul.

 

Aveti solutie sau nu? Au murit oameni la Mineriada din 13-15 iunie. Ce vreti sa spuneti ca va impun o solutie? Va impune realitatea sa spuneti daca oamenii s-au impuscat singuri sau au fost impuscati de cineva!". Ulterior, in ajunul unei campanii electorale care a folosit la maximum antinomia comunist/anticomunist, Traian Basescu a reconfirmat-o in functie pe aceeasi Laura Codruta Kovesi in fruntea aceluiasi Minister Public. Se poate intelege din aceasta decizie ca pe lista Parchetului General se afla la loc de frunte finalizarea dosarelor Revolutiei?  

 

Filosofia Ministerului Public din Romania spune ca procurorii statului roman nu pot ancheta uciderea de catre Securitate a celor care au facut parte din rezistenta din munti, a taranilor rasculati impotriva colectivizarii, a preotilor marunti care refuzau sa-si lase enoriasii in bratele ateismului cu senile. De ce? Pentru ca Romania nu a adoptat decat in Codul Penal din 1969 Conventia ONU din 1968, conventie care statueaza imprescriptibilitatea crimelor de razboi si a crimelor impotriva umanitatii.

 

Si cum legislatia nu poate fi aplicata retroactiv, statul roman se resemneaza ca nu poate face nimic in privinta ororilor petrecute in anii ’50. Pe de alta parte, in acest an au expirat o gramada de termene de prescriptie in privinta mult mai recentei Revolutii si Mineriade din 1990. Cum se face ca Ministerul Public al Romaniei nu s-a gandit sa incadreze uciderile din decembrie 1989 si cei peste 100 de morti (neoficial) din iunie 1990 la crime impotriva umanitatii? Daca pentru martirii anilor ’50 nu mai putem face nimic altceva decat muzee si biserici, nu exista nici o explicatie rezonabila pentru care vinovatii pentru mortii mai noi sa nu fie pedepsiti.  

 

Raportul Comisiei prezidentiale in baza caruia a fost condamnat regimul comunist ca ilegitim si criminal se refera la aceste doua evenimente finale ca facand parte din consecintele dictaturii ca atare. Cum se explica atunci renominalizarea Laurei Codruta Kovesi in postul de procuror general al Romaniei daca domnia sa promoveaza filosofia de mai sus?

 

Nu inseamna ca intre vorbele statului roman, adica declaratia din 18 decembrie 2006, si faptele statului roman e o diferenta de la cer la pamant?

 

 

Iar daca statul roman minte prin institutiile sale in privinta unor fapte atat de grave cum sunt uciderile, ce garantii avem noi ca "maruntele" noastre drepturi constitutionale sunt si vor fi aparate?

 

Ce fel de stat de drept este aceasta?

 

Unde este domnia legii?

Revoluţia furată a doua oară!

 

Luni, 21 decembrie 2009 Sursa: Cotidianul Autor: Bedros Horasangian

 

Nu doar zăpezile şi viscolul au făcut să ne crească nivelul adrenalinei. Nu doar victoria şchioapă în alegeri a lui Traian Băsescu ne-a lăsat un gust amar.

 

Nu doar vânătoarea de dezertori şi formarea unei noi majorităţi parlamentare, ca un fel de “oaste de strânsură”, şi cârpăceala noului guvern Boc ne-au indus o stare de lehamite. Cel mai tare ne-a iritat faptul că Revoluţia din 1989, cu morţii, răniţii, disperaţii, naivii şi inocenţii ei, a fost furată şi anexată de un partid. Ce tot clamează apartenenţa la o “dreaptă” de pripas (PPE) şi un “anticomunism” de mucava. Este vorba despre eforturile, nici măcar discrete, ale PDL şi ale susţinătorilor lui. De a sustrage simbolurile unei mişcări de masă, în 1989 - care nu a fost de partid - dar care a condus la schimbarea regimului PCR-ist din România.

 

Toată gargariseala ante şi postelectorală - dar găsibilă şi în retorica liderilor vizibili ai PDL, de tip Boc, Videanu, Flutur&Co. - cu virtuţile “dreptei” (“lor”, dreapta a ajuns un fel de SRL, ca şi “anticomunismul” “lor”, pe liste, noi şi doar ai noştri, aprobate etc.) este o mascaradă televizată de prost gust. Greu de digerat pentru cei care au fost pe străzile României în decembrie 1989 şi nu au participat la revoluţie în pijama şi cu şpriţul sub nas. Greu de digerat anexarea acelor dramatice evenimente doar de un partid. În care nu credem că vreunul dintre actualii vajnici “anticomunişti” nu a fost membru PCR cu acte în regulă! Este o discrepanţă dureroasă între ce vedem la televizor, cu imagini dramatice din decembrie 1989, şi bolboroseala în delir a liderilor, aşa-zişi anticomunişti, din PDL. Care fac mare caz de povestea asta. Putem înghiţi multe. Că sunt destui oameni de ispravă în ţara asta care îşi văd de treburile lor şi vor să trăiască frumos. Nu doar bine. Că sunt oameni care şi-au sacrificat cariere şi familii ca să nu meargă în patru labe şi să nu (se) mintă.

 

Nici înainte de 1989, nici după. Că mai există speranţă într-o lume unde şi speranţa a fost, este confiscată de o adunătură de politicieni puşi pe căpătuială şi furtişaguri. OK, luaţi, totul, săturaţi-vă! Dar nu ne mai minţiţi cu “dreapta” voastră şi cu “anticomunismul” vostru. De unde până unde Traian Băsescu şi Emil Boc sunt de “dreapta”, iar Elena Udrea şi Sulfina Barbu sunt “anticomunişti” de şcoală nouă? Se răsucesc în morminte cei morţi la Gherla, Aiud, Sighet şi la Canal, se revoltă memoria celor care au luptat şi au murit cu arma în mână în munţii României împotriva comunismului. PDL-ul băsescian victorios în noile alegeri prezidenţiale ar trebui să lase morţii anticomunişti în pace. Păcat de sângele vărsat. Ruşine! Cei aflaţi la putere astăzi nu vor nici o Reconciliere Naţională. Vor să fie confirmaţi în funcţii, aclamaţi, adulaţi, aplaudaţi. Şi atât. Se vede la televizor şi cu ochii închişi.

AFP: Justiţia română, un eşec în faţa victimelor revoluţiei din Decembrie '89

 

Marti, 22 decembrie 2009 Sursa: Adevarul Autor: Cristina Iana

 

Două anchete cruciale legate de oamenii ucişi şi răniţi la revoluţia din decembrie 1989 au ajuns în impas: este vorba despre 'un eşec' pentru justiţie, mărturiseşte procurorul general al României, Laura Kovesi, la 20 de ani de la sângeroasa revoluţie română, într-un interviu pentru AFP.

Între momentul începerii manifestaţiilor de la Timişoara, la 15 decembrie 1989, şi execuţia dictatorului român Nicolae Ceauşescu, la 25 decembrie, au fost ucise în toată ţara 1.104 persoane şi rănite alte 3.352. Până la 22 decembrie armata şi forţele de securitate au tras asupra mulţimii din ordinul lui Ceauşescu. Or, cei mai mulţi dintre cei decedaţi, adică 942 de oameni din 1.104, au fost ucişi după căderea lui Ceauşescu.

Cele două anchete eşuate de care vorbeşte Laura Kovesi privesc moartea a 48 de persoane, decedate după 22 decembrie la Bucureşti, Braşov şi Slobozia, dar şi rănirea a 1590 de oameni în acelaşi interval de timp.

Faptul că la 20 de ani după fapte nu am rezolvat aceste dosare este un eşec pentru instituţia noastră, un eşec pe care ar trebui să ni-l asumăm. În prezent, şapte procurori au fost eliberaţi de toate sarcinile lor curente pentru a se concentra numai pe aceste cazuri, a declarat Kovesi, care exercită una din cele mai înalte funcţii judiciare din România, care speră într-o rezolvare rapidă a acestora.

Am primit apropiaţi ai victimelor de la Braşov. Ei nu ştiu nici azi cine a tras în copiii lor în timpul revoluţiei. Într-un anume sens, eu le dau dreptate când zic că nu li s-a făcut dreptate, a spus procurorul general.

 

Cine a continuat totuşi să tragă asupra tinerilor?

Frontul Salvării Naţionale care a preluat frâiele puterii sub conducerea unui fost nomenclaturist comunist, Ion Iliescu, a acuzat într-o primă fază 'teroriştii'. Astăzi, unele anchete şi responsabili de la vremea respectivă, precum Petre Roman, evocă elemente ale armatei care ar fi tras pe fondul confuziei care domnea pe străzi.

 

Integral in Adevarul.

Dupa 20 de ani, nu se cunosc „teroristii“, iar „reconcilierea“ a ramas o vorba in vant

 

 

Marti, 22 decembrie 2009 Sursa: Gardianul Autor: Viorel Patrichi

 

O parodie de proces pentru justificarea asasinatului politic

Un excelent studiu realizeaza revista “L’Express”. “Noiembrie 1989 – Zidul Berlinului cade. O luna mai tarziu, pe 25 decembrie, in România, sotii Ceausescu sunt executati ca urmare a unei parodii de proces. Imaginile au facut ocolul lumii, scenariul evenimentelor este haotic si de neinteles, manipularea era maxima. (…) Ceausescu avea dreptate cand spunea in fata tribunalului insurectional, care pretindea ca il judeca, pe 25 decembrie 1989, ca revolta populara era o lovitura de stat deghizata prin actiunile unor tradatori: generalii Militaru si Stanculescu. Militaru era atunci in retragere (in realitate, fusese scos pe tusa fiindca era agent GRU dovedit – n.red.) si pretindea ca a ajuns din intamplare la sediul Televiziunii, unde a fost investit de actorii loviturii de stat, pe 22 decembrie dupa-amiaza. El complotase contra regimului Ceausescu la inceputul anilor 1980. Pana in seara de 22 decembrie, Stanculescu se bucura de toata increderea lui Ceausescu si devine ministru al apararii peste o zi! El este cel care a dat ordin sa se traga contra manifestantilor de la Timisoara… Dar, pe 22 decembrie dimineata, el i-a sfatuit pe Ceausesti sa plece pentru a putea controla Bucurestiul. El a organizat plecarea, a chemat elicopterele pe acoperisul Comitetului Central, i-a convocat pe membrii Tribunalului. Si-a schimbat rolul: din ministru al apararii lui Ceausescu, a devenit unul din actorii-cheie in faza de eliminare a lui Ceausescu”. Actorii rasturnarii erau comunisti afectati relativ de cultul personalitatii, care se alimenta in jurul lui Nicolae Ceausescu si a sotiei sale. “Acesti oameni faceau parte dintr-o generatie de activisti superiori din Partidul Comunist, aveau 40-50 de ani si bune relatii cu Moscova, cu fostii colegi din URSS. Ei erau in legatura si cu generatia batranilor, a parintilor fondatori ai comunismului in Romania, sustinuti atunci de Moscova. Erau o elita informata, educata in maniera leninista. Sustineau “perestroika” lui Gorbaciov, voiau sa salveze socialismul cu fata umana”. Ion Iliescu era necunoscut pentru majoritatea populatiei. Nu erau cunoscuti nici Petre Roman, viitorul premier, sau Victor Stanculescu, dar erau figuri noi: comunisti patrioti, marginalizati de clica lui Ceausescu. Si au avut capacitatea sa seduca populatia. Publicatia franceza sustine ca Securitatea era in stransa legatura cu KGB, in ciuda tensiunilor si conflictelor dintre aceste servicii. Mai mult, ne asigura ca CIA “nu a jucat nici un rol direct in decembrie 1989. CIA i-a depistat pe acei reformatori comunisti, posibili interlocutori pe termen mediu. In afara de CIA, Washingtonul a acceptat o tranzitie gorbacioviana in Romania: Iliescu putea fi acceptat”. Nimic despre amestecul agentilor sovietici, francezi, americani, unguri, iugoslavi in tragedia din Romania.

 

 

 

Ion Iliescu crede ca românii i-ar sari in aparare

BBC prezinta parerea lui Teodor Maries despre evenimentele tragice din decembrie 1989, dupa tema devenita un fel de lozinca ”21-22, cine-a tras in noi?”. Ion Iliescu il considera “un impostor”, iar toti cei care vorbesc despre lovitura de stat ar fi “niste nebuni”. Intr-un interviu pentru Simpson’s World, Ion Iliescu inca mai crede ca este cel mai iubit dintre romani: “Daca ar incerca unii sa ma inchida, ar provoca un protest in toata tara. Cine ar putea sa ma judece pe mine in legatura cu Revolutia româna?

Sa fim seriosi! Tot poporul a simtit ca am facut sacrificii de-a lungul intregii mele vieti si ca in zilele Revolutiei m-am implicat in tot acest proces de transformare a tarii.” Este adevarat, era un mare sacrificiu sa ai masina neagra la scara pe timpul “monstruoasei dictaturi si al sinistrei sale sotii”. Si Ceausescu era convins pe 22 decembrie 1989 ca este cel mai iubit si ca poporul de tip IMGB va veni sa-l salveze.  

 

 

Nicolae Ceausescu trebuia tinut la coada pîna murea

Jeri Guthrie-Corn, adjuncta ambasadorului american Mark Gitenstein, povesteste ca a ajuns in Romania in iulie 1989. “Timp de sase luni, am trait sub regimul Ceausescu. In timpul Revolutiei am ramas in Bucuresti pana in noaptea de 24 decembrie

si am revenit trei saptamani mai tarziu.

 

Cand am aterizat in America, ni s-a spus ca Nicolae si Elena Ceausescu au fost executati. Reactia noastra a fost atunci – chiar daca este penibil sa recunosc acum – sa jubilam. Dar imi amintesc ca la putin timp dupa aceea, am realizat ca, de fapt, nu acesta era modul in care preferam sa-l vad pe acest om disparand. El ar fi trebuit pus sa stea la coada pentru tot restul vietii sale”, isi aminteste doamna Jeri Guthrie-Corn. “The Guardian” prezinta cartea “Anul care a schimbat lumea”, publicata de Michael Meyer. Autorul sustine ca securistii sedau si legau ursii de copaci pentru ca presedintele sa-i poata ochi mai usor”. La o partida de vanatoare, pe undeva prin Transilvania, ursul nu fusese sedat si a luat-o la goana spre Ceausescu. Atunci au tras lunetistii si au doborat animalul. “Ursul nu fusese bine sedat si s-a ridicat pe picioarele din spate, ca si cum ar fi vrut sa atace. Ceausescu a cazut pe spate si a tras in aer, fiind nevoie de interventia celor care il insoteau pentru a omori animalul”, scrie Meyer. “Este o prostie, mi-a spus colonelul Dumitru Burlan, cel care a fost sosia presedintelui. Animalele erau hranite, dar nu legate si sedate. S-a intamplat insa ca fiara sa vina spre el si noi am tras si l-am doborat. Recordul european la urs era detinut de Todor Jivkov, presedintele Bulgariei, dar Ceausescu l-a depasit cu un urs hranit in Muntii Buzaului. Eu m-am ocupat de acel trofeu. Ceausescu mergea frecvent sa vada cum creste fiara care a mancat multi cai. Cu doua-trei zile inainte de vanatoare, ursul nu mai primea hrana pentru ca venirea lui sa fie sigura. Avea un burdihan imens. Recordul a fost omologat la nivel european”. AFP noteaza ca turistii straini prefera sa vada cladirile simbolice, ridicate la ordinul lui Nicolae Ceausescu, dupa 20 de ani de la asasinarea lui. In vara lui 2009, aproximativ o mie de turisti au vizitat Casa Poporului. Cei mai multi erau din Israel, Franta si Germania. Dincolo de servitutile prin care romanii au trecut in deceniul groazei, trebuie mentionat ca, in acea perioada dramatica, s-au facut si investitii uriase, prin care s-au creat numeroase locuri de munca. Spre comparatie, in 20 de ani de tranzitie, s-au construit doar cinci statii de metrou.

 

 

 

Hillary Clinton: „Este o mîndrie pentru SUA ca Romånia a devenit un aliat valoros“

Doamna Hillary Clinton noteaza pe site-ul Departamentului de Stat ca tara noastra a strabatut un drum anevoios din decembrie 1989. “Astazi este un prilej sa sarbatorim marele progres pe care Romania l-a realizat in acesti ani care s-au scurs de la acele zile profetice din decembrie. Cu 20 de ani in urma, nimeni nu stia ce se va ridica pe ruinele comunismului. Dar datorita hotararii si curajului de care a dat dovada poporul roman, astazi tara a devenit o democratie puternica, un fervent membru al Uniunii Europene si un valoros membru al NATO. America este mandra sa considere Romania un prieten si un aliat. Trebuie sa pretuim valorile sustinute de barbatii si femeile cu tot curajul in 1989 – democratia, drepturile omului, forta legii”, spune secretarul de stat american.

ROMÂNIA LIBERĂ- 22 decembrie `89. Cum s-a nascut noua Romanie

 

Marti, 22 decembrie 2009 Sursa: Romania Libera Autor: Laura Toma, Andreea Pocotila

 

Pe 22 decembrie 1989 "Epoca de Aur" se prabusea in timp ce Nicolae Ceausescu se ridica cu elicopterul de pe sediul CC. Un analist american, consultat de CIA, explica faptul ca tocmai iluzia dictatorului, aceea ca era invincibil, a dus la imposibilitatea regimului de a restabili controlul. Pe acest fond, in strada lucrurile au degenerat. In tara si in Bucuresti, revolta se amplifica si oamenii mureau impuscati pentru ca se ridicasera impotriva regimului.

In paralel, in spitale se nasteau asa-numitii copii ai Revolutiei. Doi dintre bebelusii de atunci, Adriana si Alexandra, au venit pe lume pe 22 decembrie 1989, dar au inteles inca de mici ca ziua lor de nastere nu este ca oricare alta. Si asta fie din mirarea celorlalti cind aflau de o asemenea coincidenta, fie dintr-o felicitare, trimisa pe 22 decembrie 1990 de catre noul presedinte, Ion Iliescu, la aniversarea unui an de Revolutie si de viata.

Dupa 20 de ani, mama uneia dintre cele doua tinere povesteste insa ca, in decembrie 1989, nasterea intr-un spital bucurestean devenise o aventura inimaginabila: gravida a fost lasata de medici pe masa de nasteri pentru ca la televizor se transmitea fuga lui Ceausescu, iar numarul bebelusilor veniti pe lume era concurat de cel al persoanelor impuscate in strada si aduse cu ambulanta la spital.

 

"Cand eu ma nasteam se murea pentru a gandi liber"

In timp ce pe strazile Bucurestiului revolta se amplifica si mureau primii oameni, in spitale se nasteau asa-numitii copii ai Revolutiei. Intreband medicii din maternitati aflati de garda in zilele fierbinti ale lui decembrie ’89, dar si reprezentantii generatiei care anul acesta implineste 20 de ani, Romania libera a gasit doua tinere sosite pe lume pe 22 decembrie 1989. Intamplator, Alexandra si Adriana reprezinta doua destine carora Revolutia le-a dat un alt sens. In timp ce Alexandra provine dintr--o familie de rand, Adriana este nimeni alta decat nepoata fostului sef al Directiei a V-a a Securitatii, gen. Marin Neagoe.

 

Adriana Neagoe s-a nascut in noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, la ora 0.00, la Spitalul Elias. S-a nascut prin cezariana, astfel ca ora venirii pe lume a Alexandrei a putut fi aleasa – una rotunda. Prietena ei, Alexandra Stamate, este si ea "copil al Revolutiei". S-a nascut 12 ore mai tarziu, dar la Spitalul Caritas. Din povestirile mamei sale, Alexandra stie ca, in zilele acelea, in spital se vehiculau zvonuri despre atacuri cu bombe si un cuvant straniu: "teroristi". Ceea ce se putea vedea insa erau ranitii adusi la Caritas, spitalul fiind aproape de centru . "Din cate am aflat, erau toti speriati, dar mama nu realiza ce se intampla, caci tocmai nastea", spune Alexandra. Cele doua prietene spun ca au constientizat destul de devreme ca ziua lor de nastere are o incarcatura istorica: "Mi-am dat dat seama ca nu e o zi ca oricare alta, pentru ca toata lumea te intreaba cand e ziua ta si tu zici: «21 decembrie 1989». La raspunsul asta, toti scapa, inevitabil, cate o exclamatie si zic: «Vai de mine, esti nascuta chiar de Revolutie!»".

 

Referitor la cat de mult le-a marcat aceasta coincidenta, fetele au pareri diferite. "Uite, apropo de vot, ca tot au trecut alegerile, m-a intrigat absenteismul. Multa lume zice ca nu merge sa voteze pentru ca n-are cu cine. Eu tin sa merg la vot, pentru ca in mintea mea persista faptul ca, atunci cand eu ma nasteam, mureau niste oameni pentru dreptul de a gandi liber, de a vota liber etc. si atunci, de ce sa-mi bat joc de chestia asta?! In stilul asta, pot zice ca da, m-a marcat", marturiseste Adriana. Alexandra nu crede insa sa o fi marcat in vreun fel. "Pe mine nu cred ca m-a marcat. Netraind in comunism, n-am putut sa fac o comparatie, decat din ce mi-au povestit parintii. Poate doar ideea ca atunci s-au luptat pentru un viitor mai bun pentru noi."

 

"In mainile noastre sta posibilitatea de a schimba ceva"

Tot din spusele rudelor lor, Adriana si Alexandra povestesc ca nu au fost probleme la externarea din spital a celor doua mamici in zilele de decembrie 1989, caci lucrurile se mai potolisera. "La mine a fost o situatie mai complicata: tata si bunicul au fost inchisi, pentru ca lucrau amandoi pentru Securitate. Bunicul, Marin Neagoe, a fost, mai exact, seful Directiei a V-a a Securitatii si tata tot ceva de genul, nu mai stiu exact, pentru ca el s-a sinucis cand eram eu mica. Deci din spital a venit bunica sa ne ia pe mama si pe mine. Dar nu s-a intamplat nimic deosebit", povesteste Adriana. Despre valul de antipatie care s-a revarsat asupra lucratorilor Securitatii tanara vorbeste nuantat. "Bunicul meu a scapat usor, pentru ca el a dat ordin sa nu se traga asupra celor care erau pe strada, chit ca el era langa Ceausescu cand se intamplau toate astea, dar el a preferat sa ia partea buna a lucrurilor", adauga Adriana.

Alexandra spune ca a aflat ca la externare se mai calmasera lucrurile pe strada, incat nu s-a intamplat nimic deosebit. Astazi, Adriana lucreaza in presa, ca fotoreporter, iar Alexandra este studenta la Drept, in anul al II-lea. De ce a ales Adriana sa lucreze in presa? "Din naivitatea mea ca presa ar putea sa schimbe lumea. Cunosti foarte multi oameni, ai sansa sa vezi oamenii politici si altfel de cum apar ei la televizor. Sa fii informat si constient de ce se intampla in jurul tau mi se pare un lucru extrem de important. Ceea ce in comunism nu se putea", explica Adriana. Au avut tentative de a pleca in strainatate, dar pana la urma au preferat sa ramana acasa. "Am vrut sa plec, dar doar pentru a lucra o anumita perioada de timp. Ma gandesc ca, daca aici nu ma ajuta nimeni, de ce m-ar ajuta cineva intr-o tara straina?!", spune Alexandra.

 

Si Adriana a plecat o perioada in Italia, de unde s-a intors convinsa ca a fost pentru ultima oara: "Imi uram oarecum tara inainte sa plec, acum ceva timp, in Italia pentru cateva luni si, cand am vazut ca aia imi faceau tara de doi lei , am descoperit ca sunt patrioata. Pana la urma, in mainile noastre sta posibilitatea de a schimba ceva".

 

"Eram in sala de nasteri cand a fugit Ceausescu"

Mama Alexandrei, Morela Stamate, a fost internata la Spitalul Caritas in dimineata zilei de 22 decembrie, la ora 7.00. A sunat la Salvare, care a venit destul de repede, ceea ce o surprinde pe femeie si in ziua de azi. "Pana la spital, din masina, am vazut lumea pe strada, dar nu realizam ce se intampla. Pentru ca, desi incepuse sa se spuna ca e posibil ca Ceausescu sa cada, eu eram asa de indoctrinata ca nu imi venea sa cred", spune Morela Stamate. Au urmat cateva ore de chin in sala de travaliu, iar la 12.30 a venit momentul cel mare. "Au scos copilul, l-au dus in salon, iar pe mine m-au lasat acolo necusuta, caci au fugit cu totii spre un televizor. Mi-au spus sa stau linistita, ca a fugit Ceausescu si ca se duc sa vada si ei scena respectiva. Am ramas pe masa, ca n-aveam de ales, si apoi au venit si m-au cusut. Erau toti bucurosi, asistentele plangeau, dar eu chiar nu realizam ce se intampla."

 

"S-a vehiculat zvonul ca teroristii ne vor omori bebelusii"

In seara zilei de 22 decembrie gluma a inceput sa se ingroase. La spital erau adusi de pe strada tot mai multi oameni raniti prin impuscare. Printre paciente s-a instalat panica. De aici si pana la punerea in functiune a generatorului de zvonuri a fost doar un pas. "Una dintre primele masuri luate de personalul medical a fost sa camufleze geamurile saloanelor in care erau bebelusii cu niste perdele inchise la culoare, apoi au stins luminile. Apoi, pe noi ne-au trimis din saloane... Erau niste anticamere la saloanele bebelusilor, unde alaptam noi, mamele, si ne-au pus sa stam acolo cu bebelusii in brate. La un moment dat, chiar s-a spus ca ar trebui sa-i luam cu noi in saloane, pentru ca s-ar putea sa-i ucida teroristii, pentru ca deja se vehicula cuvantul «terorist», pe care pana atunci nu-l auzisem." Teoria cu teroristii a mers pana intr-acolo incat s-a spus ca ar fi suiti in cabinele unor macarale foarte inalte, aflate chiar langa spital, si ca urmau sa traga de acolo.

Daca in randul pacientelor domnea teama, doctorii si asistentele erau in al noualea cer. "Personalul era emotionat de bucurie. Ei isi dadeau seama mai bine ce se intampla, intrucat aveau acces la un televizor. Noi, mamicile, eram foarte panicate, caci nu puteam sti ce se intampla, mai veneau ai nostri sa ne viziteze si ne mai povesteau. Cel putin eu eram asa de indoctrinata ca nu puteam sa cred ca Ceausescu poate pica. Mie chiar imi parea rau cand, inainte de 20 decembrie, au spus la televizor ca forte din afara vor sa ne distruga tara si echilibrul. Poate ca daca n-ar fi cazut in modul asta comunismul, eu mi-as fi dat seama foarte tarziu in ce cusca traiam." Dupa cinci zile de spitalizare, Morela Stamate a plecat cu fetita acasa, lucrurile se mai relaxasera si n-au intampinat probleme pe drum .

Intre timp Alexandra Stamate a implinit 20 de ani. Tanara spune ca ceea ce a ajutat-o sa inteleaga ca este un copil mai special a fost o bucata de hartie dactilografiata la masina de scris: felicitarea primita de la Ion Iliescu. "La un an de la nastere, Ion Iliescu mi-a trimis o hartie rupta, veche, gen felicitare, pe care banuiesc ca o trimisese tuturor celor nascuti pe 22 decembrie, in care mi se spunea ca m-am nascut intr-o zi mare, in care tara a dat o noua pagina in istorie. Iar prin clasa I, cand invatasem sa citesc, am vazut ce scria acolo. Nu m-a impresionat foarte tare gestul lui Iliescu pentru ca, daca intr-adevar ii pasa, imi trimitea niste lapte, scutece etc." Adriana nu a primit felicitarea cu pricina, dar l-a intalnit peste ani, intamplator, pe Ion Iliescu. "I-am zis fata in fata ca sunt nascuta de Revolutie. El insa a scapat un «Ce frumos!» si «Hai sa facem o poza». si cum m-a vazut asa m-a uitat."

 

Concluziile unui analist consultat de CIA: "Petarda fericirii noastre" nu a existat

Organizarea mitingului din 21 decembrie, destinat sa-i gadile lui Nicolae Ceausescu inca o data orgoliul, ranit de forta manifestatiilor de la Timisoara, a fost o greseala fatala dictatorului, considera profesorul american Richard Andrew Hall. Acesta a studiat in amanunt istoria Revolutiei romane, iar de cativa ani unele dintre analizele sale ajung si pe masa CIA.

 

In timpul ultimului sau discurs, din 21 decembrie 1989, Nicolae Ceausescu a rostit de 17 ori cuvantul "Alo!", de sase ori apelativul "Tovarasi!" si de patru ori indemnul "Asezati-va linistiti!". Luat prin surprindere de rumoarea ce se produsese in piata in timpul mitingului pe care-l comandase si de primele scandari care-i cereau debarcarea de la fraiele tarii, dictatorul a ramas, pentru cateva secunde, total derutat. Ordonase ca mitingul sa fie transmis in direct la televiziune si la radio, asa ca milioane de romani vedeau la televizor un Ceausescu speriat si confuz. Pana la acel moment, dictatorul reusise sa rosteasca doar cateva fraze, sa-i salute pe cei prezenti si sa le multumeasca organizatorilor mitingului proceausist.

"Doresc, de asemenea, sa adresez multumiri initiatorilor si organizatorilor acestei mari manifestari populare din Bucuresti, considerand aceasta ca o…", a spus Ceausescu, fara insa a reusi sa-si termine fraza din cauza tipetelor din multime. Jumatatea feminina a cuplului dictatorial s-a aratat cu totul indignata de semnele de nesupunere ale muncitorilor adusi de la fabricile din Bucuresti: "Liniste, ce e cu voi?!". Concluzia a tras-o insa tot Nicolae Ceausescu: "Asta-i o provocare!". Acest miting organizat de comunisti pentru adulatia lui Nicolae Ceausescu a vestit sfarsitul regimului, este de parere profesorul american Richard Andrew Hall, in prezent analist pentru CIA, care a studiat istoria Revolutiei Romane timp de cativa ani. In dimineata zilei de 21 decembrie 1989, regimul nu mai stapanea situatia din Timisoara si incepea sa piarda controlul si in Lugoj si Cugir, scrie Richard Andrew Hall in teza sa de doctorat, "Rescrierea istoriei Revolutiei. Triumful revizionismului securist in Romania".

"Iluzia lui Nicolae Ceausescu ca era invincibil a dus la imposibilitatea regimului de a restabili controlul. Tirada atatatoare si dezlanata a lui Ceausescu transmisa la televiziunea nationala a semanat panica printre cei care se uitau la televizor", spune Hall. Acesta explica faptul ca multi bucuresteni nici nu stiau exact ce se intamplase la Timisoara. Discursul lui Ceausescu le-a dat insa de inteles ca situatia era grava pentru dictator. "Daca e atat de agitat, au concluzionat ei, atunci ceva serios trebuie sa se fi intamplat la Timisoara", considera Hall. Liderul ceausist ordonase convocarea a aproape 100.000 de muncitori de la principalele fabrici din Bucuresti, care au fost "manati" in fata cladirii Comitetului Central pentru a fi prezenti la discursul dictatorului, pregatiti cu lozinci propagandiste si portrete ale cuplului Ceausescu. Dictatorul vorbea insa doar de cateva minute cand o rumoare neidentificata in multime l-a fortat sa-si intrerupa propozitia.

 

"In acel moment a realizat prostia de a fi insistat ca discursul sau sa fie transmis in direct la radio si la televizor. Inainte ca releele televiziunii si radioului sa fie intrerupte, audienta nationala a putut auzi strigate precum «Jos Ceausescu!», «Criminalule!» si «Timisoara, Timisoara!»."

 

A cui a fost ideea mitingului?

Desi Ceausescu a reusit sa-si continue discursul si sa promita cresterea pensiilor si a alocatiilor pentru copii, efectul asupra populatiei care privea la televizor avusese deja loc. "Camerele de televiziune surprinsesera expresia de impietrire si de confuzie a lui Ceausescu", noteaza expertul american. Acesta precizeaza ca nu se poate sti cat a contat imaginea unui Ceausescu inspaimantat, care incearca timp de cateva minute sa calmeze multimea, dar este de parere ca acel moment de slabiciune, de neimaginat pana atunci, a fost un punct-cheie al Revolutiei, iar "demonstratiile impotriva regimului s-au inmultit in principalale orase din Transilvania – Brasov, Sibiu, Cluj si Targu-Mures –, in dupa-amiaza zilei de 21 decembrie".

Importanta pe care a capatat-o mitingul in desfasurarea protestelor a ridicat intrebarea referitoare la cine l-a sfatuit pe Nicolae Ceausescu sa ceara o astfel de adunare intr-un moment atat de sensibil. Potrivit lui Hall, articole din presa de dupa 1990 il dadeau "vinovat" pentru aceasta greseala colosala pe Gogu Radulescu, membru CPEx. "Este insa greu de crezut ca Nicolae Ceausescu avea nevoie de incurajarea lui Radulescu pentru convocarea unui asemenea miting. Pare mai degraba o idee a mintii de copil a lui Ceausescu si, ca de obicei, membrii docili ai CPEx nu au indraznit sa-l contrazica", opineaza Hall, care caracterizeaza decizia liderului comunist drept una "pripita, instinctiva si prea increzatoare". Specialistul respinge astfel una dintre teoriile conspiratiei despre Revolutie, potrivit careia o anumita factiune a Securitatii s-ar fi aflat in spatele detronarii lui Ceausescu.

 

"Petarda fericirii noastre"

"Vinovata" pentru crearea haosului din timpul mitingului din fata Comitetului Central ar fi fost o petarda aruncata in multime, potrivit mai multor surse citate de Hall in teza sa. O astfel de sursa este raportul primei comisii senatoriale care a investigat evenimentele din decembrie 1989, potrivit caruia, "in timp ce vorbea Ceausescu, s-a auzit o explozie si s-a creat agitatie". Richard Hall face referire si la ideea promovata de Securitate, potrivit careia aruncarea acelei petarde ar fi fost parte a unui complot de rasturnare a regimului ceausist: "Inca o data, Securitatea incearca sa nege spontaneitatea revoltei anticeausiste. (…) Raportul SRI din 1994 sugereaza ca (…) panica multimii a fost cauzata de transmisia de ultrasunete si de faptul ca protestatari neidentificati ii impungeau pe demonstranti cu tepuse din otel in timp ce strigau «Fugiti, ne omoara!» si «Vin tancurile!».

Pe de alta parte, mentioneaza autorul, presa opozitiei scria in 1993 ca ofiteri ai Securitatii care ar fi premeditat caderea lui Ceausescu ar fi aruncat petarde pentru a atata multimea impotriva acestuia. Hall respinge ambele teorii si spune ca agitatia de la miting are o explicatie simpla. In mai multe puncte ale orasului se stransesera protestatari care veneau in grupuri spre miting, unii incercand sa patrunda in multime. In incercarea de a-i tine departe, fortele de ordine, inclusiv cele de la Securitate, au folosit petarde si gaze lacrimogene care au deteriorat situatia din piata. "Este posibil ca petarda, pe care multi romani o numesc «petarda fericirii noastre», sa fi fost aruncata de Securitate, dar e greu de crezut ca a fost un gest impotriva dictatorului, ci mai degraba o incercare de a impiedica protestatarii sa intre in piata sau de a dezorienta multimea si de a acoperi sloganele anticeausiste", concluzioneaza analistul Richard Hall.

ADEVĂRUL- Corecturile pe care le-a făcut Brucan în textul Proclamaţiei Revoluţiei

 

Marti, 22 decembrie 2009 Sursa: Adevarul Autor: Adevarul

 

Potrivit spuselor lui Dumitru Mazilu, autorul primei forme a Proclamaţiei Revoluţiei din decembrie 1989, textul scris de mână de cel care, mai târziu, a fost numit „perdantul revoluţiei", a suferit câteva modificări creionate cu grijă de mâna iscusită a lui Silviu Brucan, înainte de a fi citit la televizor.

 

"Eu am scris Proclamaţia Revoluţiei care s-a intitulat, nu întâmplător "Democraţie, Libertate, Demnitate - Acum!". Organele de represiune ale regimului comunist îmi oferiseră, într-un fel, răgazul gândirii. Eram în arest la domiciliu. În momentul în care s-a ridicat Timişoara, pe 16, 17 decembrie, am ajuns la concluzia că va fi o dezvoltare revoluţionară şi că regimul nu va rezista. Atunci am studiat Declaraţia de Independenţă a Statelor Unite elaborată de Thomas Jefferson, am studiat Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului din Franţa şi aveam toate informaţiile privind căderea regimurilor comuniste din Centrul si estul Europei. Am ţinut cont de toate acestea şi am scris cele 10 puncte ale Proclamaţiei, care au rămas până în ziua de astăzi", şi-a amintit Dumitru Mazilu.

 

 

Brucan a tăiat formula de final a Proclamaţiei: "Aşa să ne ajute Dumnezeu!"

 

"În sediul CC m-am întâlnit cu domnul Iliescu. Îl cunoşteam dinainte, colaborasem în pregătirea poziţiei României la conferinţa ONU pentru dreptul mării. I-am spus că am un document pregătit. Eu n-am fost în biroul în care lucrau dânşii, dar Iliescu şi-a amintit: "Are Mazilu un text! "Aşa au aflat şi ceilaţi. După aceea, m-a dus Mihai Lupoi, cu o Dacie, la Televiziune, unde m-a întâmpinat domnul Brucan: "Pe unde umbli domnule, că n-avem documentul !" Domnul Brucan a citit din nou textul şi a eliminat pasajele referitoare la totalitarism. A a tăiat formula de la final: "Aşa să ne ajute Dumnezeu!", a adăugat Mazilu.

Integral în Adevărul

 

 

 

Revoluţia comemorată , Revoluţia uitată

 

Marti, 22 decembrie 2009 Sursa: Ziare.ro Autor: Ziare.ro

 

S-au împlinit 20 de ani de când românii şi-au recâştigat libertatea. Pe 22 decembrie 1989 „Epoca de Aur“ se prăbuşea şi îl trăgea după ea şi pe preşedintele de atunci, Nicolae Ceauşescu. În ţară, dar şi în Capitală, comemorarea a 20 de ani de la Revoluţie a fost la mare concurenţă, ca mediatizare, dar şi ca participare a liderilor politici, cu depunerea jurământului şi preluarea noului mandat de către preşedintele de acum, Traian Băsescu, anunţă astăzi GARDIANUL.

În cinstea evenimentelor de atunci, aproximativ 200 de revoluţionari au blocat, luni seara, Bulevardul Magheru, participând la mitingul „1989-2009. Eroii nu mor niciodată“, anunţă REALITATEA. Însă după zece minute de protest, au eliberat drumul .

Presa de astăzi arată în ce punct a ajuns România după 20 de ani de libertate: „Nu se cunosc teroriştii, iar „reconcilierea“ a rămas o vorbă în vînt“ (GARDIANUL), „Decoraţii şi avansări în grad pentru inculpaţii Dosarului Revoluţiei“ (CURENTUL) iar „Procurorii militari sunt salvatorii criminalilor din decembrie“ (ZIUA).  

 

ROMÂNIA LIBERĂ aminteşte că în timp ce pe străzi în ‘89 oamenii plăteau cu viaţa curajul de a se ridica împotriva regimului , în maternităţi venea pe lume o nouă generaţie.  

 

 

O generaţie care ştie însă din ce în ce mai puţine despre acele evenimente. 

Asasinii lui Ion Iliescu

 

Vineri, 18 decembrie 2009 Sursa: Ziua Autor: Razvan SAVALIUC

 

ZIUA va prezinta marturia incendiara a supravietuitorului oribilei diversiuni "Trosca", din

23 decembrie 1989, regizata de generalul Militaru, ministrul Armatei numit de emanatul numarul "0"

Protejat de procurorii politici din Parchetul General, Ion Iliescu continua sa minta cu privire la implicarea sa in actiunile din decembrie 1989, care

au umplut strazile marilor orase de sute de morti. Nu mai departe de cateva saptamani, Ion Iliescu declara ca n-a aflat niciodata cine au fost "teroristii", precum si faptul ca datorita actiunilor acestora el si "emanatii" sai nu ar fi reusit formarea unui centru de putere decat abia in 27 decembrie 1989 cand s-ar fi definitivat constituirea plenului CFSN.

 

ZIUA publica azi o noua marturie care demonstreaza ca Ion Iliescu si complicii sai cu studii la Moscova controlau in totalitate Armata, inca din 22 decembrie 1989. Povestea asa-zisilor teroristi nu a fost decat o sinistra diversiune menita sa-i legitimeze la Putere pe "emanati". Cazul uciderii cu premeditare a fostului colonel Gheorghe Trosca (fost sef al statului major al Unitatii Speciale de Lupta Antiterorista - USLA), in seara zilei 23 decem­brie 1989, in fata sediului Ministerului Apararii Nationale, demonstreaza ca oamenii pusi de Ion Iliescu in fruntea Armatei i-au omorat cu sange rece pe militarii care le stiau trecutul KGB-ist. Dupa macel, Trosca si militarii sai au fost prezentati tarii intregi drept "teroristi", cu ajutorul Televiziunii Romane controlata de "emanati". Sadis­mul diversiunii "Trosca" releva modul in care unitati ale Armatei primeau ordine criminale de a mitralia fara motiv tot ce misca (civili si militari laolalta) pentru a face populatia sa creada ca "teroristii care trag din toate pozitiile" exista aievea. Cateva vehicule ARO blindate (ABI), supranumite "cutii

de conserve", pline cu uslasi condusi de col. Trosca au fost chemate in fata sediului MApN de insusi generalul Nicolae Militaru, cel care a fost pus ministru al Apararii in 23 decembrie chiar de Ion Iliescu. Militaru, aflat in sediul MApN, a ordonat spulberarea ABI-urilor, dupa ce el le chemase pentru

a-l apara de "teroristi". Ordinul efectiv de tragere a fost transmis tancurilor din fata MApN de col. Safta (avansat ulterior general) cu urmatorul text: "Nimiciti prin foc si calcare cu senile". Dupa ce militarii din ABI-uri au fost ciuruiti de mitralierele jumelate de pe tancuri, cadavrele acestora au fost tinute in strada

sase zile, cu pancarte pe care scria "teroristi" pentru ca trecatorii sa le scuipe, sa le arda cu tigara ori sa urineze pe ele. Capul colonelului Trosca, desprins de trup, a fost asezat in batjocura, cu o tigara in gura, infipt pe osia rotii unui ABI rasturnat. Deloc intamplator, Trosca a fost ofiterul de contrainformatii care in anii '80 l-a depistat pe generalul Nicolae Militaru (pus in functia de ministru) drept colaborator al fostului KGB, motiv pentru care Nicolae Ceausescu l-a trecut pe "linie moarta". Diversiunea Trosca a fost si o razbunare.

 

Iliescu detinea Puterea din 22 decembrie Constantin Isac (unul dintre revolutionarii care in 22 decembrie 1989 s-a dus la Televiziune) a nimerit in valtoarea evenimentelor printre "emanatii" lui Ion Iliescu, care se erijau in liderii Revolutiei vorbind natiunii pe micile ecrane. Isac a devenit in 22 decembrie membru al CFSN si este persoana care l-a arestat pe Ilie Ceausescu (fratele dictatorului). El s-a aflat in primele zile de dupa fuga Ceausestilor langa Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican, dar si generalii Victor Stan­culescu, Dan Voinea si Mihai Chitac, atat la TVR, cat si la MApN. Isac relateaza ca in ziua de 22 a ajuns de la TVR, la sediul MApN, cu o Dacie in care se mai aflau Petre Roman si generalii Voinea si Chitac. Isac arata: "In jurul orei 16.00 si-au facut aparitia, sosind de la TVR Ion Iliescu, Gelu Voican, Mihai Ispas, Mihai Montanu, cpt. Lupoi si gen. Militaru. Dupa ce acestia au luat loc, gen. Victor Stanculescu a comu­nicat masurile luate pana atunci. Discutia a fost intrerupta de aparitia gen. Stefan Guse si el venind de la TVR. Intreband cum ne numim, gen. Militaru a spus ca Frontul Salvarii Nationale, fiind sustinut de Iliescu". Isac atesta ca la MApN s-a luat decizia ca cei prezenti sa faca parte din Consiliul FSN si sa se elibereze legitimatii de membri ai CFSN, iar conducatorul militar al Revolutiei sa fie gen. Stefan Guse (seful Marelui stat Major), dupa care echipa de la MApN s-a deplasat la sediul CC al PCR. Aici, Iliescu a prezentat multimii, din celebrul balcon, masurile luate, dupa care s-a redactat vestita lista a CFSN in care Ion Iliescu a fost adaugat primul pe lista, la pozitia "0". De mentionat ca in seara zilei de 22, la TVR s-a anuntat ca gen. Nicolae Militaru este noul ministru al Apararii. Constantin Isac mai declara ca in ziua urmatoare - 23 decembrie, deoarece se imprastiase la nivelul conducerii CFSN zvonul ca USLA ar lupta impotriva Revolutiei, a incercat sa dovedeasca falsitatea acestor informatii, dupa ce avut mai multe intalniri cu sefii USLA. Isac a stabilit o intalnire cu seful USLA - col. Ardeleanu (trecut si el pe lista CFSN), pentru a merge impreuna la Ministerul Apararii si a prezenta situatia reala. Intrucat accesul spre sediul MApN era blocat de tancuri, a prezentat legitimatia de membru al CFSN si a telefonat la USLA pentru a fi preluat spre destinatia sa de un echipaj al acestei unitati. Au sosit doua ABI-uri ale USLA. Isac s-a urcat in cel condus de col. Gheorghe Trosca. Isac nu stia la acel moment ca gen. Militaru ordonase expres ca blindatele usoare ale USLA sa fie conduse personal de Trosca, pe motiv ca trebuiau eliminati "teroristi" care trageau de la Restaurantul Orizont spre sediul MApN.

 

Macelul In fata sediului MApN (strajuit de numeroase tancuri) Isac relateaza ca "tancul din spatele nostru lateral stanga a tras o rafala de mitraliera. Gloantele au ciuruit ABI-u ranind doi ocupanti... Trosca a luat legatura radio cu unitatea comunicand ca se trage asupra noastra, ca avem raniti... ni s-a comunicat sa ne apropiem de tancul din fata, sa oprim sa asteptam trei semnale luminoase si apoi sa-l urmam... ni s-a semnalizat... dupa care tancul din fata noastra a tras o rafala de mitraliera, mi-am dat seama ca ne vor macelari. I-am spus lui Trosca: Stai jos ca astia ne omoara!". Isac mai arata ca supravietuitorii, printre care si Trosca au coborat repede din blindate, pentru a se pune la fereala in unghiul mort de tragere al tancului, iar el a scapat de lumina reflectoarelor, a fugit dupa un bloc, si s-a ascuns sub o Skoda, unde a stat nemiscat o parte din noapte, fara sa fie dibuit de militarii inarmati trimisi sa-l caute. A doua zi, dupa ce i s-a acordat ajutor medical la o policlinica pentru ranile suferite, a revenit la locul faptei: "ABI-urile era asezate impreuna, desi ele se aflasera cam la 20 m unul de altul, indreptate catre MApN, cu inscrisul <>. Trosca impreuna cu inca doua cadavre se aflau decheiati la vestoane si erau scuipati de cetateni, arsi cu tigarile. Pe Trosca il lasasem viu. Tot aranjamentul era creat sa dea impresia de lupte indarjite".

 

Sapte morti, 11 orfani, nici o ancheta Revoltat de cele intamplate, Isac marturiseste ca in 26 decembrie si urmatoarele zile a incercat sa ajunga la Iliescu si Roman pentru a-i informa despre diversiune, insa militarii din anturajul acestora l-au indepartat. Generalul Militaru, dar si alti "emanati" ai Revolutiei au incercat sa-l discrediteze in anii care au urmat, acreditand ideea ca ar fi "nebun" sau ar "inventa". Procurorii militari au musamalizat cu nesimtire dosarul penal prin 1992. Nici un alt procuror nu a catadicsit pana in prezent sa redeschida aceasta ancheta in care toti autorii sunt cunoscuti. "Diversiunea Trosca" s-a soldat cu sapte cadavre. Unsprezece copii au ramas orfani de tata.

KGB si GRU in spatele Revolutiei Romane

 

Vineri, 18 decembrie 2009 Sursa: Ziua Autor: Razvan SAVALIUC

 

Fostul sef al Armatei face dezvaluiri despre agentii sovietici de care s-a inconjurat Iliescu: Nicolae Militaru si Vasile Ionel.

 

In cartea "In sfarsit, Adevarul...", lansata ieri la Biblioteca Centrala Universitara, fostul general Victor Stanculescu (degradat de justitie la rangul de soldat, ca urmare a condamnarii sale la 15 ani de inchisoare pentru crimele de la Timisoara) face primele dezvaluiri despre Ion Iliescu si fortele sovietice din

spatele lui. Acestea au actionat pentru eliminarea Ceausestilor si instaurarea emanatului la Putere in decembrie 1989. Stanculescu dezvaluie ca primul ministru al Apararii pus in functie de Ion Iliescu in decembrie 1989 - generalul Nicolae Militaru a fost descoperit de securitatea lui Ceausescu, drept agent GRU: "fiind omul sovieticilor, Ceausescu nu putea sa-l impuste" si de aceea l-a retrogradat intr-o functie inferioara in economie. "Cred ca numirea lui Militaru a fost la ordinul rusilor", a concluzionat Stanculescu, care a reconfirmat si faptul ca Iliescu si Militaru au facut scoala impreuna la Moscova. Tot despre Militaru, Stanculescu a aratat ca a primit informatia despre faptul ca acesta a pus la cale in 23 decembrie 1989 uciderea sefului USLA col. Gheorghe Trosca, pentru ca in timpul regimului comunist, acesta din urma a fost cel care l-a descoperit pe Militaru, in dosarele "Corbul 1" si Corbul 2", ca fiind omul sovieticilor. Stanculescu a marturisit ca, indiferent daca ar parea ilogic, a ramas cu credinta ca generalul Militaru a vrut sa-l lichideze inclusiv pe el in ziua in care s-a deplasat cu elicopterul la Garnizoana Targoviste impreuna cu membrii completului

care i-au "judecat" pe Ceausesti, intrucat ofiterii din localitate primisera ordin sa traga intr-un elicopter care va veni "sa-l salveze pe Ceausescu". Un zambet pe 16 mm Stanculescu l-a nominalizat drept om al rusilor si pe generalul Vasile Ionel, pe care presedintele Ion Iliescu l-a numit consilierul prezidential la Cotroceni. Despre Vasile Ionel, autorul a relatat ca acesta avea o amanta rusoaica in perioada cand era seful Canalului unde comunistii ii trimiteau la munca silnica pe toti opozantii regimului. Fostul general confirma si episodul din dimineata zilei de 23 decembrie 1989, cand Ion Iliescu si echipa sa au venit

la MApN de unde a luat legatura cu Moscova pentru a cere instructiuni. Precum si faptul ca a fost insarcinat cu organizarea procesului Ceausestilor, in legatura cu care Silviu Brucan, Gelu Voican si Ion Iliescu i-au cerut sa-i suprime pe Elena si Nicolae Ceausescu. Victor Stanculescu nu si-a ascuns parerea ca inclusiv in spatele sau la Ministerul Apararii a actionat un grup filorus, care a urmarit crearea tuturor conditiilor pentru ca toata lumea sa fie convinsa ca Ceausestii trebuiau lichidati, si ca decizia in acest sens a venit de pe doua fronturi care au lucrat combinat: din partea GRU (serviciul secret al armatei sovietice) si KGB (securitatea rusilor). Stanculescu nu a ascuns ca tot ce i s-a intamplat lui rau in anii ce au urmat Revolutiei -inclusiv dosarele

penale in care a fost condamnat - s-a datorat conflictului mocnit pe care l-a avut cu Ion Iliescu. Si ca acesta din urma este cel care l-a eliminat atat pe el, cat si pe Petre Roman. Finalul marturisirilor lui Stanculescu se incheie astfel: "In septembrie parca m-am intalnit cu Ion Iliescu si i-am spus ce aveam pe suflet, pentru ca tot ce s-a intamplat cu mine vine de la el. A avut o singura reactie: un zambet pe 16 mm si... nimic". Circ la "omagierea" Revolutiei Discursul sustinut de fostul presedinte al Romaniei Ion Iliescu la sesiunea omagiala a 20 de ani de la Revolutia Romana

, desfasurata ieri la Parlament, a fost intrerupt de revolutionarul Dumitru Dinca, care a contestat vehement faptul ca in prezentarea filmului evenimentelor din 1989, a fost omisa ca fiind neimportanta ziua de 21 decembrie si s-a trecut direct la 22 decembrie - ziua fugii cuplului Ceausescu. Dinca a intervenit de la microfon vociferand si nu i-a mai permis lui Iliescu sa continue. Sergiu Nicolaescu, prezent in sala, a incercat sa-l calmeze pe Dinca, dar acesta s-a ambalat si mai tare. "Dinca, respecta adunarea", a spus Iliescu, care a cerut ca cei care doresc sa isi spuna parerea sa o faca la urma, nu in prezenta presei. Intr-un tarziu, Dinca a parasit sala. Revenind la Iliescu, acesta si-a reluat vechile placi, conform carora Revolutia a fost "opera poporului roman", fiind "castigata cu jertfe" si nu prin comploturi. Iliescu i-a infierat si pe cei care denigreaza revolutia, calificandu-i "frustrati, "complexati", "clevetitori" si "combativi post-factum".Cat priveste cenzurarea zilei de 21 decembrie - despre care multi revolutionari l-au acuzat ca el ar fi determinat-o - Iliescu a apreciat-o ca "reperabila" si "reparabila". "Filmul e mizerabil", a precizat si Roman. "O greseala, e incomplet", a adaugat Sergiu Nicolaescu. Mai multi revolutionari au parasit sala, in ciuda eforturilor de impaciuire ale lui Ion Iliescu, care a incercat sa-i readuca la masa.

  Filmul prezentat la simpozionul dedicat Revolutiei nu apartine TVR, precizeaza televiziunea publica       Joi, 17 decembrie 2009 Sursa: Ziua Autor: Ziua     Filmul prezentat, joi, la simpozionul de la Palatul Parlamentului dedicat Revolutiei, care a generat controverse in cadrul evenimentului, nu apartine TVR, precizeaza reprezentantii televiziunii publice, informeaza NesIn. "Dintr-o regretabila eroare, televiziunea publica a fost mentionata, in context, ca fiind sursa filmului care a generat controverse in cadrul simpozionului. Filmele realizate de TVR si dedicate aniversarii a 20 de ani de la Revolutia Romana

se afla in grilele de programe si au fost sau vor fi difuzate pe post. TVR nu isi asuma raspunderea pentru eventualele colaje de imagini care sunt puse in circulatie fara a fi precizate autorul sau sursa", au mai subliniat, intr-un comunicat de presa, reprezentantii TVR.   Filmul in cauza a fost cauza unui scandal in timpul simpozionului, dupa ce revolutionarul Dumitru Dinca a intrerupt discursul fostului presedinte Ion Iliescu, reprosandu-i ca imaginile derulate la debutul sesiunii, cu momentele din 1989, ignora evenimentele din 21 decembrie de la Bucuresti. Sesiunea omagiala organizata de Institutul Revolutiei Romane a debutat cu vizionarea filmului respectiv, care evoca momentele din decembrie 1989, pe care fostul presedinte Ion Iliescu l-a prezentat drept "un film sinteza", recunoscand pe parcursul disputei cu revolutionarul ca documentarul nu este complet.     Data de 21 decembrie, motivul scandalului   Dupa film, Iliescu a luat cuvantul, vorbind despre momentele revolutiei si despre persoanele care incearca, de 20 ani, "discreditarea acestui eveniment". Spre finalul discursului, a intervenit revolutionarul Dumitru Dinca, reprosandu-i fostului presedinte ca a prezentat un film care ignora evenimentele

derulate in 21 decembrie 1989 in Piata Universitatii din Bucuresti. "Daca ne-ati chemat aici, ne-ati chemat pentru un simpozion. Inteleg ca nu este ziua dvs de nastere (...) Sunt profund indignat de faptul ca ati facut un circ! Daca l-ati facut dvs sau altcineva, nu ma intereseaza. In mod deliberat, data de 21 decembrie a fost trecuta cu vederea ( in film si in discursul lui Iliescu, n.r.)!", a vociferat Dinca. "Da-mi voie, te rog, dle Dinca. Respecta aceasta adunare", a incercat Iliescu sa calmeze spiritele. "Ati sarit peste 21 decembrie, peste Piata Universitatii, peste oamenii care au fost in Piata Universitatii si au murit acolo...", a continuat Dinca. In sprijinul acestuia a intervenit si revolutionarul Marin Neculae, care a sustinut ca filmul a fost vizionat anterior si a fost taiat cu intentie momentul 21 decembrie. "Ati spus ca s-a facut trecerea de la dictatura la democratie. S-a facut trecerea de la minciuna la minciuna, de la lipsa de speranta la mizerie", i-a mai reprosat Dinca lui Iliescu. Intre timp, senatorul PSD Ion Vasile s-a ridicat de pe scaun si a incercat sa-l calmeze pe Dinca, luandu-l pe dupa umar. Cu toate acestea, Dinca, dar si alti revolutionari s-au ridicat de pe scaun si au incercat sa plece din sala. "Mai, Dinca, o sa ai cuvantul. Eu am deschis aceasta adunare cu un cuvant in calitate de presedinte al Colegiului Institutului, toti vor avea posibilitatea sa se exprime, dar intr-un cadru organizat", i s-a adresat Iliescu, fara succes, revolutionarii solicitand ca altcineva sa modereze simpozionul. Iliescu: Filmul nu reflecta adevarul complet, e o sinteza mai putin reusita In momentul tentativei de a parasi sala, Ion Vasile, alaturi de Sergiu Nicolaescu, Gelu Voican Voiculescu, Cazimir Ionescu si Petre Roman au incercat sa-i convinga sa ramana la simpozion. Roman a admis ca filmul in cauza "este foarte prost facut, este un film mizerabil". In cele din urma, chiar Ion Iliescu s-a ridicat de pe scaun si s-a indreptat spre revolutionari, incercand sa-i readuca la masa. "Filmul nu reflecta adevarul complet, e o sinteza mai putin reusita", a spus fostul presedinte. In ciuda insistentelor, revolutionarii au parasit sala, iar Iliescu a afirmat ca "s-a retinut observatia" acestora si ca "o sa recomandam celor din televiziune sa faca un film mai complet

", adaugand in acelasi timp ca interventia lor a fost "neavenita". Sergiu Nicolaescu a declarat, la randul lui, ca filmul a fost o greseala. "Nu trebuie sa aratam un film incomplet, trebuia sa respectam adevarul fiecaruia. Pare un film sarbatoresc, unul populist", a comentat Nicolaescu. De asemeena, el a precizat ca, in decembrie 1989, "oamenii nebuni" au fost cei necesari pentru implinirea revolutiei.

Unde sunt asasinii din decembrie 1989?

 

Miercuri, 16 decembrie 2009 Sursa: Ziua Autor: Ziua

 

 

Dupa 20 de ani

de la Revolutie,942 de martiri asteapta sa li se faca dreptate

 

 

La 20 de ani dupa scanteia de la Timisoara

,care a aprins Revolutia anticomunista din decembrie 1989, Romania nu are niciun vinovat pentru 924 de persoane asasinate incepand cu data de 22 decembrie, cand sotii Ceausescu abandonasera Puterea fugind cu o zi inainte cu elicopterul de pe cladirea fostului CC al PCR. In cadrul procese la care au avut loc incepand cu 1990, singurii condamnati pentru mortii Revolutiei au fost cateva zeci de activisti PCR si fosti ofiteri de Militie si Securitate, care au indeplinit ordinele lui Ceausescu de reprimare a protestelor "huliganilor" de la Timisoara si Bucuresti. Procesele Revolutiei s-au limitat doar la o parte din cele 162 de persoane ucise in perioada 16 - 21 decembrie 1989 sub domnia lui Ceausescu. Pentru restul de 942 de morti, impuscati dupa ziua fugii Ceausestilor si inscaunarea lui Iliescu, regimurile politice care au urmat nu i-au mai cautat pe vinovati. Totul a fost musamalizat, pentru a se ascunde ca teatrul de razboi artificial de dupa 22 decembrie 1989, a fost o oribila diversiune menita sa-i legitimeze la Putere pe autorii loviturii de stat, care au confiscat Revolutia in interes propriu. O imensa diversiune in care varful de lance a fost Armata. Dupa impuscarea la repezeala a lui Nicolae si Elena Ceausescu, la Targoviste, in sfanta zi de Craciun, regimul Ion Iliescu a ordonat declansarea "Procesului Timisoara", cu scopul atins pentru o buna perioada de timp, de a crea impresia ca toti vinovatii au fost pedepsiti.

 

Ucisi in regimul Iliescu

 

Au trebuit sa treaca ani de zile pana cand opinia publica a realizat ca peste 80% din cei peste 1.100 de eroi-martiri, au fost in fapt ucisi incepand cu 22 decembrie 1989, cand Ceausestii disparusera, iar tara a fost controlata de grupului lui Ion Iliescu (cel care in 24 decembrie 1989, fara nicio calitate oficiala, a ordonat constituirea tribunalului exceptional care i-a condamnat la moarte pe fostii dictatori). In "Procesul Timisoara" au fost condamnati peste 40 de fosti nomenclaturisti si ofiteri ai fostei Militii si Securitati. Majoritatea condamnatilor au beneficiat de reduceri

de pedeapsa si de efectele decretului de amnistie dat de FSN in 4 ianuarie 1990.

 

 

Statistica oficiala

 

Conform evidentelor oficiale, numarul celor ucisi la Revolutie este de 1104, din care 543 la Bucuresti

si 561 in restul tarii. Din totalul celor 1104 morti, 162 au fost ucisi pana in 21 decembrie inclusiv (ziua in care Ceausestii au fugit cu elicopterul), din care 73 la Timisoara, 48 la Bucuresti si 41 in diverse localitati din tara. Aspect neelucidat inca, grosul deceselor s-a produs

dupa 22 decembrie, cand au fost impuscate 942 de persoane, din care 495 la Bucuresti. Apare evident ca peste 80% totalul mortilor Revolutiei, au fost ucisi in perioada in care tara se afla pe mainile CFSN-ului condus de emanatul Ion Iliescu. Numarul total al ranitilor a fost de 3352. Pana in 22 decembrie1989 s-au inregistrat 1107 raniti, din care 604 la Bucuresti. Din 22 decembrie 1989 s-au inregistrat 2245 raniti, din care 1275 la Bucuresti. Evidentele oficiale demonstreaza ca Armata si Internele s-au aflat in epicentrul teatrului de razboi, precum si faptul ca unitatile acestor structuri s-au impuscat intre ele ca urmare a ordinelor diletante ale unor comandanti. Astfel, Ministerul Apararii Nationale (MApN) a inregistrat 260 de militari ucisi si 545 raniti, iar Ministerul de Interne (MI) a avut 65 de morti si 73 raniti.

Pentru presa franceza, Ion Iliescu a fost „un domn in pulover“, din „revolutia-spectacol“

 

 

Luni, 14 decembrie 2009 Sursa: Gardianul Autor: Gardianul

 

Institutul Francez din Bucuresti a difuzat, in premiera in spatiul romanesc, documentarul “Romania, o revolutie in ochii mass-media”. Filmul arata cat de mult s-au chinuit, in 1989, jurnalistii francezi sa afle si sa inteleaga ce se intampla in spatele granitelor inchise. Romanii care au vizionat documentarul s-au amuzat copios cand au vazut ca, pentru francezi, Ion Iliescu era, in celebra cuvantare de la TVR (foto), un “barbat in pulover”. Un imigrant roman, invitat atunci in platoul TF1, le-a explicat telespectatorilor: “E un fost coleg de-al lui Gorbaciov”. Jurnalistii intervievati in documentar considera ca autorii loviturii de stat s-au folosit de TVR pentru a face presa internationala sa creada ca era vorba despre o revolutie democratica.

 

Filmul, facut de francezi, pentru a aniversa 20 de ani de la inlaturarea lui Ceausescu, arata cum au vazut ei evenimentele din decembrie 1989. Frapante sunt confuzia jurnalistilor occidentali, cauzata de informatiile atat de diferite care reuseau sa ajunga la ei, precum si comentariile improvizate si delirante ale unora dintre ei. Cel mai des, confuzia viza numarul de victime. Presa franceza nu avea decat zvonuri - intai, ca ar fi zeci de morti, apoi sute si, in fine, chiar mii. Numarul crestea direct proportional cu interesul si cu entuziasmul jurnalistilor din Hexagon, care i-au dat revolutiei romanesti o acoperire mediatica unica. Presa maghiara e singura care a captat cateva imagini de la granitele pustii. De asemenea, agentia de stiri TASS si cativa jurnalisti iugoslavi le-au servit drept surse ziaristilor occidentali. Cand un jurnalist de la postul La Cinq a murit la Bucuresti, evenimentele de la noi au capatat si mai multa amploare, gravitate.

 

 

 

 

 

Formarea completului pentru judecarea cuplului Ceauşescu

 

Joi, 10 decembrie 2009    Sursa: Adevarul     Autor: Grigore Cartianu, Florel Manu

 

 

Responsabilitatea pentru îndeplinirea ordinului de judecare şi executare a dictatorilor i-a fost atribuită generalului Victor Atanasie Stănculescu. Grupul de decizie a fost condus, însă, de Ion Iliescu. Echipa care a plecat la Târgovişte să-i lichideze pe Elena şi pe Nicolae Ceauşescu a fost formată în dimineaţa zilei de 25 decembrie 1989.

Decizia luată în Ajunul Crăciunului la sediul Ministerului Apărării Naţionale (MApN), în biroul defunctului ministru Vasile Milea, a fost pusă în executare imediat.

Responsabilul pentru această acţiune a fost chiar generalul Victor Atanasie Stănculescu, omul în care Ceauşescu a avut încredere când a fugit cu elicopterul de pe clădirea Comitetului Central. Mai mult, atât timp cât au stat captivi în unitatea militară din Târgovişte, Ceauşeştii se aşteptau ca salvatorul lor să fie Stănculescu.

Cu decretul de înfiinţare a Tribunalului Militar Excepţional în mână, noii lideri politici aşteptau finalizarea procesului şi, evident, execuţia celor doi. Pentru ca tot acest scenariu să se desfăşoare fără incidente, a urmat o pregătire în amănunt a fiecărei mişcări.

 

Uşurarea lui Iliescu

Având în vedere că toţi oamenii-cheie din noul pol de putere, format în jurul lui Ion Iliescu, au fost de acord cu procesul şi cu execuţia celor doi, punerea în aplicare a sentinţei era numai o problemă de timp. Cu atât mai mult cu cât Iliescu semnase şi decretul de înfiinţare a Tribunalului Militar Excepţional.

Citat în cartea „Revoluţia Română în Bucureşti", scrisă de Mihail Andreescu şi Ion Bucur, Ion Iliescu a dat explicaţii confuze şi „cioplite" în „limba de lemn" deprinsă ca înalt activist comunist: „În virtutea acestui decret s-a constituit completul de judecată desemnat de Tribunalul Suprem, care împreună cu procurorul, avocatul şi reprezentanţii Consiliului Frontului Salvării Naţionale - general Victor Atanasie Stănculescu, Gelu Voican Voiculescu şi Virgil Măgureanu - s-au deplasat la Târgovişte, unde la 25 decembrie 1989 s-a desfăşurat procesul soţilor Ceauşescu. Desfăşurarea procesului, precum şi execuţia soţilor Ceauşescu au fost prezentate pe postul naţional de Televiziune în noaptea de 25 decembrie. Procesul şi sentinţa împotriva soţilor Ceauşescu au avut o motivaţie fundamentală, legată de catastrofa în care au împins ţara. Iar în condiţiile date, acestea reprezentau o măsură necesară pentru curmarea conflictului care provoca, în continuare, pierderi de vieţi omeneşti".

Totuşi, această acţiune, descrisă destul de sumar de Ion Iliescu, trebuia să fie organizată de cineva.

 

„Cum finalizăm judecata?"

Ideea de a-l delega pe generalul Victor Stănculescu să se ocupe de procesul şi de execuţia Ceauşeştilor le-a venit celor din grupul Iliescu în timpul dezbaterilor din WC-ul lui Milea. Într-un dialog cu Alex Mihai Stoenescu pentru cartea „În sfârşit adevărul...", Victor Stănculescu povestea cum şi de la cine a primit ordinul de lichidare a Ceauşeştilor.

„A fost o perioadă când eram şi eu scos din sărite, din mai multe motive. A fost un moment când i-am abandonat pe cei din grupul Iliescu.

M-am dus la Departamentul Înzestrării şi mi-am văzut de alte lucruri. Atunci, ei m-au căutat: «Unde eşti, de ce ai plecat?» Atunci mi-au spus că trebuie organizat un proces care să închidă epoca Ceauşescu definitiv. «Da, şi ce facem mai departe?», zic eu. «Păi, uite, ia legătura cu Procuratura, ia legătura cu Justiţia». Eu nu mai ţin minte cum au fost numiţi Popa şi ceilalţi.

I-am întrebat: «Cum finalizăm judecata? Îl băgăm la puşcărie, îi punem în domiciliu forţat, cum a făcut şi el, sau îl terminăm?». Cred că a răspuns fiecare: categoric a fost Brucan, Voican a fost pentru suprimare, Iliescu a fost mai ezitant. Brucan a şi spus: «Ideea este bună, aşa trebuie făcut. Orice revoluţie trebuie să ia capul şefului statului». A început el cu teoria, cu Carol al II-lea al Angliei , cu ţarii Rusiei... Brucan mi-a mai spus atunci: «Dacă ăsta rămâne ca monument în memoria oamenilor, s-ar putea să le pară rău la un moment dat şi să se întoarcă împotriva noastră». Ştiţi cum era treaba aia: să mi-l aduceţi mort sau viu! Când s-a terminat judecata, m-am dus la elicopter şi mi-am aprins o ţigară".

 

De ce Stănculescu?

Locul în care s-a luat decizia lichidării. Imagine de la reconstituirea „Adevărul“ - B1 Foto: Marian Vilău

Alegerea generalului Stănculescu pentru această misiune nu a fost întâmplătoare. Ceauşeştii se aflau sub controlul generalului. Cei care îi comandau lui Stănculescu ştiau numai că au o sentinţă de executat, însă nu puteau ajunge uşor la cei doi dictatori. O posibilă explicaţie referitoare la alegerea lui Stănculescu o are Alex Mihai Stoenescu în "Istoria loviturilor de stat".

"Sugestia ca Nicolae Ceauşescu să fie eliminat este posibil să fi existat din partea lui Gorbaciov în întrevederea secretă pe care i-a acordat-o la Kremlin lui Silviu Brucan. I-am solicitat acestuia o discuţie pe această temă, dar a refuzat. Despre felul în care a evoluat ideea executării soţilor Ceauşescu la Bucureşti ştim mai multe. Există însă o problemă de cronologie. Conform afirmaţiilor generalului Stănculescu, acesta i-ar fi spus lui Ion Iliescu: «Ceauşescu este sub pază şi ştiu unde e şi o să vă spun când este cazul», ceea ce înseamnă că liderii FSN nu ştiau precis unde este, dar înţelegeau că se află sub controlul generalului".

De precizat totuşi că grupul CFSN condus de Ion Iliescu primea informări şi de la CFSN Dâmboviţa, mai precis de la Palatul Administrativ din Târgovişte, unde era cunoscută situaţia Ceauşeştilor.

 

Echipa pentru Târgovişte

Deplasarea la Târgovişte şi formarea delegaţiei care urma să plece nu au fost lucruri simple. Persista neîncrederea. Noua putere politică nu avea încă o autoritate definită.

Decizia pentru formarea unei echipe care să se deplaseze la Târgovişte a fost luată în noaptea de 24 spre 25 decembrie, însă completul de judecată a fost cunoscut cu numai câteva ore ore înaintea deplasării. Generalul Stănculescu avea să declare Comisiei "Decembrie 1989": "În noaptea respectivă, Voican sau Brucan mi-a spus să luăm vreo 10-12 oameni, că vor veni nişte procurori, nişte judecători şi nişte avocaţi. Neştiind de unde să-i iau, am stabilit ca toată lumea să se întâlnească la sediul Ministerului Apărării Naţionale". Pe 25 decembrie dimineaţa, începea să se contureze echipa de la Bucureşti care urma să se deplaseze să-i lichideze pe Ceauşeşti. Membrii Tribunalului Militar Excepţional au fost: preşedinte - judecătorul - colonel Gică Popa; al doilea judecător - colonelul Ioan Nistor; procuror-maiorul Dan Voinea; grefier a fost Jan Tănase.

Completului de judecată i s-au adăugat, la Târgovişte, trei asesori populari: căpitanul Corneliu Sorescu, locotenentul-major Daniel Condrea şi locotenentul Ion Zamfir.

De la Bucureşti au mai fost aduşi şi doi apărători din oficiu: avocatul Constantin Lucescu pentru Nicolae Ceauşescu şi avocatul Nicolae Teodorescu pentru Elena Ceauşescu. Pentru mai multă siguranţă, generalul Stănculescu şi-a format şi el o echipă de încredere, care l-a însoţit la Târgovişte. Este vorba despre trei oameni: un jurist militar din departamentul său (maiorul Mugurel Florescu), aghiotantul său (locotenentul-major Trifan Matenciuc), dar şi un cameraman militar (colonelul Ion Baiu) de la MApN. Acesta din urmă avea misiunea de a filma procesul şi execuţia. Din partea puterii politice (CFSN) a fost prezent Gelu Voican Voiculescu, secondat, la sugestia lui Ion Iliescu, de Virgil Măgureanu. Această echipă avea să se deplaseze în dimineaţa de 25 decembrie în Ghencea, la stadionul Steaua, pentru a se îmbarca în două elicoptere cu destinaţia Târgovişte.

 

Decizii în grup restrâns

La decizia de lichidare a Ceauşeştilor nu au avut acces toţi cei care ajunseseră în jurul noii puteri. Dumitru Mazilu explica în cartea sa, „Revoluţia furată", cum a fost luată această hotărâre. „În timp ce grupul tinerilor revoluţionari imagina tot felul de soluţii pentru prezentarea celor doi tirani populaţiei ţării prin Televiziune, un grup restrâns din liderii noii puteri, condus de Ion Iliescu, pregătea «Procesul» şi lichidarea lor. Un rol hotărâtor, în această «acţiune- fulger», l-a jucat Gelu Voican Voiculescu, personaj despre care nu se ştia aproape nimic înainte de Revoluţia din Decembrie. Aşa cum am aflat după aceea, deoarece operaţiunea se desfăşura într-o deplină conspirativitate, au fost selectaţi cei mai indicaţi procurori, un complet de judecată condus de Gică Popa, precum şi avocaţii unui tipic proces stalinist. Aşa se face că în momentul începerii judecăţii lipsea până şi «dosarul cauzei».

Nu că ar fi lipsit piesele ce urmau să-l compună, ci pentru că n-a fost timp pentru a fi alcătuit. Ce s-a inclus după aceea în acest «dosar» confirmă graba cu care s-a «soluţionat» una dintre cele mai complexe probleme ale Revoluţiei Române. După opinia mea, se cuvine a se da un răspuns tocmai la această întrebare: «De ce atâta grabă? A fost într-adevăr justificată?»"

 

 

 

 

Mihai Şoica Joi, 22 Octombrie 2009

Celebrul politolog britanic şi profesor de studii româneşti Dennis Deletant, a participat ieri, la Cluj-Napoca, la o expoziţie despre crimele comise de Securitate împotriva celor care au avut curajul să se opună regimului comunist. Într-un interviu acordat evz.ro, Dennis Deletant a comparat România din prezent cu un om împuşcat în picior, care şchioapătă şi care abia mai poate umbla. "Cred că suntem martori la un adevărat circ, care nu ar trebui să aibă loc în prezent când suntem în pragul unor alegeri prezidenţiale. Sper că cel care va fi ales să aibă curajul de a imprima o consecvenţă în politica internă", a apreciat Deletant.

Evz.ro: A făcut România destui paşi pe calea deconspirării crimelor comunismului? Dennis Deletant: Părerea mea este că ar trebui să se facă mult mai mult. S-au creat mai multe instituţii şi pe mine m-ar fi interesat o mai bună cooperare între acestea pentru că angajaţii acestor instituţii sunt harnici şi binevoitori şi dornici să afle adevărul.

Ce ar fi trebuit făcut în plus? Ar trebui să fie stabilit numărul victimelor regimului comunist pentru că încă pluteşte un semn de întrebare. Şi unde plutesc semne de întrebare pot apărea tot felul de interpretări, unele mai puţin academice. Nu cred că este o politică de stat, dar cred că problema stă chiar în această lipsă de organizare. Cred că cineva trebuie să aibă resursele necesare şi personalul necesar pentru a aduna informaţiile despre crimele comise de securişti.

Ce părere aveţi de faptul că au fost deconspiraţi o serie de ofiţeri de securitate care au împuşcat luptători anticomunişti şi nu s-a întâmplat nimic? Lipseşte o voinţă politică din partea statului de a aduce în faţa justiţiei pe aceşti oameni vinovaţi de aceste crime.

La vârstele lor înainte ar mai trabui traşi la răspundere? Cred că ar trebui să îşi recunosacă vinovăţia. Nu spun că la o vârstă înaintată să facă închisoare, dar cred că dacă îşi mărturisesc vinovăţia merită iertarea noastră creştină.

„Suntem martori la un adevărat circ”

Cum comentaţi instabilitatea politică din România? Pe mine mă doare că România mereu se împuşcă în picior şi că acum tocmai când s-a dat acest ajutor de la FMI, clasa politică se ceartă pentru nişte interese meschine în loc să se gândească la interesul public. Cred că suntem martori la un adevărat circ, care nu ar trebui să aibă loc în prezent când suntem în pragul unor alegeri prezidenţiale. Sper că cel care va fi ales să aibă curajul de a imprima o consecvenţă în politica internă.

Ce ar trebui să facă noul preşedinte? Este uşor să comentezi de pe tuşă. Cred că ar trebui să se ocupe de economia romănească şi să facă ca legile să fie aplicate. Foarte multe legi nu sunt aplicate şi atunci, existând o situaţie discreţionară, fiecare îşi face de cap.

De ce credeţi că se ceartă politicieni români? Miza este una personală şi anume să mănânce osul. Dincolo de aceste mize, nu văd interesul public şi pun acest interes personal deasupra interesului public. Nu sunt naiv să cred că aceasta se poate face peste noapte sau s-ar putea elimina corupţia, tot peste noapte, dar ar trebui să se facă ceva pentru a o reduce.

Aţi studiat mult despre fosta Securitate. Ce părere aveţi acum cu atâtea informaţii despre această instituţie? A fost o instituţie foarte eficace, care a sugrumat o opoziţie generală la adresa regimului comunist. Dar în acelaşi timp a fost şi o instituţie cruntă.

PROFIL

Un englez care iubeşte România

* Dennis Deletant a venit în România pentru prima dată în 1965, când a participat la cursurile Şcolii de Vară organizată de Universitatea Bucureşti.

* În 1988, a fost declarat persoana non grata de Nicolae Ceauşescu pentru comentariile acide la adresa regimului comunist, publicate în presa din Marea Britanie.

Deletant a învăţat perfect româneşte, iar în aceste zile conferenţiză la Facultatea de Istorie, din cadrul Universităţii Babeş Bolyai, despre istoria Europei Centrale.

* În prezent, Dennis Deletant face parte din conducerea Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului.

SURSA: http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/872661/Denis-Deletant-Romania-mereu-se-impusca-in-picior/

Marti, 20 octombrie 2009 Sursa: Adevarul Autor: Ion M. Ioniţă, Ovidiu Nahoi

Reprezentanţi ai presei de pe toate continentele s-au întâlnit joia trecută în micuţul teatru Na Zabradli din Praga. Ce s-a jucat? „Aniversarea a 20 de ani de la Revoluţia de Catifea“. Autor, Vaclav Havel. În rolul principal, Vaclav Havel. Figură legendară a luptei anticomuniste, fostul disident şi apoi preşedinte al Cehoslovaciei şi al Cehiei, Vaclav Havel a decis să organizeze această aniversare în stilul său caracteristic.

A urcat pe scenă împreună cu trei prieteni apropiaţi, cei cu care s-a aflat acum 20 de ani în fruntea Revoluţiei de Catifea: Alexandr Vondra, fost ministru de Externe, Jiri Krizan, cofondator al Forumului Civic, şi Michael Zantovsky, diplomat şi fost purtător de cuvânt al preşedinţiei cehe. Ziarul „Adevărul“ a fost singurul reprezentant al presei din România la această întâlnire.

Patru scaune pe o scenă goală. Sunt singurele obiecte iluminate din mica sală de teatru pragheză. Ziarişti din toată lumea se înghesuie să prindă un loc mai în faţă şi se împiedică, pe întuneric, de cabluri întinse haotic şi de camere tv instalate unde nu te aştepţi. Apar şi „actorii” – liderii Revoluţiei de Catifea, cei care acum 20 de ani scriau apelul intitulat „Nekolik vet” („Câteva propoziţii”) şi fondau Forumul Civic. În mijloc, Vaclav Havel, alături de prietenii săi Jiri Krizan, Michael Zantovsky şi Alexandr Vondra. Cu excepţia ultimului, care are 49 de ani, ei nu mai sunt tocmai tineri. Vaclav Havel are 73 şi, atunci când îl vezi de aproape, nu poţi să nu-i remarci trupul împuţinat, adus de spate şi mersul ezitant. Dar acolo, pe scenă, liderii Revoluţiei de Catifea, îmbrăcaţi în blugi, ca nişte rockeri veterani ce sunt, seamănă mai degrabă cu Rolling Stones. „Sunt singurul de pe scenă care poartă sacou, dar să ştiţi că acum 20 de ani nu purtam”, îşi scuză Jiri Krizan haina sa casual din catifea neagră. Ţinuta lui Vaclav Havel este însă aceeaşi cu care acum două decenii intra în Hrad, purtat pe valul Revoluţiei de Catifea. Atunci, pentru a marca momentul istoric, a împrumutat totuşi o cravată.

Nu ne aflăm întâmplător în mica sală de teatru experimental, în care, până să intri, traversezi o berărie, în cea mai bună tradiţie locală, cu excelenta bere şi puţin apetisantele gustări ceheşti. Teatrul Na Zabradli (Balustrada) este renumit tocmai pentru că a pus în scenă piesele nonconformistului Vaclav Havel, începând cu „Garden Party”, în 1963. „Sunt foarte fericit să fiu azi la această conferinţă, aici, unde mi-am petrecut o bună parte din viaţă. Am fost aici, împreună, în timpul grevei teatrelor din noiembrie-decembrie 1989. Şi am preferat să mă întorc pentru conferinţă aici, unde a început viaţa mea publică, tocmai pentru a ne reaminti de atmosfera de acum 20 de ani. Nu ştiu exact cum s-a întâmplat totul atunci, dar ştiu că s-a întâmplat”, a prefaţat Havel întâlnirea cu jurnaliştii din întreaga lume.

Un bulgăre de zăpadă care a luat-o la vale şi a declanşat o avalanşă. Aşa caracterizează Vaclav Havel evoluţiile din toamna cehoslovacă a anului 1989. Primele demonstraţii studenţeşti au avut loc la 16 noiembrie 1989, în Bratislava. Cehii i-au urmat pe 17 noiembrie, când peste 15.000 de studenţi au luat parte la manifestaţie. Poliţia i-a atacat brutal pe protestatari, prilej cu care s-a produs unul dintre evenimentele enigmatice ale revoluţiei pragheze: la retragerea protestatarilor, în faţa atacului forţelor de ordine, un tânăr a rămas întins pe caldarâm. S-a crezut că este Martin Smid, un student la Medicină, şi că a fost ucis de poliţişti.

Vestea s-a răspândit imediat, făcându-i pe cehi, dar şi pe slovaci să iasă în masă pe străzi. De fapt, adevăratul Smid era viu şi nevătămat şi degeaba autorităţile l-au arătat la televizor. Tăvălugul se pornise. A fost creat Forumull Civic, condus de Havel. La 27 noiembrie s-a declanşat greva generală şi comuniştii conduşi de Gustav Husak au acceptat negocierile cu opoziţia. A fost abolit articolul din Constituţie care prevedea monopolul partidului comunist. Gustav Husak, a demisionat şi, pe 10 decembrie, s-a instalat primul guvern necomunist de după 1948, condus de Marian Calfa. La 28 decembrie, Alexander Dubcek, conducătorul Primăverii de la Praga, din 1968, a devenit preşedinte al Parlamentului, iar pe 29 decembrie 1989, Vaclav Havel a intrat în Hrad, ca preşedinte al Cehoslovaciei.

Marti, 20 octombrie 2009 Sursa: Romania Libera Autor: Dominique Moisi

Relatia unei natiuni cu propriul trecut e cruciala pentru prezentul si viitorul ei, pentru capacitatea de a "merge mai departe" sau de a invata din greselile trecutului pentru a nu le mai repeta. Exista un trecut care "nu e mort si ingropat si, de fapt, nici macar nu e trecut", cum spunea William Faulkner in celebrul sau citat. Un asemenea trecut blocheaza obsesiv orice evolutie in directia unei reconcilieri necesare cu sine si cu fosti sau actuali inamici. Un asemenea trecut este dureros de vizibil azi, de pilda, in Balcani, o lume, in mare, paralizata de fixatia traumatizanta pe conflictele care au sfasiat regiunea in anii '90. O absoluta incapacitate de a lua in considerare punctul de vedere al celuilalt si de a depasi un anume sentiment de martiriu colectiv plutesc inca deasupra intregii regiuni, desi, pentru a fi corecti, trebuie sa spunem ca sunt inegal distribuite.

Balcanii nu au nevoie azi de istorici sau politologi, ci de psihanalisti care sa-i poata ajuta sa depaseasca trecutul in numele prezentului si viitorului. E de sperat ca promisiunea de a adera la UE va constitui cel mai bun "remediu psihanalitic". In contrast cu aceasta versiune paranoica a trecutului mai exista acel trecut care se afla ingropat sub tacere si propaganda; un trecut pur si simplu neasumat si care ramane ca o rana secreta, susceptibila de a fi oricand redeschisa. Desigur, lipsa de abordare a trecutului nu este privilegiul exclusiv al regimurilor nedemocratice. La peste 30 de ani de la disparitia lungii dictaturi a lui Francisco Franco, Spania se trezeste confruntata cu umbrele unui trecut pe care deliberat a ales sa nu-l confrunte. Acest trecut, presupus ingropat, era intotdeauna prezent, programat sa erupa brutal o data ce miracolul economic pierdea din viteza sau se oprea.

China, care tocmai a sarbatorit cu pompa martiala a 60-a aniversare a infiintarii "Republicii Populare" de catre Mao, constituie unul dintre cele mai interesante cazuri ale unei natii "mioape" fata de trecutul sau. China are multe motive de mandrie legate de istoria sa recenta. Ganditi-va numai la masivul acces la educatie deschis imensei sale populatii rurale, in comparatie cu "rivalul democratic" India. Asadar, mandria de azi a Chinei e legitima. In decursul a 60 de ani, o tara slaba si dezbinata, divizata de razboaie interne si externe, e pe cale sa devina a doua economie a lumii. Prosperitatea insolenta a Chinei, desi departe de a fi egal distribuita, relativa stabilitate politica a tarii in pofida unei deschideri strict limitate a regimului sunt de necontestat si merita respect. Dar succesul unei tari care si-a mobilizat extraordinar energiile pentru a transforma umilintele trecutului in mandrie nationala nu este insotit – asta, ca sa folosim un eufemism – de o deschidere responsabila fata de trecut.

Intre 1957 si 1976, de la inceputul "Marelui salt inainte" al lui Mao, care a dus la o foamete cu zeci de milioane de victime, si pana la sfarsitul "Revolutiei culturale", care a lasat societatea chineza divizata si traumatizata de cruzimea arbitrara si distrugerea bunurilor culturale, China a indurat doua decenii hidoase. Daca vrea sa progreseze pe plan intern si sa devina un actor respectat si respectabil al scenei internationale, China trebuie sa-si asume acest trecut. Dar cum poate China deveni capabila sa creeze "statul de drept" de care are atata nevoie, ca sa nu mai vorbim de democratie insasi, daca va continua sa-si minta sistematic cetatenii despre trecutul recent? A refuza sa-ti confrunti trecutul dureros echivaleaza cu riscul de a-l reproduce.

O asemenea optiune poate incuraja cele mai periculoase tendinte intr-o societate ai carei membri – in special cei tineri – nu cunosc ce se ascunde in spatele tacerii si al minciunilor oficiale. Cand am predat la Harvard anul trecut, studentii mei chinezi ignorau aproape complet istoria lor recenta. Reactionau la observatii critice cu un soi de nationalism tafnos. Aveau ei sa verifice acuratetea unor referinte istorice care nu se potriveau cu ceea ce invatasera la scoala ! Cum puteam fi atat de critic la adresa lui Mao? Afisam doar prejudecata occidentala fata de un urias asiatic in ascensiune!

Intre cele doua exemple extreme ale Balcanilor si Chinei, relatia dintre "memorie" si "istorie" cunoaste multe nuante de gri. Franta a avut nevoie de 50 de ani pentru a-si asuma deschis momentul Vichy si pentru a recunoaste ca statul francez se facuse vinovat de colaborare cu nazistii. Trecutul colonial al Frantei este in continuare un subiect dureros, departe de a fi abordat de o maniera obiectiva si lipsita de pasiune. E ca si cum adevarul si dreptatea ar fi privite ca potentiale obstacole in calea pacii, stabilitatii si progresului. Dar exista o diferenta majora fata de cautarea adevarului istoric – obligatie absoluta pentru o societate in general – si incercarea de a regla conturi si de a-i pedepsi pe cei gasiti si declarati vinovati. Trebuie sa cunoastem trecutul pentru a nu risca sa-l repetam, dar si pentru a-l putea depasi. Dar intre o istorie care paralizeaza capacitatea unei natiuni de a "merge colectiv mai departe" si lipsa absoluta a vointei de a-si asuma un trecut care poate da nastere la critici fata de prezent exista o ampla libertate de miscare. Natiunile sanatoase folosesc aceasta libertate pentru a ingropa durerile trecutului, daca nu trecutul insusi.

Comploturile din ceafa lui Ceauşescu

# Autori Florel Manu,Grigore Cartianu # Data: 19 oct 2009 http://www.adevarul.ro/articole/eforturile-de-inlaturare-ale-lui-nea-nicu-sustinute-din-romania.html

Planurile externe de înlăturare a lui „Nea Nicu“ s-au bazat şi pe „caii troieni“ din România. Silviu Brucan, Alexandru Bârlădeanu, Virgil Măgureanu, Ion Iliescu, generalii Nicolae Militaru şi Ioan Ioniţă sunt doar câţiva dintre cei care au complotat la răsturnarea lui Ceauşescu.

Momentul Praga 1968 i-a adus lui Ceauşescu simpatia reţinută a Occidentului, dar şi o doză de antipatie din partea Moscovei. Consolidat la putere, Ceauşescu a trecut pe linie moartă o parte dintre activiştii de partid fideli lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Alţii, mai tineri, care au fost iniţial în graţiile puterii, dar care „promiteau”, au fost şi ei înlăturaţi, din precauţie.

Trei grupuri ostile regimului dictatorial

Toţi aceşti oameni, din toate zonele sociale şi intelectuale, au ajuns atât în atenţia Moscovei, cât şi a altor cercuri care nu-l înghiţeau pe Ceauşescu. Istoricul Alex Mihai Stoenescu împarte comploturile interne anti-Ceauşescu în trei mari grupări: „Vechii activişti de partid”, „Militarii” şi „Perestroikiştii”.

„Categoria vechilor activişti de partid cuprindea stalinişti care au organizat - şi la sugestia Moscovei - «Scrisoarea celor şase»: Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Constantin Pârvulescu, Grigore Răceanu, Silviu Brucan şi Gheorghe Apostol. Al doilea grup este cel militar, condus de generalul Militaru, cel mai activ, care contactase o groază de generali de prin Armată şi de prin Securitate, dar care nu era un grup constituit. Mai erau Ioan Ioniţă, Radu Nicolae şi Ştefan Kostyal, ultimul avea chiar nevastă rusoaică. Al treilea grup e grupul perestroikist, al lui Ion Iliescu, cu cei care îl curtau, printre care şi Virgil Măgureanu”, explică Stoenescu.

Conspiraţia lui Iliescu

În jurul lui Iliescu s-a conturat cea mai controversată grupare. În timp ce Măgureanu îşi recunoaşte, în felul lui, calitatea de complotist la căderea lui Ceauşescu, Ion Iliescu neagă vehement ideea de complot. O acreditează numai pe cea a revoluţiei.

A recunoscut totuşi, pe 16 decembrie 1994 (pe când era preşedintele României), în faţa Comisiei Senatoriale pentru Cercetarea Evenimentelor din decembrie 1989, că s-a întâlnit cu oameni grei, care erau cunoscuţi de Securitate ca fiind împotriva regimului.

„Am avut câteva întâlniri conspirative, cu participarea a patru-cinci persoane. După aceea am decis să ne vedem numai câte doi.

Au apărut şi multe elemente de lipsă de vigoare, mai ales generalul Militaru nu manifesta suficientă prudenţă. Ceea ce a şi făcut ca, la un moment dat, să fie reţinut, i s-a făcut o percheziţie.

A mai apărut printre noi un om, un fel de «pisică cu clopoţei», un om cu gură mare şi nerăbdător – Radu Nicolae. Am şi decis să întrerupem orice legătură cu el. Din păcate, cu generalul Ioniţă s-a petrecut un accident: în 1987 a făcut cancer şi a dispărut.

Personal, am ajuns la concluzia că nu este posibil să întreprindem nimic din acest punct de vedere. Mai ales după reţinerea şi anchetarea generalului Militaru. După aceea, şi Măgureanu a fost scos de la Institutul de Ştiinţe Politice de pe lângă „Ştefan Gheorghiu“, la începutul lui 1989, şi trimis la Muzeul Judeţean de la Focşani”, a declarat Iliescu în faţa Comisiei. Constituirea grupării a avut loc însă cu mult înainte de aceste acţiuni.

Volga neagră

Înainte de vânătoare, Ceauşescu exersa trasul cu arcul. În plan secund, cu cămaşă albă, Ion Iliescu

După o serie de interviuri făcute cu fostul şef al SRI, istoricul Alex Mihai Stoenescu îl întreabă deschis pe Măgureanu: „În ce an s-a petrecut prima dumneavoastră întâlnire cu Iliescu?”.

Măgureanu răspunde fără ocolişuri: „În septembrie 1973, la Timişoara, cu ocazia deschiderii anului universitar”. Apoi povesteşte cu lux de amănunte: „I-am spus: «Tovarăşul Iliescu, eu ştiu că urmează să plecaţi la Bucureşti, la o consfătuire». «Dar tu ce faci?» Zic: «Eu mă întorc la Bucureşti, că am avut o întâlnire cu studenţii mei şi plec, normal, înapoi». Mă întreabă: «Unde locuieşti?». Răspund: «La hotelul partidului».

«La ora şase fix vin să te iau cu maşina de la hotel». Mie nu prea îmi venea a crede. Cine sunt eu? Şi mi-am aranjat o posibilitate de rezervă, de a mă duce la aeroport cu o altă maşină, să nu pierd avionul. Când colo, la şase fix a venit maşina. Era o Volgă veche, mare, aflată încă în dotarea unora dintre comitetele judeţene. Cu acea Volgă ne-am dus împreună la aeroport”. Volga neagră era automobilul-emblemă al puterii politice în acei ani. Un automobil fabricat, evident, în URSS.

Racolarea

Destul de „umblat” prin cercurile de informaţii, Măgureanu ştia cu siguranţă care este omul vizat pentru înlocuirea lui Ceauşescu. Chiar dacă existau şi alte variante, atenţia lui Măgureanu s-a îndreptat către Ion Iliescu. Opt ani mai târziu, lucrurile avansează.

„Am hotărât să-l întâlnim pe Ion Iliescu la Cehu Silvaniei, în Sălaj. El mi-a atras atenţia din Bucureşti: «Măi, să fie puţină lume!».

«Păi nu, că vom fi în principal noi doi şi mai am un prieten acolo, un primar, Vasile Vlaica. El ne va primi şi ne va da o masă undeva, ştiu şi locul». Era undeva într-o pădure, o cabană deasupra Cehului, frumos loc!”, îşi aminteşte Măgureanu.Fostul şef al SRI scoate în faţă şi notorietatea pe care o avea Iliescu la începutul anilor ‘80, mai precis în 1981.

„Încep să zbârnâie telefoanele, se spune că vine Ion Iliescu cu tot comitetul judeţean. M-am pomenit la Cehu Silvaniei cu vreo 40 de persoane, în frunte cu prim-secretara. Ne aşezăm la o masă într-o poiană. Acuma, de mâncare nu-mi ardea. Iliescu m-a luat pur şi simplu şi m-a pus lângă el. Atunci am profitat niţel de ocazie şi l-am luat la o plimbare prin pădure. Acolo a avut loc aşa-zisa racolare, ca să folosesc expresia uzitată chiar de el. Acolo i-am spus eu despre faptul că el este perceput ca viitorul preşedinte al României”, mai subliniază Măgureanu în discuţia sa cu Stoenescu.

Încăpăţânare

Consolidat la putere, Ceauşescu a trecut pe linie moartă o parte dintre activiştii de partid fideli lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Atunci am profitat niţel de ocazie şi l-am luat pe Iliescu la o plimbare prin pădure. Acolo a avut loc aşa-zisa racolare, ca să folosesc expresia uzitată chiar de el. Virgil Măgureanu fost şef SRI

Misteriosul Brucan

Poveştile despre jocurile orchestrate de Silviu Brucan par desprinse din filmele cu spioni. Cu toate că era consemnat la domiciliu după ce-l criticase pe Ceauşescu în urma revoltei de la Braşov, din 1987, serviciile străine au reuşit să-i obţină lui Silviu Brucan, un an mai târziu, vize pentru Occident şi pentru Moscova.

„A fost scos la Viena, sub pretextul unei conferinţe, iar apoi a fost «plimbat» pe la Londra, Washington şi Moscova. Aici s-a văzut cu Gorbaciov. A fost adus special”, spune istoricul Alex Mihai Stoenescu. În acel moment, Brucan şi ceilalţi din gruparea foştilor activişti de partid se gândeau la iniţierea şi conceperea „Scrisorii celor şase”.

Acest eveniment a fost relatat chiar de Silviu Brucan, la 8 februarie 1994, Comisiei Senatoriale pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989. „Gorbaciov a fost de acord cu tentativa noastră de înlăturare a lui Nicolae Ceauşescu, dar a subliniat de mai multe ori că PCR trebuie să rămână forţa politică conducătoare în ţară”.

În urma acestei discuţii, Brucan a hotărât continuarea acţiunii de redactare a scrisorii, adresată în special conducerii partidului, oamenilor din jurul lui Ceauşescu. „Mi-am dat seama ce efect va avea «Scrisoarea celor şase», în special pentru Ceauşescu. El susţinea că tot partidul este de partea lui şi, dintr-o dată, nişte comunişti cunoscuţi, cu nume sonore, iau poziţie împotriva lui”, a mai spus Brucan în faţa Comisiei.

Un lucru este uluitor: Brucan se arăta extrem de ostil lui Ceauşescu, iar acesta se mărginea să-l evacueze din Cartierul Primăverii – pe atunci, cartierul nomenclaturii – şi să-l trimită la bloc, într-un cartier muncitoresc: Dămăroaia! Explicaţia prudenţei lui Ceauşescu, dictatorul care în situaţii similare se manifesta cu duritate sau chiar cu cruzime, se află în altă parte: pe axa Moscova – Washington, care o oferea protecţie lui Brucan. O protecţie nevăzută, dar implacabilă, de care beneficiază, de regulă, doar piesele-cheie de pe tabla de şah a marilor puteri.

Legături între complotişti

Între cele trei grupuri existau multe punţi de legătură. În fond, complotiştii aveau acelaşi scop - să-l elimine pe Ceauşescu – şi acelaşi comandament extern: Moscova.

Despre o legătură directă între „vechii stalinişti” şi „perestroikişti” a vorbit Silviu Brucan într-un interviu din 2002 (în revista „22”): „În perioada când eu aveam domiciliu forţat, Măgureanu a fost unul care străbătea barajul şi venea la mine acasă, şi cu două sticle de vin pe deasupra. El avea legături vechi cu Iliescu. Şi avea şi Şcoala de Securitate”.

În acelaşi interviu, Brucan vorbeşte şi despre altă legătură, între grupul vechilor stalinişti şi cel al militarilor. Întrebat cu cine complota în anii ’80, Brucan a răspuns: „Unul a fost generalul Militaru. Era, într-adevăr, foarte apropiat de serviciile secrete sovietice. Pe mine m-a interesat poziţia lui anti-Ceauşescu. A făcut treabă bună în Armată, a constituit un grup destul de mare de generali care erau împotriva lui Ceauşescu şi care în timpul Revoluţiei au luat poziţia respectivă”.

O altă legătură dintre „vechii stalinişti” şi „militari” e redată de Gheorghe Apostol în cartea Laviniei Betea, „Maurer şi lumea de ieri. Mărturii despre stalinizarea României”. Apostol povesteşte: „În 1986 am venit din Brazilia, unde eram ambasador, pentru efectuarea concediului de odihnă. Atunci am pus la cale, cu generalul Ioniţă, răsturnarea lui Ceauşescu. Avea un grup de generali de Armată, buni prieteni de-ai lui, şi de la Securitate un număr de generali, de ofiţeri superiori, precum şi o sută de activişti de partid, în frunte cu Iliescu. Aceşti oameni erau decişi să acţioneze când se producea lovitura, pentru a conduce oamenii muncii să susţină noua conducere, care trebuia să fie instalată în timpul lucrărilor unei plenare a CC al PCR. M-am întors la post, în Brazilia, şi aşteptam cu nerăbdare să primesc veşti de la Ioniţă. Dar în loc să vină vestea pe care o stabilisem, aflu că generalul Ioniţă a murit. A fost iradiat, altfel nu se explică cancerul galopant care l-a terminat în două luni”.

Trenul din gară

Silviu Brucan a explicat, printr-o metaforă, şi felul în care Ion Iliescu a fost propulsat la putere, graţie complotului şi pe fundalul Revoluţiei din Decembrie 1989: „În momentul în care a sosit trenul Revoluţiei, noi eram în gară, pentru că eram singurii care cunoşteam mersul trenurilor. Ne-am suit în tren şi am pus mâna pe putere. Când zic «noi», mă gândesc în primul rând la Ion Iliescu”.

Catavencu mon amour | 16 Iul 2009 | Alin Ionescu

Scurtă poveste tragi-comică despre fiţele socialismului românesc.

Pentru un om oarecare, fiţa înseamnă să se alinieze modei celor cu a căror condiţie socio-finaciară vrea să rimeze. Pentru o ţară, o fiţă presupune scrierea cît mai fantezistă a unor manuale de istorie în care urmaşii să se dea mari cu rudele lor moarte, aşa cum o coană bovarică de provincie se mîndreşte cu amicii ei din capitală. Aţi reţinut, ideea e ca istoria asta să nu denote doar eroismul din războaiele de apărare, ci şi o origine nobilă şi, mai ales, o bună sincronizare cu paşii de dans făcuţi de naţiunile civilizate pe ringul de dans al istoriei.

Canonul ideologic de serviciu ne-a îndopat ceva vreme cu tot felul de istorioare despre originile intelectuale autohtone ale socialismului românesc, o mişcare viguroasă, plină de seva progresistă a adepţilor băştinaşi ai lui Fourier şi Saint-Simon. Fără să înţeleg niciodată prea bine termenul, "Falansterul" de la Scăieni a rămas, pînă tîrziu, un halou de ceaţă în peisajul, oricum destul de arid, al modernizării României. Cine era Theodor Diamant? (auzi ce nume !); ce-l apucase cu socialismul?; de ce tocmai la Scăieni? Dacă şi pe voi v-au măcinat aceste întrebări, citiţi mai departe! De fapt, acest fourierist dîmboviţean era un băiat pe cît de vizionar, pe-atît de înfometat, dispus mereu să bată la uşile sponsorilor vremii pentru a crea "ordinea soţietară" care să-i ducă de rîpă pe cei care l-ar fi ajutat. Deh, ştiţi cum e, chiar în miezul celei mai ordinare utopii de mîna a doua se-ascunde cinismul pervers al celor ce vor să facă revoluţii pe banii viitoarelor victime.

Aşadar, Theo Diamant al nostru pleacă să studieze la München milităria, matematica, franceza şi, evident, germana, apoi, după un scurt periplu prin Geneva, ajunge în Paris, unde nimereşte chiar în mijlocul ideilor milenarist-utopice, prizate cu pasiune, în acea perioadă, de orice june nimerit pe malurile Senei. Bine înarmat ideologic şi plin de speranţe, se întoarce în Principate în 1834, unde-l bombardează pe proaspătul domn cu interminabile memorii în care lăuda "metoda falansteriană". Refuzat, se îndîrjeşte şi împreună cu văru-său, Manolache Bălăceanu – un boiernaş coţcar plin de ipoteci –, întemeiază "ferma agronomică şi facturieră" de la Scăieni, cea mai mare dintre moşiile ipotecate ale lui Bălăceanu, care, om practic, o va arenda verişorului Diamant încă o dată, fraierind astfel şi rudele, şi cauza socialismului. Ce şi-o fi zis săracul om – "E doar o utopie, nu?". Zilele de glorie ale aşezămîntului care urma să abolească suferinţele rasei umane şi apoi să contamineze Europa toată au fost doar 43; din 10 martie pînă în 22 aprilie 1835. Socialismul valah nu prinsese nici măcar un sezon estival cînd proprietari, arendaşi şi parteneri s-au năpustit să destrame, pentru banale motive pecuniare, firava oază de egalitate şi fraternitate.

Pînă în 30 decembrie 1836, cînd ultimii "soţi" – aşa se numeau cobaii lui Diamant – au părăsit colonia, numărul victimelor a variat între 53 şi cîţiva. În orice caz, acum putem să ne batem şi noi pe burtă cu manualele de istorie şi să ne dăm mari prin cartierul naţiilor civilizate ale Europei că am avut, frăţioare, socialism utopic, la fel ca surioara noastră Franţa. Că doar alde Iliescu, Năstase şi Ponta nu s-or trage spiritual doar din Bodnăraş, Ana Pauker şi Gheorghiu-Dej.

Text extras din Almanahul de Fiţe, A.C. 2008

Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 08 Iul 2009 | Alin Ionescu

În unele seri din anii ’80 ai adolescenţei mele, cînd mă aşezam cu maică-mea, taică-meu şi fratele meu mai mic la masa de cină şi sporovăiam despre penurie şi Ceauşescu, taică-meu se întreba retoric ce-or fi vorbind nea Nicu cu Leana, cînd mîncau ei seara, în palatul din Primăverii, aşa ca noi. Se năşteau dispute şi despre ce mîncau, tot taică-meu susţinînd, uneori cu multă convingere, că nea Nicu era înnebunit după ciorba de fasole.

După acele discuţii, cu burta plină de fasole bătută, mă retrăgeam în camera mea şi îmi imaginam, ca-ntr-un dialog interior fără sens, discuţiile din spatele uşilor închise ale demnitarilor zilelor acelora.

Cîteodată mergeam şi mai departe cu fantezia şi încercam să-mi închipui ce-or fi discutat Stalin cu Gheorghiu-Dej al nostru, despre care pe-atunci credeam că fusese un tip mişto, care ne scăpase de ruşi.

Azi, la cei 40 de ani neîmpliniţi, am avut şansa să-mi cumpăr o carte* din care să aflu pe bune ce discutau Stalin şi Ghiţă al nostru. Era la începutul lui aprilie 1946, în biroul de la Kremlin al lui Stalin, tovarăşii români veniseră pentru nişte indicaţii preţioase legate de alegerile din ’46, alea pe care urmau să le cîştige alături de Frontul Plugarilor, în FND – un fel de FDSN al acelor ani –, pe o platformă comună cu disidentul liberal Tătărescu. La discuţii participau Molotov, Malenkov, Teohari Georgescu, Dej şi, of course, Stalin, care n-a avut nici o ezitare în a le da comuniştilor români un milion de dolari, fond de campanie. Măcar pentru stenograma acestei discuţii şi tot merită să cumpăraţi cartea.

Ei bine, Stalin vorbind privat arată ca un mare politician, cu un incredibil umor cinic. Să luăm o mostră din stenogramă: „(Stalin n.n.) Răsfoieşte programul lui Tătărescu. Citeşte: / «Consolidarea regimului monarhiei constituţionale, ca aşezămînt de bază al statului român şi garanţia dezvoltării sale istorice» / Rîde / «Şi voi sînteţi de acord cu asta?… Să vedem ce mai scrie Tătărescu.» / Citeşte. / «…capitalul generator de bogăţii…» / Rîde. / «Da, interesant de văzut ce generator de bogăţii ar fi capitalul ăsta fără muncitori. Ar sta în bănci şi ar mucegăi»“.

* Istoria comunismului în România, documente, perioada Gheorghe Gheorghiu-Dej, volum editat de Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu, Armand Goşu, Humanitas, 2009, cu sprijinul Fundaţiei „Konrad Adenauer“.

Sunt doctorand al univ din Helsinki si v-as fi recunoscatoare daca ati completa chestionarul interesat de sentimentul securitatii sociale in comunismul romanesc si daca l-ati trimite unor prieteni su cunostinte spre completare. Sinceritatea cu care raspundeti influenteaza decisiv rezultatele cercetarii. Raspunsurile oricarui roman, indiferent de varsta, profesie etc. sunt mai mult decat binevenite. Va multumesc foarte mult, Elena Dragomir

http://spreadsheets.google.com/viewform?formkey=dHR3ZXhtVnZiVGRpSEU4aVppTl9TNGc6MA..

Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 08 Iul 2009 | Alin Ionescu

Cînd vine vorba de cei care s-au luat la trîntă cu duşmanul bolşevic în anii ’50, toată lumea ştie de bandele care şi-au părăsit nevestele, vacile, gospodăriile şi copiii şi s-au cărat în munţi, cu un sac de grenade în spinare şi un puşcoci în mînă.

Pe lîngă aceştia, au existat eroii mici, cărora nimeni nu s-ar gîndi azi să le facă vreo statuie pe undeva, deşi la drept vorbind merită. Sabotorii din tipografii i-au enervat uneori pe comunişti mai mult decît bandiţii montaniarzi.

Într-o notă a Sectorului Presei Centrale din aprilie ’53, nişte tovarăşi responsabili fac un inventar al greşelilor de tipar „cu caracter duşmănos“ din Combinatul Poligrafic Casa Scînteii. În 23 februarie ’53, de exemplu, linotipistul Cristache Anastasiu a reuşit să culeagă pentru Contemporanul sintagma delicioasă „învăţătura ţaristă“, asta bineînţeles în loc de „învăţătura stalinistă“. Vă daţi seama că tov. Anastasiu nu făcuse o simplă greşeală de tipar, ci un rafinat act de sabotaj ideologic, chestie care a dus la retragerea întregului tiraj de pe piaţă şi la topirea lui urgentă în condiţii de maximă conspirativitate.

Din acelaşi raport mai aflăm că la Scînteia tineretului, în noaptea dintre 7 şi 8 martie ’53, linotipistul Gh. Roşianu a cules în articolul academicianului Ştefan Milcu, „Înarmaţi cu învăţătura stalinistă“, „În geniala sa operă noi găsim un model de critică desgustătoare a oricărei concepţii idealiste“, în loc de „În geniala sa operă noi găsim un model de critică distrugătoare a oricăror concepţii idealiste“. Roşianu a fost prins, linotipurile erau numerotate şi exista o evidenţă strictă a maşinilor şi oamenilor care lucrau la ele în fiecare schimb, şi deşi şeful de echipă, unul Rizea, a făcut tot posibilul să-l scape, încercînd să refacă placa, totuşi fapta lui Roşianu a ajuns la urechea atentă a partidului şi probabil că linotipistul nostru s-a ales cu nişte vizite pe la Securitate şi, cine ştie, cu nişte degete lăsate în tocul unei uşi.

La fel de drăguţă e şi „greşeala“ tovarăşului Răduţu, un linotipist de la România liberă, care într-o noapte stalinistă îngheţată din România ocupată a anului ’53 a avut inspiraţia să culeagă „Comitetul fascist al tineretului sovietic“, în loc de „Comitetul antifascist al tineretului sovietic“. Tuturor acestor linotipişti, care au înghiţit nu plumbul glonţului comunist, ci plumbul otrăvit al propagandei staliniste, merită să le oferim azi, aici, un minut de recunoştinţă.

Sursa: http://www.catavencu.ro/eroismul_linotipistului_necunoscut_cristache_anastasiu-8786.html

Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 01 Iul 2009 | Alin Ionescu

 

Fiindcă cunosc personal cîţiva bunici care de prin ’45 au ieşit ani buni la poartă, uitîndu-se cu ochi plini de speranţă pe uliţă ca să-i aştepte pe anglo-americani, simt nevoia să vă relatez pe scurt o întîlnire decisivă pentru instaurarea comunismului în România. Asta ca să pricepeţi mai bine cît de parşivă e istoria şi cît de puţin îi pasă ei de visele, vieţile şi problemele personale ale celor care o învaţă la şcoală sau o aud pe stradă, la joacă, de la ceilalţi copii, la o partidă de şotron, faza pe grădiniţe.

Aşadar, ne aflăm pe 9 octombrie 1944 şi, din informaţiile trimisului nostru istoric special prin Memoriile lui Churchill, ne aflăm la Moscova, undeva la Kremlin, într-un birou somptuos.

Pe partea meteorologică, vremea era destul de mohorîtă, însă vremurile istorice păreau să se însenineze pentru marea alianţă antifascistă dintre anglo-americani şi ruşi. Armata Roşie mergea în pas de voie spre Berlin, iar yankeii şi băieţii lui Churchill veneau din partea ailaltă ca să se pupe cu ruşii în Alexanderplatz. Să fi fost spre zece noaptea cînd Churchill s-a văzut pentru prima oară cu Stalin, la Kremlin. Şi, îşi aminteşte Churchill, „fiindcă am văzut că momentul era favorabil pentru afaceri“, i-a zis Tătucului: „În  ceea ce priveşte Marea Britanie şi Rusia, ce ai zice dumneata să aveţi 90% predominare în România, noi 90% în Grecia şi 50-50% în Iugoslavia?“. Apoi, prim-ministrul care a deplîns tragerea Cortinei de Fier peste Europa a luat o foiţă de hîrtie, a scris pe ea ţările şi procentele şi i-a băgat-o lui Stalin sub mustaţă. Tovarăşul Stalin, calm, a luat un creion cu două capete, unul roşu şi altul albastru, din ăla cum se mai găsea încă prin librării înainte de ’89, şi – culmea ironiei – a bifat cu partea albastră a creionului că e de-acord cu propunerea domnului Churchill. Apoi Churchill zice: „Nu este oare prea cinic cum am dispus de soarta a milioane de oameni în această manieră insolită? Hai să ardem hîrtia!“.

Şi acum, pentru toţi bunicii şi martirii români anticomunişti care au stat cu ochii beliţi prin munţi şi prin şuri şi prin pivniţe aşteptînd să vină anglo-americanii să-i scape de tovarăşi, iată ce i-a răspuns Stalin lui Churchill la propunerea indecentă a arderii hîrtiei: „Nu, păstreaz-o dumneata!“. OK, o să spuneţi că, aşa cum a fost semnat în final, aranjamentul era valabil doar pentru trei luni, însă hai să nu fim naivi, şi Churchill, şi Stalin ştiau că e definitiv în termeni postbelici. La acea dată, ruşii cutreierau România cu tancurile, iar to’ar’şa Pauker era de mult aterizată pe aeroportul Băneasa şi punea osul şi cocul prin Bucureşti la instaurarea regimului popular. Cît despre Churchill, se ştie că îl cam durea undeva de România şi Bulgaria, două mici ţări balcanice despre care spusese clar că-i sînt cam antipatice.

 

Academia Caţavencu din 17 Iun 2009 | Alin Ionescu

E vară, e soare, deci romånii se cară spre mare, fericiţi de minunatele condiţii oferite de capitalismul romånesc. Aşa că e momentul propice să facem un scurt popas istoric pe ruta spre litoral şi să ţinem un moment de reculegere lîngă Canalul Dunăre-Marea Neagră, măreaţa realizare a regimului comunist, în urma căruia se află presărate în morminte mii de cadavre.

Povestea lui începe prin vara lui ’48, cînd, aflîndu-se într-o vizită tovărăşească la Moscova, Ghiţă Dej se vede adus de Stalin în faţa unei hărţi a Romåniei peste care boss-ul PCUS se apleacă; ochii îi cad peste Dobrogea şi trasează cu vestitul lui creion roşu o linie care pleacă de la Cernavodă şi se opreşte în mare.

Ideea lui Stalin de a săpa un canal între Dunăre şi Marea Neagră nu era nici pe departe un act de iubire pentru industria irigaţiilor dobrogene. Fireşte, la suprafaţă aşa părea, însă în fond Stalin voia să-i sugereze lui Dej o idee originală de Gulag. În plus, după ce se certase cu Tito, cu care se înţelesese la cataramă pînă prin primăvara lui ’48, generalisimul parcă prinsese şi mai mare drag de Ghiţă al nostru. Mutase Kominformul – un fel de reţea de spionaj europeană a partidelor comuniste – de la Belgrad la Bucureşti şi tot pe Ghiţă îl pusese să se răţoiască la aşa-zisul „titoism“ la reuniunea de la Budapesta, în ’49.

Dar să revenim la Canal! Pe 26 mai ’49, Biroul Politic al PMR bagă scurt o hotărîre în urma căreia mii de deţinuţi politici vor ajunge să-şi pună osul temelie sub viitorul şenal navigabil. În scurt timp, lucrurile au luat-o razna rău de tot, chiar şi oficialii comunişti ajungînd să se ia cu mîinile de cap din cauza torturilor şi a cruzimii la care ajunseseră unii dintre responsabilii cu supravegherea deţinuţilor. Liviu Borcea e un caz de notorietate. Comandantul de la Capul Midia, pe care venirea comuniştilor la putere îl prinsese ca brutar, a ajuns să fie investigat de o comisie din MAI fiindcă depăşise, din proprie iniţiativă, numărul maxim de victime admis de Securitate. Avea o metodă personală, unică, de a verifica dacă nu cumva cei consideraţi morţi sînt încă în viaţă: înfigea o vergea lungă şi ascuţită de fier şi de-abia apoi îi considera apţi să meargă la groapa comună.

În august ’53, Borcea a fost suspendat şi judecat chiar de către cei care-i ceruseră hotărîre în munca de reeducare a burgheziei, dar iese în vara lui ’57 şi este primit din nou în mijlocul colegilor din Miliţie, iar în anul următor va fi trecut în rezervă cu gradul de căpitan, urmînd să mai mănînce nişte ani buni o pensie cîştigată nu cu sudoarea frunţii lui de brutar, ci cu sîngele celor pe care i-a băgat în morminte. Cît despre canal, imediat după moartea lui Stalin, în martie ’53, lucrările s-au oprit, şanţurile aşteptînd cuminţi naşterea ideii Magistralei Albastre în creierul lui Ceauşescu.

Academia Caţavencu din 24 Iun 2009 | Alin Ionescu

Într-un concurs neoficial al genului omagial, varianta „Cultul personalităţii“, probabil că lui Stalin nu i-ar fi deloc ruşine. În anii ’50, tătuca popoarelor stătea excelent la capitolul iubire şi la asta contribuise şi faptul că în anii de după război cîştigase nu doar teritorii noi şi bogate în resurse, ci şi milioane de oameni gata oricînd să-i ofere iubirea lor. Românii aduşi cu forţa în sala de teatru a istoriei Europei de Est, după ce Aliaţii se înţeleseseră cu ruşii să tragă Cortina de Fier, au fost puşi să asiste şi să aplaude cu entuziasm la această piesă de teatru jucată pe scena ţării, de fapt o piesă despre lupta pentru putere, în care regizorul era Stalin, actorii alde Dej, Pantiuşa, Pauker, Teohari Georgescu şi Comp., iar Marx şi Lenin doar nişte amărîţi de scenografi, care se ocupaseră cu decorurile, deja destul de învechite încă de pe atunci.

Şi dacă tot veni vorba de spectacolele de putere şi de concursurile de obedienţă, ar fi bine să aflaţi cum organizau comuniştii români ziua lu’ tov. Stalin.

Aşa cum reiese dintr-o hotărîre a Biroului Politic al PMR din ’49 (era prin mai şi în decembrie, pe 21, Stalin împlinea 70 de ani), planul consta în: reeditarea operelor complete în patru volume la editura PMR, o culegere de poezii închinate lui Stalin la Editura de Stat, tiraje de milioane de exemplare cu broşura Scurtă biografie a tov. Stalin – deci cîteva zeci de vagoane de maculatură –, săli speciale de lectură numite „I.V. Stalin“, o sesiune solemnă a Academiei Române în decembrie dedicată vieţii şi activităţii, „organizarea unei consfătuiri cu compozitorii avînd drept obiect crearea de cantate şi alte opere muzicale consacrate tov. Stalin“, aşijderea cu sculptorii şi pictorii, care trebuiau să-l picteze şi să-l sculpteze pînă în decembrie pe Stalin din toate poziţiile, zeci şi sute de expoziţii foto, seminarii, mese rotunde şi pătrate, consfătuiri şi simpozioane dedicate studierii ideilor geniale ale lui Stalin şi, nu în ultimul rînd, o surprizăăăăăăă din partea oamenilor muncii; mai precis, iată ce se plănuise concret la punctul 4 al hotărîrii: „Se va elabora de îndată un plan de strîngere a darurilor pentru tovarăşul Stalin din toate colţurile ţării. Pregătirea darurilor va începe în luna iunie. Aceasta nu se va anunţa în public. Se vor trimite în această chestiune circulări ale CC PMR, CC GCM, CC UTM, ARLUS.

Toate cadourile vor fi concentrate la Bucureşti pînă pe 1 noiembrie 1949. Se va face un demers pentru a permite ca aceste cadouri să-i fie duse tov. Stalin de o delegaţie a oamenilor muncii din RPR“. Cei născuţi în perioada fanariotă şi chiar mai bătrîni ştiu mai bine obiceiul boierilor români de a se gudura ba pe lîngă ţari, ba pe lîngă papucii sultanilor cu cadoriseli strînse cică de oamenii muncii valahi, prin care aceştia ţineau să-şi exprime dragostea şi preţuirea pentru măritele capete. Deci, cu tot respectul pentru demnitatea românească ancestrală, sincer nu prea văd în ce constă diferenţa: sultan, ţar, tătucă, licurici, nu contează, toţi primesc cu plăcere un macrame românesc cu chipul lor.

Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 10 Iun 2009 | Alin Ionescu

 

De ceva timp încoace, încep să înţeleg că, dincolo de orice interpretare în cheie ideologică a epocii comuniste, destinele oamenilor au farmecul lor tragic şi neînţeles. Printre biografiile comuniştilor români sînt şi poveşti exemplare despre vieţile şi faptele unor adolescenţi care au aderat la comunism în anii interbelici, care şi-au riscat viaţa şi libertatea pentru un crez ideologic tîmpit, dar legitim într-un fel la acea vîrstă, şi care în anii de maturitate şi-au convertit setea de dreptate din tinereţe în sete de putere.

Orice tînăr care intră din convingere într-o organizaţie cu structură ierarhică ajunge, mai devreme sau mai tîrziu, să-şi dorească să avanseze în interiorul ei; şi-atunci tinde să facă compromisuri, să tragă sfori, să calce pe cadavre, să-şi facă o carieră.

Uneori însă, conştiinţa lui are un zvîcnet şi cedează sub povara vinovăţiei. Cazul lui Teohari Georgescu e exemplar în sensul ăsta. Teohari se naşte în 1908 la Bacău, este al treilea din cei şapte copii ai lui Costică Georgescu şi de mic devine ajutor în băcănia lui taică-său. În ’23, la cincisprezece ani, pleacă să lucreze la Bucureşti, ca ucenic, în tipografia de la „Cartea Românească“.

După ce ajunge zeţar, la 18 ani, intră în sindicatul Gutenberg al tipografilor şi apoi, citind broşuri comuniste şi marxism-leninism în tiraje populare, ajunge la convingeri de extremă stîngă şi intră în mişcarea muncitorească, participînd la acţiuni clandestine, împrăştiind manifeste şi tot tacîmul şi intrînd astfel rapid în vizorul Siguranţei. În ’41 ajunge în puşcărie, iar august ’44 îl va prinde în lagărul de la Caransebeş. În noiembrie, Ana Pauker, care-l ştia de la Moscova, din anii ’40, cînd fusese instruit de KGB, îl numeşte subsecretar de stat la Ministerul Afacerilor Interne. Îi informează constant pe sovietici, e omul lor de încredere, şi ajunge ministru de Interne în ’45, în cadrul Guvernului Groza.

Pe atunci s-a întîmplat povestea următoare: o fetiţă de nouă ani îi cere o audienţă în care îl roagă cu lacrimi în ochi să-i elibereze tatăl din puşcărie. Ministrul îi împlineşte ruga şi apoi, ani şi ani la rînd, are grijă de fetiţă. Îi trimite bani, cadouri, cărţi. În adolescenţă, fata îi mărturiseşte că vrea să intre în UTM, însă Georgescu ce credeţi că-i spune? Ei bine, să n-o facă şi să-şi vadă de viaţa ei fără să adere la comunism. Vine însă anul ’52, cînd Stalin se hotărîse să scape de elementele alogene evreieşti din PCUS, Dej primeşte acordul pentru epurarea evreilor din PCR şi, cum Teohari Georgescu, deşi român get-beget, era omul Anei Pauker, cade odată cu ea. E scos de la Interne şi ajunge la rîndul lui în arestul MAI în ’53. După trei ani de anchete e eliberat şi trimis, culmea, corector la fosta „Cartea Românească“, devenită între timp combinat poligrafic. După o vreme, Dej îşi arată mărinimia ironică şi-l face directorul tipografiei. De murit va muri în ’76, neştiut de nimeni, dar înmormîntat la mausoleul din Parcul Libertăţii, actualul Carol, undeva în preajma lui Dej.

Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 03 Iun 2009 | Alin Ionescu

Despre această bîrfă s-a discutat mult în epocă şi uneori peste măsură. Episodul care ar îndreptăţi discuţia s-ar fi petrecut la celebra universitate comunistă de la Doftana, în care Ceauşescu şi Dej s-au nimerit împreună prin ’38. Ceauşescu era un tînăr rătăcit în mişcarea muncitorească după ce fusese prins de Siguranţă, iar Dej era deja un staroste de pîrnaie, ajuns acolo după celebrele mişcări de la Griviţa, din ’33. În logica strictă a „relaţiilor principiale“ şi a „moralei comuniste“, relaţiile homosexuale erau similare cu trădarea marxism-leninismului sau ceva de genul ăsta. Dar să revenim la Dej şi la viaţa lui amoroasă. Tovarăşul Ghiţă se căsătorise în ’26, la Galaţi, cu o femeie despre care se spune că fusese de o rară frumuseţe, Maria Stere Alexe, fata unui sifonar cu ceva bănuţi la teşcherea. Doi ani mai tîrziu, venise pe lume Vasilica, celebra Lica de mai tîrziu, pentru care Dej va dezvolta o nebunească iubire paternă. În ’31, celor doi li se mai năştea o a doua fetiţă, Constanţa, şi la puţin timp după naşterea ei, Gheorghe e mutat disciplinar de la Galaţi la atelierele CFR de la Dej, din cauza ieşirilor lui comuniste. Maria refuză să meargă cu el şi, practic, din acel moment, cei doi soţi se despart. În ’33, cînd el o luase deja serios pe arătura comunismului şi era judecat în procesul intentat muncitorilor ceferişti de la Griviţa, Maria bagă divorţ, îl obţine, apoi se recăsătoreşte cu un funcţionar din Galaţi. Ajuns în puşcărie, Ghiţă se stinge de dorul fetelor şi mai ales de dorul Licăi, pe care, ajuns ştab comunist, o va răsfăţa şi chinui totodată tot restul vieţii lui. După divorţul de Maria Alexe, Dej nu s-a mai căsătorit niciodată, iar dacă punem la socoteală un alt incident din timpul unei scurte vizite la închisoarea Văcăreşti, revenim iar la problema căilor ocolite ale sexualităţii sale.

Era, aşadar, la Văcăreşti, în ’36, pentru tratament stomatologic, cînd se ia la bătaie cu un anume Bozînţan, legionar, care declară după încăierare că a sărit să-l caftească pe tov. Ghiţă fiindcă acesta i-a făcut propuneri indecente unui legionar de-al lui. Mai mult ca sigur că mărturia lui Bozînţan era o minciună; în încăierările frecvente dintre legionari şi comunişti din puşcării, acuzaţiile reciproce de homosexualitate erau la ordinea zilei. Mult mai tîrziu, Bîrlădeanu a mai pus un mănunchi de paie pe focul acestei bîrfe, acreditînd ideea că succesiunea lui Ceauşescu la conducerea partidului ar fi fost legată de presupusul episod amoros de la Doftana.

În realitate, Dej a fost un hetero care, de la un moment al vieţii, şi-a văzut mai mult de viaţa politică decît de cea amoroasă, punînd mai presus de orgasmul sexual pe cel al puterii. Odată ajuns ştab, s-a bucurat din plin de plăcerile vieţii, lăudîndu-se cu numeroase amante rusoaice, detaşate de KGB la Bucureşti, şi simţindu-se flatat din pricina relaţiei constante, însă bine ţinută la secret de toată lumea, cu actriţa Elvira Godeanu.

Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 27 Mai 2009 | Alin Ionescu

Prin anii ’80, cînd penuria declanşată de paranoia lui Ceauşescu lovise România, circula un banc realist-socialist care spunea că acronimul P.C.R. înseamnă „pile, relaţii, cunoştinţe“. Într-un fel, acest tip de acomodare cu sistemul, păcălirea ideologiei oficiale prin intermediul relaţiilor personale de tip balcanic, cu naşi, fini, consăteni şi rude, a adus comunismului românesc, chiar şi-n formele lui cele mai dure, o notă distinctă de regim fanariot.

Relaţiile personale ale liderilor, uneori fără nici o bază ideologică, deveneau surse de ascensiune şi succes. Aşa a fost şi Maurer, şi Preoteasa, fostul ministru de Externe mort în noiembrie ’57 într-un accident de avion, dintre cadre, dar şi Patriarhul Justinian Marina, pe partea bisericească. Cînd l-a scos pe Dej din lagărul de la Tîrgu Jiu, în primăvara lui ’44, Maurer a cerut şi a primit de la partid un Cadillac. Era o sculă de maşină şi faptul că un viitor mare comunist ca Dej a tăiat-o din pîrnaie cu ajutorul unui automobil care simboliza şi atunci, dar şi acum, pe criza asta, capitalismul american în descompunere merită consemnat. Cu Cadillac-ul au mers pînă la Craiova. Apoi, ca să nu bată la ochi, au luat o rablă cu care au plecat spre Bucureşti, însă, zbang, lîngă Rîmnicu Vîlcea, maşina rămîne în drum.

Norocul lui Dej a fost atunci preotul Ioan Marina de la Biserica Sfîntu Gheorghe, ţărănist de omenie, deci popă de stînga, cum ar veni, care nu numai că nu i-a denunţat, dar i-a şi ascuns, hrănit şi tot tacîmul. Şi apropo de Cadillac, merită să ştiţi că totuşi comuniştii români, aşa puţini şi neajutoraţi, aveau nişte bănuţi la teşcherea. Banii ăştia veneau din celebrul fond al „Ajutorului Roşu“, un fel de, hai să-i zicem, linie de credit nerambursabil deschisă de ruşi pe la începutul anilor ’20, destinată celulelor kominterniste şi care, din păcate pentru comuniştii români, a fost tăiat brusc în anii ’40 de linia frontului. Ca să nu mai vorbim de faptul că ruşii erau destul de strîmtoraţi în acele momente şi băgau banii mai degrabă în tancuri şi katiuşe decît în propagandă.

Drept care adepţii lui Stalin din România au trecut gospodăreşte la strîngerea de fonduri din grădina proprie. Şi cine credeţi că erau, în anii războiului, cei mai dispuşi să bage bani în comunişti? În general, evreii, care investeau în ei din pricina convingerilor antifasciste. Mai erau şi industriaşii legaţi prin interese de afaceri de anglo-americani, dar în tot cazul, grosul erau evreii avuţi. Din păcate, majoritatea donatorilor din anii ’42-’44 au sfîrşit-o prost. Imediat după război, clătita s-a sucit brusc în tigaie şi chiar şi un Emil Calmanovici, comunist şi ilegalist care-şi donase toată averea comuniştilor, a beneficiat de o condamnare la muncă silnică pe viaţă şi a murit în puşcărie.

La fel şi industriaşul antifascist Alexandru Ştefănescu, din banii căruia comuniştii trăiseră cu cîţiva ani înainte. Dar dacă cunoşteai pe cineva în partid, puteai să te descurci altfel, ba chiar să prosperi binişor. Exemplul cel mai cochet este al lui Blaziu Guban, patron comunist de fabrică capitalistă, închis din cîte se pare în anii ’30, pentru scurtă vreme, în celulă cu Dej şi căruia nu i s-a naţionalizat fabrica decît în ’52, cînd, culmea, n-a fost trimis nici la pîrnaie, nici în cîmpul muncii, ci a fost numit manager pe viaţă al fostei sale afaceri. Într-un fel a fost bine: au avut şi tovarăşele nişte pantofi mai ca lumea să încalţe timp de cincizeci de ani.

Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu

din 13 Mai 2009 | Alin Ionescu

Un celebru, la vremea lui, membru al CC al PCUS, Tomski, zicea în 1922, nu fără umor negru, că lor, comuniştilor ruşi, li se aduc acuze din Vest cum că ar fi instaurat regimul unui singur partid. Ei bine, zicea Tomski, „lumea se înşală, pentru că la noi sînt mai multe partide, numai că unul stă la putere şi celelalte în închisoare“. Trecînd peste faptul că peste cîţiva ani Tomski îngroşa rîndurile deportaţilor în Gulag, vorbele lui sînt îndeajuns de ilustrative pentru situaţia de după ’45 din mai tot spaţiul est-european, aflat sub stăpînirea sovietică.

Pînă la moartea lui Stalin, în ’53, procesul sovietizării a fost un experiment controlat, în care cizma a apăsat progresiv pe grumazul firav al democraţiilor estice, şi aşa distruse de război.

În afară de Iugoslavia lui Tito şi de Albania lui Enver Hoxha, care au intrat imediat după ’45 într-un proces direct şi accelerat de sovietizare, toate celelalte ţări peste care se lăsa încet Cortina de Fier au plecat spre comunism tîrîş. De bază a fost „tactica frontului naţional“, prin care comuniştii debarcaţi de la Moscova imediat după cucerirea ţărilor lor de către Armata Roşie trebuia să creeze alianţe cu social-democraţii, în cazul românesc cu aripa Rădăceanu-Voitec, să-şi hărţuiască cu sprijinul direct, dar discret la început, al consilierilor sovietici şi agenţilor NKVD adversarii politici, să măsluiască alegerile şi să preia puterea printr-un joc dea democraţia burgheză. Apoi, urma preluarea ministerelor cheie în noile guverne (Apărare, Interne, Justiţie), eliminarea monarhiilor unde era cazul, adoptarea unor constituţii republicane, naţionalizarea şi arestarea vechilor elite.

Din Polonia pînă în România, lucrurile au stat aproape identic şi toată această mişcare a fost efectul prudenţei lui Stalin, care-şi dorea păstrarea cît mai mult timp cu putinţă a alianţei cu anglo-americanii din teama, istorică pentru un ţar, fie el şi comunist, de a nu putea instaura pacea după cîştigarea unui război. La noi, unul dintre personajele cheie ale acestei tranziţii de la dictatura antonesciană la dictatura proletară a fost celebrul dr. Petru Groza sau, dacă vreţi, Pătru, cum îl alinta Dej. Oricum, Groza a fost un personaj. Ardelean, vanitos, dandy de provincie, bancher şi om de afaceri din Deva, fieful său electoral şi de business, unde avea afaceri înfloritoare şi unde şi-a construit o vilă impresionantă, Groza a fost un apropiat al lui Averescu şi, ca să-l cităm pe Iorga (nu neapărat fiindcă ar avea dreptate), unul din „fripturiştii“ săi de nădejde.

În ’27, la doar 35 de ani, Petru Groza era deja cel mai tînăr ministru al Lucrărilor Publice din Guvernul Averescu şi, în plus, făcea gesturi eroice contra corupţiei interbelice. S-a luptat cu Regele Ferdinand şi a obţinut semnătura sa pe actul de demitere a şefului Direcţiei Generale din minister, un anume inginer Bănescu, care trăgea bani din bugetul statului sub pretextul că sînt destinaţi unor lucrări imaginare la Palatul Peleş şi la construirea unui drum între Constanţa şi Balcic, lucrări puse pe seama rugăminţilor speciale ale Reginei Maria. După cîrcoteli şi nazuri, Ferdinand e forţat de documentele puse sub nas de Groza să-l demită pe Bănescu, fost coleg de şcoală cu Brătienii şi amic bun de-al lor, dar şi să-l scoată de la suflet pe tînărul ministru, care, la rîndul lui, parese că s-a supărat irevocabil pe ideea de monarhie.

 

Tovarăşul domn doctor Petru Groza (II) 

Celebrul doctor Petru Groza, şeful Frontului Plugarilor, înfiinţat în ’33 după plecarea din Partidul Poporului, şi şeful Consiliului de Miniştri care a guvernat România între 6 martie ’45 şi 30 noiembrie ’46, a fost un personaj halucinant şi ilustrativ pentru perioada anilor ’30-’40, o perioadă deosebit de contorsionată din viaţa bunicilor noştri. După prăpădul comunist, tindem să vedem anii premergători venirii la putere a lui Dej ca fiind o splendidă zonă roz din istoria României moderne, însă, chiar şi la o examinare superficială, dar cît de cît onestă, lucrurile nu par a fi stat nici pe departe aşa. Lupta pentru putere era în anii interbelici la fel de acerbă ca azi şi, tot ca azi, politicianismul, alianţele conjuncturale, trădările şi corupţia înfloreau nestingherit într-un cadru care, chiar dacă formal putea fi numit democratic, în realitate era cît se poate de oligarhic, abuziv şi corupt. Figuri importante ale martirajului din puşcăriile de la Aiud şi Gherla de mai tîrziu se remarcaseră în politica interbelică prin acte politice nu tocmai demne de aura de eroi pe care le-o va conferi moartea penitenciară. Dar să revenim la Petru Groza şi la faptele sale de arme politice. După scurta perioadă în care a jucat la Bucureşti în liga mare a politicienilor de Dîmboviţa, Groza se retrage, după căderea Guvernului Averescu, la Deva, unde continuă să-şi vadă de afacerile prospere cu cherestea, de bănci, hoteluri şi de multele societăţi comerciale în care era implicat. Numai că, din amestecul acesta de provincialism frustrat, antipoliticianism şi puţin ortodoxism ardelean, Groza începe să vireze, pe la începutul anilor ’30, către comunism. Punctul zero, revelaţia personală, îl constituie, din cîte se pare, întîlnirea avută la Cluj cu un anume Kohn Hillel, un evreu sionist transilvănean, convertit la comunism şi care s-a ocupat îndeaproape de educaţia marxistă a lui Groza. Totuşi, injecţia bolşevică şi-a făcut greu efectul în mintea lui Groza, care a oscilat mai mult de un deceniu între a accepta ideile marxist-leniniste sau un anumit stîngism de sorginte naţională. În orice caz, nu e deloc clar dacă s-a suit în trenul comunist cu arme şi bagaje, la sfîrşitul războiului, din convingere sau dintr-un soi de oportunism resentimentar, amestecat cu niţel misticism social. Răspunsul e greu de dat, mai ales că, în perioada anilor ’30, Groza a avut legături mai clare sau mai obscure, mai strînse sau mai laxe cam cu toţi politicienii vremii. A mers în alianţă şi cu ţărăniştii, Maniu şi Coposu îl vizitau des la casa lui de la Băcia, dar a semnat şi celebrul acord de la Ţebea, sub Gorunul lui Horea, cu Blocul Democratic, condus din umbră de comunişti. În orice caz, în ’45 a fost impus de Vîşinski, vicecomisarul pe politică externă al URSS, care a venit la Bucureşti chitit să-l înlocuiască pe generalul Rădescu. Groza a fost soluţia optimă pentru Moscova în acel moment pentru a trece la preluarea puterii prin celebra tehnică a „salamului“, omologată de şeful PC ungar, Rakosi, adică eliminarea prin feliere măruntă a partidelor adverse. Petru Groza a fost unul dintre zecile şi sutele de feliatoare găsite de sovietici la faţa locului. A murit în ’58, după ce din ’52, cînd îi predase cheile guvernului lui Dej, devenise preşedinte al Marii Adunări Naţionale.

Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu

din 06 Mai 2009 | Alin Ionescu

Cu ceva timp în urmă, căutînd ediţii mizere de traduceri sovietice din anii ’50, un anticar bruneţel de trotuar, văzîndu-mă că mă uit încîntat la reproducerea unei gravuri cu Stalin, făcute de un anume Pavlov, un fel de gravor de curte al dictatorului, m-a întrebat dacă mă uit după vreun autor anume. I-am zis că nu şi l-am întrebat aşa, într-o doară, dacă are cărţi scrise de comunişti români, iar el, pe un ton de academician versat, mi-a zis, uimindu-mă complet: „N-a existat , şefu’, nici un comunist român în afară de Pătrăşcanu, dar l-au omorît şi p-ăla“. Am zîmbit.

Aşadar, Lucreţiu Pătrăşcanu, singurul marxist get-beget al PCR-ului, a fost băcăuan prin naştere şi intelectual din familie, taică-său, D.D. Pătrăşcanu, fusese un istoric şi un prozator destul de cunoscut la începutul veacului trecut. Lucreţiu s-a lipit de marxism din facultate, cînd a şi intrat în partid, unde s-a aruncat vertiginos spre vîrful ierarhiei. A umblat pe la congresele Kominternului şi poziţia sa susţinută energic la congresul de la Harkov, din ’28, cum că basarabenii sînt români, a răsunat ca o lovitură de topor la Moscova, dar şi în pădurea de alogeni din fruntea PCR. În ’31 a ajuns deputat din partea unei formaţiuni politice conjuncturale, Blocul Muncitoresc-Ţărănesc. În tulburii ani ’40, Pătrăşcanu a fost un pion politic comunist extrem de versatil pe tabla de joc, avînd rolul de lider la negocierile cu ţărăniştii şi liberalii pentru răsturnarea regimului Antonescu, pentru a fi apoi ministru de Justiţie în cabinetul Sănătescu.

Însă din acele clipe, venise vremea ca fronda lui intelectualistă, marxismul cu ifose teoretice şi, mai ales, românismul imprudent să-i fie scoase pe nas de colegii lui cu preferinţe ceva mai sovietizante. Îl mănîncă în cur să spună în ’46, la un miting al studenţilor de la Cluj, că „înainte de a fi comunist, e român“ şi la nici doi ani după, în ’48, e arestat în comun acord de către Dej şi Pauker, care pe vremea aia erau tovarăşi buni. Pătrăşcanu a fost ucis în aprilie 1954, sub acuzaţia de spionaj, la capătul unui proces de tip stalinist în care i s-au aruncat în cap toate zoaiele posibile. În realitate, moartea lui a fost rezultatul unei conspiraţii între grupurile Dej şi Pauker pentru eliminarea singurului intelectual comunist veritabil, pasibil de a deveni un pol de atracţie pentru cei tentaţi de aerul ceva mai respirabil al destalinizării. E, ca să înţelegeţi mai bine, tehnica din Nemuritorul în care, la final, trebuie să rămînă doar unul singur. În fond, cam la asta se rezumă lupta proletariatului pentru construirea unei societăţi mai bune şi mai drepte. A fost reabilitat la Plenara din 1968 – după ce, în 1966, se înfiinţase o comisie pentru investigarea, vezi Doamne, abuzurilor din perioada stalinistă. Unele din rezultate au fost puse pe tavă direct de către Ceauşescu, care a încercat şi a reuşit astfel să se debaraseze de vechea gardă dejistă. Săracul Pătrăşcanu, chiar şi mort a fost bun încă o dată pentru comunismul românesc, de data asta în varianta Ceauşescu.

 

Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu

din 15 Apr 2009 | Alin Ionescu

Aţi văzut cu toţii Goodfellas al lui Martin Scorsese, cu De Niro, Liotta şi Joe Pesci, şi aţi observat cît de bine sudează o crimă comisă în comun o gaşcă de mafioţi. Cam aşa a stat treaba şi cu uciderea lui Foriş de către banda lui Gheorghiu-Dej, singurele diferenţe fiind că băieţii lui Dej nu erau nişte bieţi mafioţi, ci oameni-cheie în aparatul de partid şi de stat al României anilor ‘50. Dar astea sînt cel mult detalii istorice! Care va să zică, în 4 aprilie ‘44, Foriş e săltat sub ameninţarea ciocanului de către Bodnăraş. În iunie, i se dă drumul, ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat.

Descumpănit şi speriat, Foriş înţelege în linii mari care-i mişcarea, dar nu ştie cum să reacţioneze altfel decît îi impunea logica de comunist credincios şi vechi ilegalist. El nu ştie altceva decît să se pună în slujba partidului şi să aibă o încredere prostească că liderii sînt infailibili.

Trecea pe la sediul PCR ca un cîine credincios care caută să fie acceptat din nou de către haită; haita însă, în frunte cu noul ei mascul alfa, Gheorghiu-Dej, îl alungă, dîndu-i cîte-un oscior de ros: primeşte sarcina să pună mîna să scrie la noul ziar România liberă. La începutul lui septembrie, auzind de venirea Anei Pauker şi a găştii ei, Dej înţelege că lupta pentru putere se va ascuţi brusc şi că nu-şi poate permite să-i dea o şansă lui Foriş, aşa că îl trimite pe Bodnăraş să-l aresteze din nou. E dus într-o casă conspirativă, împreună cu Victoria Sîrbu, nevastă-sa, şi este anchetat la sînge. Dej îl voia mort, dar nu se putea hotărî asupra momentului. În ianuarie, cei doi sînt eliberaţi din nou. În martie e din nou arestat şi acuzat de trădare pe baza unui jurnal cu însemnări personale în care nici cel mai dogmatic comunist n-ar fi găsit un cuvinţel contra PCR-ului. Şi totuşi, cine are puterea are şi dreptul suprem la interpretarea dogmei şi la evidenţierea devierilor de la ea. Iar e eliberat, pentru ca, în iunie ‘45, Foriş să fie dat dispărut de nevastă din zona Piaţa Universităţii.

Avea să dispară pentru totdeauna. Maică-sa, Ana Foriş, se duce să-l caute la Poliţie, apoi la partid. Ajunge şi la morgă, umblă şi pe la spitale, dar Foriş e de negăsit. Era bine-mersi în sediul PCR din Aleea Alexandru, unde este anchetat zile şi nopţi la rînd timp de un an. În final, după o discuţie în cadrul Secretariatului Biroului Politic, Dej propune să fie lichidat. Iniţial, Ana Pauker se opune, dar Dej insistă, susţinut de Chişinevski şi Teohari Georgescu, care susţin că Foriş a fost informator al Siguranţei. Sarcina îi revine lui Pantiuşa Bodnarenko, tov. Pintilie de mai tîrziu, omul lui Dej, care îl rezolvă cu o rangă în cap, apoi îl îngroapă într-o magazie, sub cîteva straturi de cărămidă măcinată, umezită cu apă de la robinet. Şi încă ceva: Ana Foriş, maică-sa, care tot umbla disperată să afle ce-i cu fiu-său, a fost găsită în Criş, cu un bolovan legat de gît.  

       Articol aparut si in Academia Caţavencu din 08 Apr 2009 | Alin Ionescu        Trecînd dincolo de nostalgiile pioniereşti ale excursiei iniţiatice la închisoarea Doftana cu autocarul, e musai să facem şi azi o plimbărică pe culoarele celebrei puşcării. Însă pelerinajul prin Doftana, vestita academie a comunismului interbelic, absolvită şi de Ceauşescu, ca de mai toţi acoliţii de mai tîrziu ai lui Dej, cere o mică abordare sociologică. Fiindcă închisoarea din Telega a fost în anii ‘30 „o republică comunistă în miniatură“, aşa cum frumos spune un document al administraţiei, aflat în Arhiva fostului CC al PCR. De fapt, Doftana fusese construită spre sfîrşitul secolului XIX şi era o puşcărie dotată pentru vremea sa.          Inconvenientul ei major era, mai ales pentru comunişti, imposibilitatea de a comunica cu tovarăşii din libertate, dar şi supravegherea strictă a deţinuţilor, care din pricina asta nu prea îşi puteau ţine şedinţele. Peste toate se mai adăuga un şef de puşcărie incoruptibil şi al dracului, Savinescu, zis Balauru.        Un celebru, la vremea lui, membru al CC al PCUS, Tomski, zicea în 1922, nu fără umor roşu cu nuanţe negre, că lor, comuniştilor ruşi, li se aduc acuze din Vest cum că ar fi instaurat regimul unui singur partid. Ei bine, zicea Tomski, lumea se înşală: „La noi sînt mai multe partide, numai că unul stă la putere şi celelalte în închisoare“. În România de la sfîrşitul anilor ‘30 însă, cînd Dej ajunsese şef recunoscut de cei vreo 400 de comunişti împrăştiaţi ca potîrnichile de la Văcăreşti la Doftana şi de la Caransebeş la Galaţi, situaţia era fix invers, adică ăilalţi la putere şi fanii lui Lenin şi Stalin în pîrnaie. Totuşi, în privinţa lui Balauru, comuniştii români vor remedia rapid situaţia după ‘44. Fostul şef de la Doftana a fost arestat imediat după 23 august şi, culmea ironiei, a fost ţinut o vreme într-o celulă a puşcăriei împreună cu fostul lider al partidului, Ştefan Foriş. După această supremă umilinţă, Balauru şi-a primit cuvenitul glonţ în spate fiindcă, vorba vine, încercase să evadeze de sub escortă pe undeva prin zona Clujului, în timp ce era transportat la o altă puşcărie. Dar, fie că erau la Doftana sau nu, tovarăşii deţinuţi politici formau în detenţie o lume ermetică, extrem de bine organizată ierarhic şi care, în general, întreţinea cu conducerea penitenciarelor o solidă relaţie de parteneriat strategic. Comuniştii aveau dreptul de a numi deţinuţi în poziţii-cheie. Ei decideau cine sînt cantinierii, brutarii, şefii atelierelor ş.a.m.d. Iar fiindcă erau strict ierarhizaţi, comuniştii erau paşnici şi disciplinaţi, iar comandanţii închisorilor preferau să aibă de-a face mai degrabă cu ei decît cu „japonezii“, aşa cum îi numeau comuniştii pe ceilalţi deţinuţi de drept comun şi criminali, adică pe cei care furau şi ucideau fără motive măreţe. Pe Foriş însă, Dej şi oamenii săi l-au ucis ca nişte mafioţi ordinari, iar sîngele lui Foriş i-a unit toată viaţa în nelegiuire. Cum au făcut-o, aflaţi săptămîna viitoare.

Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 25 Mar 2009 | Alin Ionescu  

După răsturnarea regimului Antonescu, lupta pentru putere între facţiunile comuniste ce puteau ridica pretenţii la stăpînirea României, sub apăsarea cizmei sovietice, era deja în toi. Taberele erau deja conturate la acel moment şi chiar se dăduse o bătălie preliminară, al cărei perdant fusese Foriş şi cîştigător Gheorghiu-Dej. Primăvara anului ‘44 a fost, pentru toţi, timpul planurilor decisive. La Moscova, Ana Pauker împreună cu Vasile Luca şi Teohari Georgescu se pregăteau intens să descindă în România, imediat ce Armata Roşie va ajunge să deţină controlul. Gheorghiu-Dej evada din lagărul de la Tîrgu-Jiu, ajutat de fostul său avocat Ion Gheorghe Maurer, hotărît să se prezinte la putere cînd sovieticii vor aşterne la Bucureşti faţa de masă roşie.

Dispariţia lui Foriş din ecuaţie a fost o mişcare în acelaşi timp strategică, dar şi resentimentară, în care fostul sindicalist mărunt, ajuns lider al pîrnăiaşilor comunişti, l-a eliminat de pe lista scurtă pe kominternistul titrat, cult, tobă de marxism-leninism, plimbat prin Europa, şcolit de marele maestru al intrigilor Willy Munzenberg, geniul propagandei antifasciste din anii ’30. Foriş şi Dej se întîlniseră pentru prima dată la închisoarea Văcăreşti, unde Foriş fusese închis din ‘32, după ce fusese arestat şi acuzat de apartenenţă la reţeaua comunistă şi de spionaj în favoarea sovieticilor (sub acoperirea de corespondent TASS în România), iar Dej apăruse în ‘33, după procesul sindicaliştilor de la Griviţa. Nu se ştie mare lucru despre acest episod din biografia celor doi, cert este însă că mai tîrziu, la Doftana, în ‘35, s-au cam luat la păruieli.     

Motivul era simplu şi ţine de logica puşcăriei: cîţiva, în frunte cu Foriş, liderul, nu voiau să muncească sau să pună osu’ la activităţi mic-burgheze în atelierele Doftanei, în timp ce grupul mai numeros, cu condamnări mai lungi, din care făcea parte şi Dej, voia să aibă un regim de detenţie mai acomodant. Mai tîrziu, Gheorghiu-Dej va trage pe spuza lui morala acestui episod, susţinînd că Foriş n-a contribuit la „prezervarea rezervei de cadre a partidului“, în traducere liberă, n-a vrut să se facă frate cu dracul burghez ca să treacă puntea şi tovarăşii lui. Dar să revenim la începutul lui aprilie ‘44, cînd americanii au bombardat Bucureştiul, iar ruşii înaintau agil către est. De cîţiva ani, legăturile comuniştilor băştinaşi cu Moscova erau rupte din cauza frontului, dar şi a faptului că Siguranţa română stătea călare pe ei, temîndu-se de spionaj şi posibile sabotaje. În aceste condiţii, Foriş schimba casele conspirative ca pe ciorapi, aşteptînd apariţia sovieticilor prin zonă, cînd s-a pomenit contactat de Bodnăraş, omul lui Dej, care i-a dat de înţeles că el e cel desemnat de Moscova pentru a reface legătura pierdută în timpul războiului. Era pe dracu’! Dar despre cum a decurs prima crimă fondatoare a puterii comuniste de după ‘44, citiţi săptămîna viitoare.

Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 01 Apr 2009 | Alin Ionescu

Eliminarea lui Foriş, secretarul general al PCdR aflat în libertate, practic şeful celei de-a treia grupări cu pretenţii legitime la viitoarea conducere a României, a fost un prim episod, ce se va dovedi exemplar, în biografia politică a lui Dej. La începutul lui ‘41 avuseseră loc o sumedenie de arestări în rîndul comuniştilor şi mulţi îl suspectau pe Foriş de a-şi fi turnat tovarăşii, aşa că lui Dej i-a venit ca o mănuşă chirurgicală situaţia de la începutul lui ‘44, cînd Foriş se ascundea disperat prin Bucureşti, în timp ce Siguranţa îl credea bine-mersi în URSS.      Anterior, membrii clubului comunist de pîrnăiaşi, Gheorghiu-Dej, Teohari Georgescu, Chişinevski, Constantin Pîrvulescu, Rangheţ, Bodnăraş, amestec de băştinaşi şi foşti spioni cominternişti, care se apropiaseră la o şuetă stalinistă pe un pat de celulă, se sfătuiseră şi deciseseră că Foriş s-a dat de mult cu capitaliştii şi că susură informaţii către Siguranţă, mai ceva ca o fîntînă arteziană.

La drept vorbind, nimeni n-avea nici o dovadă. Cu cîţiva ani în urmă, Pîrvulescu, adică exact ăla care se lua în gură cu Ceauşescu în 1979 la Congresul al XII-lea şi care după ‘44 a fost puţintel secretar general al partidului, se dusese cu o curvă, pentru nevoi sexuale mic-burgheze, într-o casă conspirativă din Vatra Luminoasă şi-şi uitase pe bancheta din spate a taxiului un plic doldora de adrese, nume conspirative şi alte asemenea.     În zilele următoare, o amplă operaţiune a Siguranţei scosese de prin cotloane o droaie de comunişti, mutîndu-i la pîrnaie, iar Pîrvulescu fusese aspru pedepsit de Foriş pentru neglijenţă, aşa că avea şi un cui împotriva lui. În orice caz, faptul că Foriş se afla în libertate, în timp ce mai toţi ceilalţi grei erau la bulău, alimenta şi suspiciunea de colaborare cu Siguranţa, dar şi frustrarea deţinutului faţă de omul liber. Din cei vreo 750 de membri oficiali ai PCR-ului înregistraţi la sosirea sovieticilor, vreo sută se aflau în libertate, 500 în puşcării şi vreo 200 conduceau tancurile. Care va să zică, gaşca lui Dej avea o reală superioritate numerică. Revenind la Foriş, pîrnăiaşii mai aveau un motiv să-l demită pe băiat, unul tactic. După victoria de la Stalingrad şi contraofensiva rusnacilor către vest, comuniştilor români, ca de altfel şi tuturor capitaliştilor, le-a devenit din ce în ce mai clar că se vor trezi cu Stalin în balcon. Numai că tovarăşilor români Stalin le-ar fi cerut socoteală, i-ar fi întrebat cu ce s-au ocupat cît a lipsit, cît au sabotat, cît au conspirat contra duşmanului hitlerist, iar ei ar fi fost siliţi să ridice din umeri.

Exista o singură soluţie ca să nu fie făcuţi de ruşine, ba chiar să facă o chestie fix pe gustul lui Stalin: să omoare unul de-al lor şi să dea vina pe el. Ştiau că generalisimul se bucură cînd vede un trădător mai ceva ca un copil care primeşte un tort cu lumînări, aşa că s-au organizat. Era, aşadar, aprilie ‘44 şi Bodnăraş, dîndu-se drept agent GRU, l-a arestat pe Foriş, apoi l-a mutat succesiv dintr-o casă conspirativă în alta. În iunie este eliberat, dar deja noua conducere a PCR, formată din membri de vază ai grupului din închisori, era în şa.

Regele Mihai a fost decorat de Stalin

Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 18 Mar 2009 | Alin Ionescu

Ca sistem politic, comunismul este acum un cadavru în stadiu avansat de descompunere, dovedindu-se un fertilizator propice al „capitalismului“ ce înfloreşte victorios. Procesul acesta este însă unul lent şi are diverse stadii: e mai rapid în zonele marginale ale fostului imperiu sovietic, precum fosta Germanie de Est, unde probabil n-au mai rămas decît cîteva zgîrciuri pe oscioare, şi mult mai lent pe măsură ce ne apropiem de Moscova, inima sa ideologică, zona organelor interne. La fel, nici viaţa sa n-a avut aceeaşi omogenitate ideologică pe tot cuprinsul fostului imperiu. Fiindcă, deşi Kremlinul a făcut tot posibilul să-şi construiască o reputaţie de unitate şi omogenitate desăvîrşite, realitatea e că în interiorul lagărului socialist diferenţele au fost extrem de mari.

E important să avem chestiunea asta în vedere dacă vrem să pricepem transformările declanşate după 1944-1945 în zona de influenţă a Moscovei. Chiar dacă tehnicile de preluare a puterii de către comunişti în ţările Europei de Est, sub stricta îndrumare a lui Stalin, au fost similare, totuşi rezultatele au fost destul de diferite. În cazul României, reţeta a fost urmată cu stricteţe şi instalarea comuniştilor la putere n-a pus probleme deosebite pentru Moscova.

Pe de altă parte, paranoia lui Stalin, schimbările lui obscure de interese şi dinamica, adesea impredictibilă, a relaţiilor de putere din zona zero a conducerii moscovite a PCUS deformau la rîndul lor, adesea decisiv, structura de putere din ţările-satelit. În România, procesul instalării comuniştilor la cîrmă a început, practic, prin arestarea mareşalului Antonescu, în după-amiaza zilei de 23 august 1944, de către regele Mihai. Mareşalul a fost închis împreună cu ministrul de Externe, Mihai Antonescu, într-un seif al Palatului Regal, de unde au fost preluaţi de către Emil Bodnăraş, iar Antonescu a ajuns într-un apartament dintr-o casă conspirativă a comuniştilor din cartierul Vatra Luminoasă. Ulterior a fost împachetat şi pus la tren către URSS, unde a fost anchetat cu pricepere şi sîrguinţă pentru ca în final să fie retrimis în ţară, unde a fost judecat în procesul „Marii Trădări Naţionale“ din mai 1946, în urma căruia a fost executat pe 11 iunie.

În aceste momente iniţiale ale apariţiei umbrei lui Stalin peste România, după 23 august ‘44, comunismul a avut chiar momente de „galanterie“, precum decorarea regelui Mihai cu ordinul „Victoria“ („Pobeda“ pe ruseşte), cea mai înaltă distincţie militară sovietică, Regele Mihai fiind singurul care încă mai trăieşte dintre cei cinci străini care au beneficiat de această medalie. În plus, Majestatea Sa a mai primit cadou din partea sovieticilor două avioane. Decretul Sovietului Suprem al URSS, înmînat personal regelui de către mareşalul Tolbuhin pe 20 iunie 1945, motiva decorarea suveranului român: „…pentru actul curajos al cotiturii hotărîte a politicii României (…) în clipa cînd nu se precizase clar înfrîngerea Germaniei“. Acest aspect a contat, pare-se mult, pentru sovietici şi pentru asta s-au purtat „civilizat“ cu suveranul român.

  1 comentarii 1 Mos Califar 18-Mar-2009 07:37 Incomplet deci fals Minciuna prin omisiune e tot minciuna. Autorul a avut o jena in a-i mentiona si pe ceilalti 4 "straini" beneficiari ai ordinului Victoria. Din timiditate, asa-i ?

Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 11 Mar 2009 | Alin Ionescu

 

După lansarea sa* la Tîrgul Gaudeamus din noiembrie anul trecut, unii cititori români au avut cîteva pasagere reacţii alergice secundare legate de faptul că România lipseşte din această sinteză a comunismului; vezi, Doamne, poporul român a suferit în puşcării şi n-are parte nici măcar de o consemnare în volumul coordonat de Stéphane Courtois.

     M-a iritat atunci şi mă irită şi acum văicăreala asta de curcă bovarică, ce face pe curioasa doar cît să nu pară incultă în ochii contemporaneităţii, înţelegînd prin asta cele cîteva babe analiste adunate s-o bîrfească la un talk-show. Dar, trecînd de lamentaţie, Dicţionarul... are o postfaţă în limba română, vreo 30 de pagini, alcătuită deosebit de succint şi coerent de tineri cercetători precum Mihai Burcea, Andrei Muraru sau Luciana Jinga, pagini care pot constitui un punct de plecare riguros pentru cititorul român interesat realmente de comunism. Revenind la sinteza coordonată de Courtois, ea e mai degrabă o enciclopedie tematică, în care evenimentele, datele şi biografiile sînt asamblate în contexte.

      Prima parte e formată din întrebări fundamentale, gen "De ce comunismul în Rusia anului 1917?", ale căror răspunsuri dau contur înţelegerii. Urmează un capitolaş numit „Momente cruciale“, în care termenul „comunism“, coagulat în semantica sa modernă de un anume Nicolas Restif de la Bretonne în 1797, e trecut repejor prin sitele ideilor lui Marx & Engels, Durkheim, Rosa Luxemburg sau Martov, liderul menşevicilor ruşi, ceea ce mi se pare extrem de folositor. Urmează un fel de curs scurt al istoriei revoluţionare care rezumă în vreo 40 de pagini momentele cursive dintre 1789 şi 1989.

      Dicţionarul propriu-zis e alfabetic, are vreo 600 de pagini, dar fiind alcătuit tematic înlătură pe fond obiecţiile privind omiterea României. Autorii nu şi-au propus să lege cu sfoară istoriile naţionale afectate de comunism, ci să ofere o istorie globală a fenomenului, în care aspectul naţional e de ordin secund. Dar asta e mai greu de înţeles dacă eşti genul ăla de român cu creier prăzuliu şi mîndria naţională intactă, care se oftică că istoria beţiei, în loc să ne ofere un capitol special intitulat „Beţia la români“, pomeneşte de consumul de ţuică în Balcani. Pe modelul de mai sus, e bine să ştiţi că România e pomenită din greu în carte, dar contextual şi comparativ („Guvernul Petru Groza, instalat la presiunile lui Vîşinski (…), este controlat de comunişti care instaurează o sovietizare rapidă. Invers, în Cehoslovacia, în martie 1946, au loc alegeri libere…“, p. 203). Aşadar, dragi români, dacă vreţi să pricepeţi ceva, nu răsfoiţi Dicţionarul dornici de infotainment resentimentar, ca pe un necrolog al duşmanilor!

* Stéphane Courtois (coordonator), Dicţionarul comunismului, Editura Polirom, 2008.

 

Ana şi Marcel Pauker – o iubire revoluţionară (I)

Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 25 Feb 2009 | Alin Ionescu

Depus deja în memoria colectivă că un strat de scoici şi mamifere marine dintr-o eră geologică îndepărtată, comunismul a ajuns un fel de strat subţire de amintiri peste care stă lipită o etichetă aproape ştearsă, pusă birocratic peste o perioadă în care se oamenii îşi spunea "tovarăşi, "vorbeau despre Marx şi Lenin şi-şi sublimau frica compunînd poeme proaste dedicate propriilor călăi. Tendinţa asta de a simplifica istoria, de a o transforma în ştire desuetă, de a trece curios prin sălile ei ca printr-un muzeu, cu viteza turistului grăbit, ne poate face să sărim peste chestii foarte drăguţe, cum ar fi, iată, iubirea dintre vedeta comunistă Ana Pauker şi mult mai puţin celebrul Marcel.

     Ana şi-a obţinut prenumele prin scoaterea lui "H" din Hanna Rabinsohn; era fata unui evreu ortodox sărac dintr-un sat vasluian, bunicul ei fusese rabin, iar ea a învăţat ebraica din familie aşa că mai tîrziu, ajunsă în Bucureşti, a predat o scurtă perioadă la o şcoală primară.

 

S-a simţit atrasă de socialism din adolescenţă, dar s-a dus glonţ către acesta pe la 23 de ani (era născută în 1893) asta în timp ce fratele ei mai mic, Zalman, s-a orientat spre sionism. Cam astea erau cele două opţiuni mari şi late ale oricărui adolescent evreu în acele vremuri, tot la fel cum ideile de extremă dreaptă au absorbit junimea europeană cu origine pămînteană. E tragic de interesant cum, deja la începutul anilor '20 ai secolului trecut, tineretul Europei era deja setat pentru nenorocirile ce urmau să vină, conştiiţele lor lichide ocupînd nişte forme ideologice contrare. Ana l-a cunoscut pe Marcel în Franţa, în timpul unei tabere şi el a reuşit s-o seducă cu vorbe frumoase despre viitorul roşu al omenirii, despre fericirea generală care va veni, despre eliminarea burgheziei şi instaurarea unei lumi mai roz şi mai drepte. Ea l-a crezut şi în 1920 deja era membră a Partidului Comunist Român.

     A fi comunist şi evreu în acei ani în Europa nu era chiar o nerozie, ba dimpotrivă; comunismul era un soi de flower-power, în care sexul torăvăşesc romantic se împletea cu o viaţă plină de adrenalină, în care viitorul părea să te absoarbă cu energia lui. Era un fel de a trăi intens şi de a călca în picioare lumea părinţilor, aşa cum îşi doreşte orice tînăr cu un pic de idealism în sînge. Întorşi la Bucureşti, cei doi se implică trup şi suflet în mişcarea comunistă. Marcel Pauker, zis şi Luximin, era avocat de profesie şi provenea dintr-o familile onorabilă de evrei înstăriţi. Era deja un nume în presa de stînga a vremii atunci cînd a cunoscut-o pe Ana. Amîndoi sînt arestaţi alături de o mulţime de comunişti şi socialişti, dar sînt eliberaţi la 1 iunie 1922 cînd guvernul acordă o amnistie generală a delictelor politice.     

Procesul şi perioada petrecută în puşcărie au spulberat mişcarea comunistă românească, atîta cîtă era. Majoritatea liderilor renunţă şi par dornici să-şi reînceapă vieţile: Roszvany s-a retras în provincie ca să se ocupe de avocatură, Alexandru Dobrogeanu-Gherea s-a cărat la Berlin ca să-şi înceapă o afacere, Pătrăşcanu a plecat la Leipzig să-şi ia doctoratul iar cei doi Pauker s-au luat frumuşel de mînă şi s-au oprit taman în Elveţia. Au stat o vreme prin Zurich, apoi au plecat în Franţa.

 

 

Köblös e ales, la al III-lea Congres

Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 18 Feb 2009 | Alin Ionescu

 

Aşa cum puteam citi pe toate gardurile înainte de ‘89, PCR-ul a intrat în ilegalitate în 1924. Adevărul e că n-a intrat de bunăvoie, ci a fost băgat cu forţa datorită celebrei legi a persoanelor juridice date de liberalul Gheorghe Mîrzescu, prin care se scoteau în afara legii toate organizaţiile extremiste. Motivul principal al dezbaterii publice care a dus în final la scoaterea din scenă a comuniştilor a fost acţiunea teroristă de la Tatar Bunar.

    Povestea e simplă şi prefigurează la nivel mic tipul de acţiune URSS-istă prin care bolşevicii au exportat mai tîrziu comunism la tot cartierul, din America Latină pînă la statele bananiere din Africa.

 

Aşadar, într-un sat din sudul Basarabiei, o bandă de agenţi ai GRU, agitatori locali, simpatizanţi ai bolşevicilor şi bandiţi de ocazie, angajaţi cu simbrie, au năvălit cu mitraliere şi pistoale şi au omorît la nimereală jandarmi, pe şeful oficiului poştal şi alţi reprezentanţi ai autorităţilor sau simpatizanţi ai partidelor politice.   

Apoi, după ce au semănat spaimă şi haos, s-au retras la fel de fantomatic precum apăruseră, lăsînd în urmă vorbe cum că cei năpăstuiţi ar fi fraternizat cu bandiţii, că Basarabia e pămînt sovietic şi că deja Armata Roşie e pe drum, gata să pună cizma peste graniţă. Reacţia statului român a fost fermă: arestarea tuturor agitatorilor bolşevici din Basarabia şi scoaterea în afara legii a PCR. În acel moment, în fruntea partidului a fost montat Elek Köblös (i se mai spunea cînd Balthazar, cînd Bădulescu), ales la Congresul al III-lea de la Viena; a condus pînă în 1927, o conducere destul de agitată, fiind un tip orgolios şi excesiv de conflictual, fire de ungur, ce să-i faci! Cel mai tare s-a luat în gură cu Marcel Pauker, soţul Anei, una din vocile cele mai expresive ale comunismului românesc. Strîns cu uşa, Köblös a tăiat-o la ruşi, unde nu i-a mers deloc bine. În 1928 e acuzat de troţkism şi băgat la zdup pentru o perioadă scurtă, dar nouă ani mai tîrziu reintră în puşcărie tot pe motive de deviaţionism şi Stalin nu-l mai iartă, ba chiar îl recompensează cu un glonte în ceafă la celebra închisoare Lubianka.

    

Toată această viermuială din perioada interbelică a PCR, în care evrei, unguri, bulgari şi cîţiva români se ceartă ca chiorii, acuzîndu-se ba de colaborare cu Siguranţa şi trădare, ba de lipsă de hotărîre revoluţionară, vine din faptul că băieţii trăiau într-o sectă pseudoteroristă a cărei viaţă internă era mai degrabă una externă. Fiind practic inexistent în viaţa politică a României înainte de scoaterea în ilegalitate, PCR era, de fapt, o celulă bolşevică în care se amestecau pe criterii ideologice intelectuali idealişti, sărăntoci, muncitori necalificaţi, sindicalişti extremişti şi calfe, într-o ierarhie cît se poate de efemeră, aranjată de fiecare dată de ifosele sau interesele circumstanţiale ale Kominternului sau ale boşilor moscoviţi. Această lipsă de anvergură a comuniştilor români, lipsa lor de relevanţă pentru mase, faptul că în toată perioada interbelică n-au fost altceva decît o mînă de terorişti fanatizaţi în slujba Moscovei a fost, poate, una dintre cauzele profunde ale apariţiei inserţiei naţionaliste în stalinismul lui Dej şi apoi al lui Ceauşescu.

Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 07 Ian 2009 | Alin Ionescu                                                                                                                                                                                                                      Deşi de vreo douăzeci de ani ne tot lăudăm cu anticomunismul nos­tru sincer şi jucăm ritual tontoroiul pe mormîntul lui Ceauşescu, iar politicienii se izmenesc, cînd aud de comunism, ca nişte tîrfuliţe cărora li se vorbeşte porcos, în realitate opi­nia publică nu prea s-a înghesuit să pună mîna pe o carte şi să afle cine dracu’ au fost comuniştii ăştia şi cu ce s-au mîncat ei unii pe alţii timp de multe zeci de ani. În timp ce în Parlament intră nepoata lui Paul Niculescu-Mizil şi fostul ginere al lui Grigore Preoteasa, recte Adrian Năstase, noi părem mai interesaţi de Vlad Ţepeş şi de Burebista.

E anormal şi, tocmai de aceea, vom dedica întregul spaţiu editorial al acestei rubrici pe anul 2009 istoriei comunismului românesc. Măcar că istoria asta, vai de capu’ ei, a fost plină de evrei, bulgari, ucrai­neni şi unguri, tot merită un pic de atenţie din partea noastră. În fond şi la urma urmei, oricît de tineri am fi, nu ne strică să aflăm poveşti drăguţe despre cine a fost Gheorghiu-Dej şi cît de răsfăţată şi moftangie era fii-sa cea mare, Lica, pen­tru care tăticu’ spărgea fondul de valută ca să-i cumpere bijuterii şi ţoale din banii poporului, cît mar­xism pe pîine mîncase Pătrăşcanu înainte ca tovarăşii lui de luptă antiburgheză să-i bage pumni în gură în timpul anchetelor care i-au precedat condamnarea la moarte, cine a fost Ion Gheorghe Maurer şi cum a ajuns el nelipsit de la orice vînătoare a lui Ceauşescu, cine a fost Bodnăraş, cum a murit primul socru al lui Adrian Năstase, Grigore Preoteasa, rămas celebru prin dis­coteca studenţească ce încă îi mai poartă numele sau cîţi copii a avut Ana Pauker şi cu cine. Şi nu în ulti­mul rînd, fiindcă mi-am adus amin­te de madam Udrea şi de părcule­ţul unde a servit în campania elec­torală sarmale electoratului înfome­tat, cine a fost tovarăşul Moghio­roş, tipul cu intersecţia din Drumul Taberei. Despre toate acestea şi despre multe altele vă invit să citiţi în această rubrică începînd cu săptămîna viitoare! În fond, dacă tot ne ocupăm cu înjurat comunismul, măcar să ştim şi noi de ce.

Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 21 Ian 2009 | Alin Ionescu  

Herbert Zilber, zis Belu, s-a născut în 1901 la Tîrgu Frumos, iar în liceu, la Bucureşti, s-a lipit de mişcarea socialistă ca de o femeie frumoasă de care te îndrăgosteşti în adolescenţă şi pe care o visezi pînă la moarte. Apoi a plecat în Franţa să-şi continue studiile, fără însă să-şi abandoneze idealurile revoluţionare, de unde a revenit în ţară, fiind arestat pentru spionaj în favoarea sovieticilor. Primeşte cinci ani de pîrnaie, dar procesul se rejudecă şi iese după un an; în 1932, e angajat de marele economist ţărănist de stînga Virgil Madgearu la Institutul de Studiere a Conjuncturii Economice, îl ştia din studenţie ca băiat deştept, şi stă acolo pînă în 1940, continuînd să-şi vadă de trebile politice în ilegalitate, apropiindu-se de Lucreţiu Pătrăşcanu şi legînd cu acesta o strînsă amiciţie.

După apariţia sovieticilor pe scena istoriei României, Zilber devine un fel de eminenţă cenuşie pe partea economică, dar apropierea de Pătrăşcanu şi faptul că Gheorghiu-Dej şi Ana Pauker se înţeleseseră să-l mazilească pe singurul intelectual marxist onorabil din PCR fac ca Belu să fie exclus din partid în 1947, ca victimă colaterală, apoi arestat în 1948 şi tîrît la proces, unde primeşte o condamnare pe viaţă. E graţiat în 1964 şi îşi scrie memoriile, dar Securitatea îi înscenează un jaf şi i le fură, însă Zilber, fire tenace, le rescrie. Ambele versiuni vor apărea după 1990, în două ediţii succesive; iată cum vedea Zilber adeziunea la ideile comuniste înainte de 8 mai 1921: „Puţinii care veneau la noi (Partidul Socialist, n.m.) erau mînaţi de cele mai variate motive… Unguri şi bulgari care doreau despărţirea de România, muncitori care se vedeau stăpîni pe uzine, evrei îngroziţi de antisemitism, şomeri fără profesiune definită sau profesionişti mediocri, politicieni nerealizaţi şi nerealizabili în alte partide politice, casnice urîte sau bovarice, copii sătui de şcoală; din această lume se recrutau, înainte de război, activiştii de partid“. Din această ceată de personaje apare PCR-ul la primul congres din 8 mai 1921. E greu să numim congres acea adunare în care mulţi dintre cei prezenţi erau agenţi ai Siguranţei. Imediat ce se votează afilierea la Komintern, pe 12 mai, oamenii lui Averescu, care încercuiseră preventiv sala de şedinţe, îi umflă pe comunişti şi zdup cu ei la Văcăreşti. Începe un proces lung şi mediatizat, în care Gheorghe Cristescu, zis şi Plăpumaru, parlamentar şi lider al nou înfiinţatului PCR, a stat în boxă alături de cei vreo trei sute de acuzaţi de propagandă comunistă, destabilizarea statului sau sabotaj. Acuzatorii voiau să facă legătura între Max Goldstein, zis Ciungul, bolşevicul anarhist care pusese o bombă la Senat în 8 decembrie 1920, şi comuniştii lui Cristescu. Legătura chiar exista, dacă ne gîndim că oamenii lui Cristescu erau complicii lui Goldstein. De fapt, Plăpumaru era şeful aripii politice a organizaţiei teroriste, apărea în public, învîrtea o părticică din banii Moscovei şi îmbina propaganda publică cu acţiunile clandestine. Ajunsese în această postură graţie gurii bogate, dar şi discipolatului credincios faţă de prima mare figură a comunismului românesc, bulgarul Rakovski. De ei ne vom ocupa în episodul următor.

Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 28 Ian 2009 | Alin Ionescu | 0 comentarii | 725 vizualizări

Cristian Racovski, născut Krastio Gheorghev Stancev, a fost un fel de patriarh al revoluţiei proletare în Balcani. Era un tip educat, burghez în apucături, dar visînd să distrugă burghezia, ambiţios şi mustind de planuri subversive, boem şi strateg al mişcărilor subterane ale mişcării muncitoreşti în Balcani. Bulgar prin tradiţii şi obsesii, dar atît de român prin adopţie şi apucături, a rămas însă toată viaţa un comunist sadea. În această primă fază a ceea ce a devenit mai tîrziu comunismul mondial de sorginte rusească, biografiile liderilor n-au mai nimic din ipocrizia de mai tîrziu a nomenclaturiştilor. E o ingenuitate a delirului marxist în faptele lor, o asumare iresponsabilă a acţiunii teroriste, o fervoare a conspiraţiei în spatele căreia e greu să suspectezi meschinării.

E născut în 1873 la Kotel, o mică localitate din munţii Stara Planina, vestită şi azi pentru covoarele ei. În 1880, familia Stancev s-a mutat lîngă Mangalia şi a obţinut cetăţenia română, iar mai tîrziu, în adolescenţă, plecînd la liceu în Bulgaria, la Varna, şi vrînd să-şi umfle probabil penele cu originile sale revoluţionare, Krastio îşi ia numele unchiului său, Gheorghi Sava Rakovski, mare luptător bulgar contra turcilor. La 17 ani avea deja o biografie: fusese exmatriculat de două ori, tradusese în bulgăreşte din lucrările lui Marx & Engels şi făcea o revistă clandestină. În 1893, a plecat la studii de medicină la Geneva şi de-atunci pînă în 1898 filmul vieţii lui Racovski e un du-te-vino nesfîrşit între capitalele europene ale mişcării socialiste, între medicină şi socialism, în care îi cunoaşte pe toţi marii revoluţionari ai vremii, de la Engels pînă la Rosa Luxemburg. În 1899 se întoarce în România, unde-şi face stagiul militar ca doctor, la Constanţa, apoi pleacă cu nevastă-sa la Sankt Petersburg, de unde e expulzat. Pleacă în Franţa, după care revine în România, trece puţin prin Bulgaria şi tot aşa pînă în 1903, cînd moare taică-său şi se aşază definitiv la moşia de la Mangalia şi se pune serios pe organizat mişcarea muncitorească. E amic cu C-tin Dobrogeanu-Gherea şi tot atunci îl cunoaşte şi Panait Istrati, care va fi mereu, cînd discipolar, cînd revoltat, pe urmele lui. În 1913 e gazda lui Troţki, la Mangalia, care venise în România în calitate de corespondent al unui ziar kievean, şi de atunci cei doi rămîn într-o fidelă amiciţie. De la această întîlnire i se va trage şi moartea, dar să nu anticipăm. În acea perioadă, Racovski e peste tot. Chiar şi alături de marinarii răsculaţi de pe Potemkin, în vara lui 1905, cînd face demersuri pe lîngă autorităţile române să le fie acordat azil politic. În martie, înfiinţase cu banii lui gazeta România muncitoare, care a fost, de fapt, nucleul în jurul căruia s-a aglutinat Partidul Social-Democrat Român, care, tot sub mîna sa, băgată pe sub plapuma lui Cristescu, se va transforma în 1921 în PCR. În 1916, e pus sub acuzaţia de spionaj în favoarea Germaniei şi după un lung proces ajunge să primească domiciliu forţat la Iaşi, de unde, imediat după război, în 1917, e eliberat de nişte soldaţi ruşi, fără ştirea autorităţilor, şi se cară la Odessa, unde va ajunge unul dintre ştabii bolşevici ai Ucrainei.