Romania din Spania

Buna  ziua

    Am citit informatia de mai sus . Imi este foarte utila.

    Ma prezint : Ma numesc Larisa , am venit in Spania ( Madrid ) in septembrie 2006 ca studenta . Din octombrie 2007  lucrez ca bursiera ( becaria ) intr-o firma de head.hunting. Aici m-am integrat foarte bine  si este posibil ca la sfarsitul perioadei de un ana de bursa ( octombrie 2008 ) sa mi se ofere un contract .

    Nelinistea mea este in legatura cu durata formalitatilor pentru obtienerea acestuia.Daca  procedura se lungeste contractarea mea devine nerentabila pentru firma, dat fiind ca  pana cand nu mi se concede permisul  de munca nu pot lucra.Atat eu , cat si seful si colegii mei avema interes ca sa lucrez fara intreruperi .

     Exista posibilitatea de a afla  cat dureaza aproximativ fornmalitatile de obtienere a permisului de munca ( por cuenta ajena, tipo B)  in Madrid ? Unde anume trebuie sa ma prezint ?  Exista posibilitatea ca formalitatile sa inceapa inainte de  a mi se termina perioada de bursa? Exista vreo procedura prin care se poate obtine mai repede permisul ?

Multumesc anticipat

Larisa

argument
Europa, musafirul (in)comod

De foarte mult timp, umblă o vorbă cum că în sat va poposi un musafir de seamă. Zvonuri după zvonuri! Timpul trece repede, sînt o sumedenie de lucruri de orînduit şi nu-i vreme de pierdut cu vorbele din tîrg. Azi este primăvară, cîmpul trebuie arat şi semănat, brazdele de ceapă şi ardei Ð udate, răsadurile de ardei, varză, roşii şi castraveţi plantate. Mai sînt de pus cuiburile de cartofi în grădină, porumbul pe holdă, merii din livadă au rămas nesăpaţi şi cîte şi mai cîte. E greu, dar cine să ţi le facă... Copiii au plecat pe la oraş sau prin ţări străine, iar dacă pui pe cineva să sape cu lopata, să dea cu sapa, să grebleze, să taie pomii sau să dea foc la frunzele uscate, mai rău te încurci. Pe ziua de muncă, din zori pînă-n amiază, muncitorul vrea de la tine cîteva sute de mii. Să tot fie vreo 3. Plus mîncare, ţuică şi ţigări. Tot mai bine răzbaţi singur. Pînă acum nu a fost la fel? Tata şi bunicul nu au muncit ca şi tine? După ce dai un castron de boabe la orătănii, duci vaca pe izlaz şi mergi în pădurea de pe deal ca să marchezi niscaiva copaci pe care îi vei tăia spre iarnă. Şi musafirul îşi tot anunţă venirea... Pesemne că e ceva cu el, că prea este forfotă mare. Dacă se vorbeşte şi pe la Primărie, trebuie că e ceva serios! Este de la centru, cumva?! Se face însă mîine şi vine vara. Pliveşti bălăriile, uzi legumele din grădină, te necăjeşti nevoie mare pe mana care a căzut peste roşii, ai grijă de ouăle din clocitoare, faci fîn... Şi uite-aşa munceşti toată ziua. Şi cînd deschizi seara televizorul... din nou discuţii despre musafir. Acum este ceva sigur, în cîteva luni ajunge în sat, dar zice-se că nu-i tocmai simplu cu el. A mai trecut şi prin alte locuri şi, dacă pe-acolo oamenii s-au descurcat să-l primească şi să-i facă şederea plăcută, n-o fi obştea ta mai prejos. Dar nu prea pricepi tu ce înseamnă să-i faci pe plac. Şi oricum, s-a făcut zi şi a venit toamna. Mergi la cules de mere, pere sau prune pentru ţuică. S-au făcut cartofii, a ieşit şi porumbul, s-au copt legumele din grădină, trebuie să scoţi morcovul, să pui varză şi murături, să toci verzituri la pui, să chemi veterinarul. Timpul în continuare nu este răbdător cu tine, iar anotimpurile se succed în voia lor. Se duce toamna, vine iarna, trece anul şi... apare musafirul. Şi tu eşti pus în faţa faptului împlinit: trebuie să-l primeşti, că doar nu l-oi lăsa pe uliţă! Prea multe despre el nu ştii, dar ţi-ai făcut tu o imagine despre ãce şi cum. Parcă nu ar fi prea bine... nu-i place cum te organizezi, zice că nu lucrezi aşa cum ar trebui, parcă este cam fudul şi se cam impune în faţa ta. Pînă la urmă, nu prea îţi vine să dai crezare unui necunoscut, doar nu i-oi face voia după ce o viaţă întreagă ai făcut cum ai învăţat de la bătrîni. Dar zice-se că nu va pleca aşa de repede şi că va trebui să faci cumva să vă împrieteniţi. Dar cine să te sfătuiască?! A venit, în sfîrşit, Europa, musafirul (in)comod.

Robert TURCESCU | alte glasuri, alte păreri
Of, Doamne!

Întrucît observ că domnului preşedinte îi place mai nou să creadă că la referendum voinţa poporului a fost şi voinţa lui Dumnezeu, îi propun spre lectură o scrisoare primită la redacţie de la unul dintre cei care, cu siguranţă, i-au dat votul pe 19 mai. O legătură cu Cel de Sus există, desigur…

Domnule Turcescu
(Dom. Gazetar Navetist)

Vreau să vă spun, nu să vă aduc elogi, mea plăcut această emisiune de 100%. O urmăream aproape zilnic cu mici excepţi. În primul rînd, dacă dvs. vă aduc unele năutăţi navetişti.

Vreau să vă spun mie meaduce o păsărică unele ştiri. De exemplu:

În 1990 cînd sa schimbat regimu îi spuneam soţiei

(D-zeu să o erte) aproape învăţase politica ca şi mine. Să venim la oile noastre. În acea perioadă tov. Iliescu, a convocat printre alţi şi o parte din dezidenţi exemplu Doinea Cornea, Cînpeanu, Rati, Coposu şi alţi, ce credeţi că sa întîmplat. Întrebaţil şi pe Domnu Dinescu dacă nui aşa. Iliescu ca să facă C.P.U.N.U. să poată să se aleagă Preşedintele Ţări şi Guvernu să vă spun ce sa întîmplat. Cînd a pus la vot... Trebuea să fie zis 2 partide cei de stînga şi cei de dreapta. Ce credeţi că sa întîmplat la vot. după Numărătoare eseau mai mulţi de dreapta. Se scoală Iliescu fincă era în prezidiu, şi ce spune Nu Domnilor. Noi am făcut Revoluţia ceia ce nui adevărat. Ce credeţi că am replicat soţiei. Fi atent că acest nenorocit termină România şi aşa a fost. 1) După ce a fost ca ales preşedinte ce credeţi că sa întîmplat. Imediat. – A mărit pensile la Poliţie şi armată de la 0 la 65%. Punctul de pensie din ultimi 5 anii la 3 salari punctul de pensie.

– A dat ordonanţa să primească la pensie de 150.000.000 în sus după grad şi vechime.

– El cu Roman lea aprobat prin alta ordonanţa de urgenţă să facă împrumuturi dela o singură Bancă (aveau filiale în ţară) e vorba de Bancorex să ia bani cu dobîndă de 5% iar prostimea face împrumuturi cu dobîndă de 80%. Cei care au luat cu 5% nuşti dacă a mai dat bani înapoi. După aceia el cu Roman a distrus agricultura. (CAP, IAS şi SMA) care din toate aceste pe ţara din 10 unităţi una nu avea crescătorie de Porci, Vaci, Oii, Păsări + tractoare şi alte utilaje agricole + peste un milion de hectare irigate, toate însumînd peste 16.000 de beton cu padocuri care erau dela 80-100 m. Vă daţi seama că întro hală intra după mărimea orătănilor între 160.000 şi 300.000 de capete de porci. aceste au fost înghiţite de aceşti doi nemernici. După mine a fost subminare economiei naţionale. A mai urmat altele, exemplu a trimis armata să desloce golanii aceia din peaţa universităţii, a urmat mineriadele şi mai sînt multe de spus. Pînă în 2004 nu puteai să vorbeşti despre aşa ceva.

Domnu Turcescu întro noapte o păsărică ce credeţi că mea spus. Domnule vedeţi că Năstase atunci cînd a fost la londra cu Muşetescu. A aduso în geantă (servietă) pe Mătuşa Tamara. Căutaţi acea pelicolă cînd a venit de la londra, în veaţa mea la un televizor să văd, că un demnitar indiferent să văd, un Preşedinte, un Prim Ministru sau un Ministru, cu un diplomat geantă sau alceva în mînă. Să vă uitai pe ace înregistrare vă daţi seama despre acest caz.

Domnu Turcescu. Aş vrea să vă spun despre acest om de doi bani nuştiu cum să mă exprim. Acest om are valore de corupt de mincinos. Dumneavoastră de ce nu puneţi punctul pe I.

În 2005 hotărîse să facă alegeri anticipate. Alianţa avea peste 50% procent. Dar sa răsgîndit. Dece credeţi. Fincă erau numai două partide iar el trebuea să easă din acea sferă normală şi intra cum e acum în sfera corupţilor. Vă întreb pe dstră. Referitor la Bursa Rom Petrol cum Domnu Roşca Stănescu, şi alţi au dosare penale iar acest om de 2 bani nu are sau e Prim ministru.

Cezar PAUL-BĂDESCU | cultura pe sticlă
Găina de la ora 5

Săptămîna trecută scriam despre raportul Agenţiei de Monitorizare a Presei (ale cărui concluzii le aveţi prezentate pe larg în textul alăturat) şi, după ce observam că tabloidizarea domină acum emisiunile de ştiri ale posturilor comerciale generaliste, promiteam o continuare care să răspundă la întrebarea „Cum s-a ajuns aici?“.

Pentru a găsi răspunsul, e necesar să facem puţină istorie. Totul a început în prima parte a anilor ’90, cînd apărea un ziar care a avut imediat succes şi care a schimbat faţa presei scrise de la noi. Este vorba, desigur, de Evenimentul zilei. Ne aflam în plin Vest Sălbatic, în care ziariştii descoperiseră un teritoriu gol pînă atunci – cel al publicaţiilor populare – şi legea sau normele erau la bunul plac al fiecăruia. Sintagma „deontologie jurnalistică“ nu era încă inventată pe plaiurile noastre. Ziariştii se întreceau care mai de care să scrie o presă a faptului divers, cu accent pe uimirea şi fascinarea publicului cu fapte ieşite din comun. Au fost contabilizate toate crimele sau accidentele petrecute pe teritoriul ţării (şi astfel, strînse la un loc toate grozăviile, publicul a tras concluzia că „s-a înrăit lumea“), ba, mai mult, jurnaliştii au simţit nevoia să pluseze senzaţionalismul şi au început să-l inventeze. În acea perioadă, mai mulţi scriitori nouăzecişti îşi puneau pe hîrtie fanteziile la Evenimentul zilei. Aşa a apărut, de exemplu, celebra găină violată, care apoi a născut pui vii.

Publicul era imatur din perspectiva receptării mass-media şi nu avea discernămîntul şi „anticorpii“ pentru o astfel de presă. Expunerea lui la presa tabloidă din acea vreme ar echivala cu expunerea minorilor la filmele pentru adulţi. Rezultatul: publicul a fost deformat iremediabil şi a devenit dependent de stilistica senzaţionalistă. Semnificativ este faptul că nici măcar acum, cînd a trecut atîta timp de la acea perioadă, un ziar serios, care nu face compromisuri înspre tabloid, nu poate avea tiraje cu care să supravieţuiască onorabil pe piaţă. La noi, succesul unui Frankfurter Algemeine Zeitung pare o pură utopie.

Ceea ce a reprezentat Evenimentul zilei pentru presa scrisă a fost PRO TV pentru cea audiovizuală. Pe 1 decembrie 1995, PRO TV a adus pe piaţa românească marketing-ul şi stilistica de post comercial american. Televiziunea din Pache Protopopescu a venit cu o parte din acţionariat şi cu crîmpeie de know-how american, iar discursul ei, bazat pe o promovare agresivă, a influenţat hotărîtor modul de a face televiziune în România. În primii ani de la lansare, PRO TV a fost un factor de civilizare a mass-media audiovizuale de la noi, ba chiar a societăţii româneşti în general (să ne amintim de susţinerea alternativei la conducerea ţării în alegerile din ’96 sau la campania PRO NATO). La pachet cu aceste lucruri pozitive au venit însă şi populismul, şi senzaţionalismul ieftin, care au fost preluate rapid de celelalte televiziuni, aşa cum este imitat, în bune şi rele, orice personaj de succes. Un exemplu concludent în acest sens e ceea ce s-a întîmplat cu Ştirile de la ora 5. Formatul PRO TV a fost copiat mai întîi de Antena 1, cu o emisiune în acelaşi spaţiu orar. Cu timpul însă, şi celelalte televiziuni comerciale generaliste i-au urmat exemplul, iar acum s-a ajuns ca „Ştirile de la ora 5“ să poată fi văzute peste tot, la orice oră, inclusiv în prime-time. În ziua de azi, singurele televiziuni care mai dau ştiri de interes public sînt TVR şi cele de profil (Realitatea TV şi Antena 3). Uneori însă, chiar şi acestea se contaminează de la celelalte.

Publicul din România e dependent de presa tabloidă, iar această situaţie a ajuns acum într-o fază cronicizată. Mai mult, televiziunile comerciale au tot interesul să întreţină dependenţa, ca orice dealer de droguri. Marfa este în realitate foarte ieftină (costă puţin să-ţi faci ştirile din rapoartele Poliţiei), dar se vinde pe bani buni din publicitate.

Şerban FOARŢĂ | rimelări
Mic tratat de chiciologie

Ca în O mie şi-una
de Nopţi, tu pune-ţi, scumpo,
pe frunte semiluna,
o floare de nelumbo

la sîn, în păr o mie
de aurii paiete.
(Nici o economie
ca-n şcoală, la caiete,

cînd, perforînd hîrtia,
o transformai în albe
confetti, – ca hîrtia,
bine-nţeles, de albe,

dar care, dacă becul
era-nvelit în ţiplă
tricromă, pe de-a-ntregul,
luau o culoare triplă

ca tricolorul ţării.)
Să-ţi iei inele scumpe,
iar apele brăţării
pe-ailante să le umple

de furie şi invidie;
o perlă,-n coc, să-ţi fie
montată-n propria-i stridie
adîncă, sidefie,

ca propria ta ureche
în care-mi vîr eu limba, –
cînd de la mii de leghe
mă reîntorc ca Sindbad

şi, printre catrafuse,
îţi cern în păr, mirific,
petale roz aduse-n
container frigorific.